Criteriile ce trebuie avute in vedere la incredintarea minorului catre unul dintre parinti se subsumeaza asigurarii interesului sau superior
Domeniu - familie
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.3364/303/2008 - DECIZIA CIVILA NR.1056/07.06.2012) Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 6 Bucuresti la data de 22.04.2008, reclamanta V.E. a chemat in judecata pe paratul V.B.-A. solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna desfacerea casatoriei incheiata intre parti la data de 15.07.2006, prin divort din culpa paratului, revenirea sa la numele purtat anterior casatoriei, incredintarea catre ea spre crestere si educare minorul R.-C., nascut la data de 03.10.2006 si obligarea paratul la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului.
Paratul a depus la dosar intampinare si cerere reconventionala prin care a solicitat admiterea in parte a cererii principale si in totalitate a cererii reconventionale in sensul de a dispune desfacerea casatoriei prin divort din culpa reclamantei-parate, incredintarea minorului spre cresterea si educarea paratului-reclamant cu obligarea reclamantei-parate la plata pensiei de intretinere in favoarea minorului, revenirea reclamantei-parate la numele purtat anterior incheierii casatoriei; in subsidiar paratul-reclamant a solicitat stabilirea unui program de vizitare a minorului in situatia in care acesta nu ii va fi incredintat spre crestere si educare.
Prin sentinta civila nr.5332 din 04.09.2008, instanta de fond a admis in parte cererea principala formulata de reclamanta-parata si a admis in parte cererea reconventionala. S-a admis exceptia nesustinerii capatului 1 al cererii reconventionale. S-a admis in parte cererea reconventionala si in consecinta: s-a declarat desfacuta casatoria incheiata intre parti la data de 15.07.2006 si inregistrata in Registrul Starii Civile al Consiliului Local Sector 6 Bucuresti sub nr. 1391/15.07.2006 prin divort din culpa comuna. S-a dispus revenirea reclamantei-parate la numele purtat anterior casatoriei, respectiv "Z.". Minorul R.-C., nascut la data de 03.10.2006 a fost incredintat spre crestere si educare reclamantei-parate si paratul-reclamant a fost obligat la prestarea catre minor a unei pensii de intretinere in cuantum de 250,00 RON lunar, incepand cu 04.09.2008 pana la majorat. Paratului-reclamant i s-a incuviintat sa aiba legaturi personale cu minorul R.-C., nascut la data de 03.10.2006, stabilind program de vizitare la domiciliul reclamantei-parate: de doua ori pe luna, in zilele de sambata sau duminica , intr-un interval orar de minim 4 ore pentru fiecare vizita. S-a incuviintat ambelor parti ca la desfasurarea programului de vizita sa participe insotitorii personali ai partilor. S-a incuviintat partilor ca desfasurarea programului de vizitare sa se desfasoare in zilele de sambata sau duminica , convenite de acestea, cu instiintare prealabila scrisa din partea paratului-reclamant si confirmare scrisa din partea reclamantei-parate. S-au compensate cheltuielile de judecata. S-a respins ca nesustinut capatul de cerere reconventionala avand ca obiect desfacerea casatoriei.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut ca partile s-au casatorit in data de 15.07.2006, din aceasta casatorie rezultand minorul R.-C., nascut la data de 03.10.2006. Dupa casatorie sotii s-au stabilit in domiciliul paratului-reclamant (locuinta mamei acestuia), domiciliu in care mai locuiesc mama paratului-reclamant, fratele acestuia si nepoata de frate a paratului-reclamant. Instanta de fond a constatat ca prin actele medicale depuse la dosar s-a dovedit ca ambii soti au probleme grave de sanatate (sotia este nevazatoare, iar sotul este diagnosticat cu parapareza forte spastica ataxica sechelara post encefalita infantila, Oligofrenie II) probleme care impun cu necesitate asistarea lor permanenta de catre insotitori; aceste probleme de sanatate au determinat aparitia unor dependente ale sotilor de ajutorul membrilor familiei sau de ajutorul insotitorilor. Instanta a retinut totodata ca in situatia in care sotii si-au stabilit domiciliul in locuinta familiei paratului-reclamant, ajutorul de care erau practic dependenti urma a fi asigurat de membrii familiei paratului-reclamant. In acest context intre sotie si membrii familiei paratului-reclamant (mama si frate) au aparut neintelegeri care au degenerat in situatii conflictuale.
Avand in vedere ca in cauza nu s-a dovedit ca vreunul dintre soti a incercat sa abordeze conflictul intr-o maniera care sa ofere sanse ambilor soti de a-si exprima propriile nemultumiri, de a-si afirma asteptarile de la celalalt si de a oferi posibilitatea reala ca cei doi soti sa ajunga la o solutie comuna instanta de fond a apreciat ca vatamarea relatiei maritale s-a produs ca urmare a imprejurarii ca ambii soti au abordat subiectiv acest conflict, interesandu-i doar aspectele/ nemultumirile personale, neinteresandu-i nemultumirile sau problemele celuilalt sot.
In ceea ce priveste incredintarea minorului instanta de fond a retinut din probele administrate ca ambii soti s-au ocupat de cresterea si educarea minorului, ajutate fiind de bunica paterna. Potrivit referatelor de ancheta sociala intocmite in cauza de autoritatile tutelare ambele parti au posibilitatea de a se ocupa de cresterea si educarea copilului; instanta a retinut insa ca ambele parti au nevoie de sustinere din partea unor persoane adulte pentru a-si exercita corespunzator obligatiile parintesti.
Fata de imprejurarea ca prin sentinta civila nr.3126/09.05.2008 a Judecatoriei Sector 6 Bucuresti s-a dispus incredintarea provizorie a minorului spre crestere si educare reclamantei-parate (pana la solutionarea cererii de divort) dar ca aceasta masura, desi executorie, nu a fost executata voluntar de catre paratul-reclamant (partile extinzand starea conflictuala si asupra relatiei dintre parinti si minor), mai mult paratul a exercitat acte de opozitie fata de executarea silita, instanta de fond a concluzionat ca paratul-reclamant nu a acceptat solutia judecatoreasca si a reactionat in contra intereselor minorului intreprinzand acte de sustragere de la executare, aspecte ce contureaza o incalcare de catre parat atat a drepturilor reclamantei-parate (recunoscute de lege si consolidate printr-o hotarare judecatoreasca executorie), cat si a drepturilor minorului.
Instanta de fond a apreciat ca fata de pozitia exprimata pana in prezent de catre paratul-reclamant acesta este in masura ca, in eventualitatea in care i-ar fi incredintat minorul, sa considere ca este singurul parinte care are drepturi asupra minorului si sa impiedice pe reclamanta-parata in exercitarea drepturilor parentale, lipsindu-l si pe minor de dreptul de a avea relatii personale cu celalalt parinte.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul V.B.A. criticand solutia instantei de fond cu privire la capatul de cerere privind incredintarea minorului.
In dezvoltarea motivelor de apel, apelantul parat a aratat ca instanta de fond in mod gresit a solutionat capatul de cerere privind incredintarea minorului, intrucat interesul-superior al copilului nu este neaparat acela de a fi aproape de mama sa atata timp cat aceasta nu este in masura sa-i ofere un trai civilizat si a plecat in Spania, acolo unde a fost si paratul si a fost calvarul vietii sale. S-a mai arata ca prima instanta a apreciat ca reclamanta are un spatiu locativ optim pentru cresterea copilului, dar aceasta nu locuieste in casa de la Constanta, ci in Spania.
Intimata reclamanta a formulat intampinare solicitand respingerea apelului ca nefondat.
La termenul din data de 13.04.2009, apelantul a depus o cerere (filele 44,45) prin care s-a invocat ca motiv de apel de ordine publica neconcordanta dintre data pronuntarii sentintei civile apelate - 04.09.2008, conform practicalei si mentiunii din finalul dispozitivului, si minuta de la fila 130 din dosar, din care rezulta ca aceasta hotarare a fost pronuntata in sedinta publica "azi 03.09.2008" . In raport de dispozitiile art.108 alin.1 C.proc.civ. s-a aratat ca aceasta neconcordanta privind data pronuntarii sentintei apelate atrage nulitatea absoluta a minutei ca exceptie de ordine publica, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului, casarea hotararii instantei de fond si trimiterea dosarului la prima instanta pentru o noua judecata in conditii procedurale corespunzatoare.
Prin decizia civila nr.108/A/30.01.2012, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a respins ca nefondat apelul, cu consecinta obligarii apelantului la plata catre intimata a sumei de 2.000 lei, cheltuieli de judecata.
Tribunalul a apreciat ca apelul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste motivul de apel de odine publica invocat de apelant referitor la neconcordanta dintre data pronuntarii sentintei apelate si cea retinuta in minuta intocmita cu ocazia deliberarii, s-a considerat ca aceasta neconcordanta nu reprezinta o cauza de anulare a sentintei apelate, intrucat apelantul nu a facut dovada producerii vreunei vatamari din aceasta cauza.
Astfel, la termenul in data de 19.06.2008 s-a dispus amanarea cauzei in vederea audierii martorului propus de parat, fiind acordat termen la data de 04.09.2008. La termenul din 04.09.2008, instanta a dispus decaderea paratului-reclamant din proba testimoniala, in baza art.186 pct.4 C.proc.civ. si a acordat partilor cuvantul pentru dezbateri pe fondul cauzei, fiind prezenta reclamanta, asistata si de avocat, precum si aparatorul paratului, acesta fiind lipsa.
La termenul din 04.09.2008, prima instanta a ramas in pronuntare, fiind pronuntata sentinta ce face obiectul prezentului apel. Chiar daca minuta intocmita cu ocazia deliberarii cuprinde mentiunea ca pronuntarea s-a facut la 03.09.2008, in realitatea dezbaterile si pronuntarea au avut loc la data de 04.09.2008, astfel ca apare ca evidenta eroarea materiala din partea finala a minutei referitoare la data pronuntarii. Cat timp paratul a fost reprezentat de aparatorul ales la termenul din data de 04.09.2008, cand au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei, si cand instanta a ramas in pronuntare, avand cunostinta de acest termen, neconcordanta invocata de apelant cu privire la data pronuntarii din minuta nu este de natura sa-i produca vreo vatamare care ar determina anularea sentintei.
In ceea ce priveste celelalte critici invocate de apelant, tribunalul a apreciat ca si acestea sunt neintemeiate, intrucat din probele administrate in cauza, s-a retinut ca ambele parti au probleme de sanatate ce necesita sustinere din partea unor persoane adulte pentru a-si putea exercita in mod corespunzator obligatiile parintesti, aspecte retinute corect si de prima instanta.
Totodata, minorul a fost incredintat provizoriu mamei prin sentinta civila nr. 3126/09.05.2008 a Judecatoriei Sector 6 Bucuresti pana la solutionarea definitiva a prezentului dosar, domiciliul minorului fiind stabilit prin aceeasi sentinta la mama, in Constanta. Incredintarea provizorie a minorului catre mama a fost justificata de varsta frageda a minorului si de faptul ca mama are conditii mult mai bune de locuit, acesta beneficiind si de ajutorul parintilor sai.
Din referatul de ancheta sociala efectuat prin comisie rogatorie in Spania la domiciliul intimatei (filele 299-303), tribunalul a retinut ca intimata este rezidenta in Spania din anul 2007, dispune de o locuinta care indeplineste toate conditiile necesare pentru a se locui in aceasta, dispune de ajutorul parintilor sai pentru cheltuielile domestice, iar minorul R.C. primeste asistenta socio-sanitara si educationala necesara pentru dezvoltarea sa. Minorul este scolarizat la Scoala "Nuestra Senora de Fatima " din martie 2010 si in prezent urmeaza cursul de educatie infantila, minorul fiind adaptat si integrat celorlalti copii si adultilor din jurul sau.
Tribunalul a constatat, astfel, ca minorul este pe deplin integrat in Spania unde locuieste alaturi de mama sa si de bunicii materni, bucurandu-se de toate conditiile necesare pentru cresterea si dezvoltarea specifice varstei sale.
In consecinta, tribunalul a apreciat ca nu este in interesul minorului sa fie incredintat tatalui, avand in vedere ca si acesta are probleme de sanatate care necesita la randul lui ingrijire speciala, precum si faptul ca tatal s-a opus executarii sentintei prin care minorul a fost incredintat provizoriu mamei. Aceasta stare conflictuala dintre parti are consecinte negative asupra minorului, astfel ca in interesul minorului este ca acesta sa creasca alaturi de mama, locuind permanent cu aceasta de la data incredintarii provizorii pe calea ordonantei presedintiale si pana in prezent. A scoate minorul din mediul in care a trait si unde se bucura de ingrijirea corespunzatoare varstei si problemelor medicale pe care le are ar contraveni interesului superior al copilului.
In baza art.274 C.proc.civ. apelantul a fost obligat la plata catre intimata a sumei de 2.000 lei, cheltuieli de judecata, constand in onorariu de avocat, potrivit chitantei nr.2391357/31.07.2009 ( fila 306).
Impotriva acestei decizii a declarat recurs paratul V.B.A., solicitand modificarea hotararii atacate si rejudecand, sa se dispuna exercitarea autoritatii parintesti de ambii parinti, minorul urmand sa locuiasca la domiciliul tatalui.
1. In motivarea recursului, s-a sustinut ca solutia este netemeinica si nelegala, in ceea ce priveste capatul de cerere privind incredintarea minorului, intrucat in examinarea probelor administrate, instantele de fond si de apel nu au tinut cont de interesul superior al minorului, asa cum prevad dispozitiile art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004.
Reclamanta parata, cu ajutorul altor persoane, in cursul anului 2008 a luat cu forta minorul din grija bunicii paterne, in timp ce se plimbau prin parc, iar ulterior a reusit sa duca minorul in Spania fara acordul expres al recurentului, asa cum prevede legea, fara sa cunoasca in ce imprejurari a reusit sa treaca granita. De atunci si pana in prezent, recurentul este lipsit de posibilitatea de a-si exercita drepturile parintesti si mai mult decat atat de a avea relatii cu minorul.
Anchetele sociale efectuate in cauza au aratat ca recurentul are conditii si posibilitati adecvate pentru cresterea minorului, iar primii ani din viata acesta i-a petrecut in locuinta bunicii paterne unde s-a bucurat de afectiune si mediu optim de crestere si dezvoltare.
Recurentul a sustinut ca solutia este nelegala, intrucat instanta de apel nu a facut si aplicarea dispozitiilor art.483, 503 si 504 din Noul Cod Civil, care prevad ca autoritatea parinteasca se exercita de catre ambii parinti, chiar si in conditiile in care acestia au divortat, daca nu s-a dispus ca un singur parinte sa exercite autoritatea parinteasca. In conditiile in care minorul este in Spania, recurentul este lipsit de toate aceste drepturi.
2. Referitor la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata in apel, recurentul parat a sustinut ca suma de 2.000 lei este disproportionata in raport de complexitatea cauzei in fata instantei de apel.
Recurentul a mentionat ca este diagnosticat cu parapareza forte spastica ataxica sechelara post encefalita infantila, avand nevoie de insotitor si in aceste conditii are venituri modeste ce nu pot acoperi aceasta suma.
Intimata reclamanta a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat, intrucat recurentul nu precizeaza care sunt motivele de nelegalitate care ar putea determina admiterea recursului si modificarea deciziei recurate.
Critica recurentului privind incredintarea minorului este nefondata, intrucat din probele administrate, atat la fond, cat si in apel, rezulta fara putere de tagada ca mama poate asigura conditii mult mai bune de crestere si educare minorului.
Intimata a aratat ca este de acord sa exonereze recurentul de suportarea cheltuielilor de crestere si educare a minorului, avand in vedere starea sanatatii invocata de acesta si veniturile sale modeste, dar trebuie avut in vedere ca este dreptul minorului si nu un drept al intimatei la care sa renunte.
In ceea ce priveste dreptul recurentului de a avea relatii personale cu minorul, este necontestat. Faptul ca temporar, intimata sta cu minorul in Spania, nu inseamna ca nu va facilita dezvoltarea relatiilor personale dintre tata si fiu, la intoarcerea in Romaniei. Este insa de necontestat si de notorietate ca pentru moment viata copilului in Spania este mult mai favorabila acestuia din punct de vedere material, invata limbi straine, are activitati extrascolare, deci este asigurat interesul superior al copilului.
In ceea ce priveste cererea de exercitare a autoritatii parintesti de catre ambii parinti, este o cerere noua, care nu poate fi primita in faza recursului.
In calea de atac a recursului nu au fost administrate probe noi.
Curtea, analizand criticile de recurs, constata urmatoarele:
In referire la critica ce vizeaza incredintarea minorului, din perspectiva interesului superior al acestuia, Curtea constata ca recurentul a inteles sa critice hotararea atacata din perspectiva dispozitiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr.272/2004.
Acest text de lege inscris in art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului dispune ca orice reglementari adoptate in domeniul respectarii si promovarii drepturilor copilului se subordoneaza cu prioritate principiului interesului superior al copilului. Acest principiu trebuie sa prevaleze in toate demersurile ce privesc copii, intreprinse chiar si de instantele judecatoresti.
Potrivit legislatiei in materie, copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai, ambii parinti fiind responsabili pentru cresterea si educarea copiilor lor. In cazul in care parintii divorteaza, instanta judecatoreasca este chemata sa se pronunte cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti, prin raportare la interesul superior al copilului, urmarindu-se prin masura dispusa sa se asigure bunastarea materiala si spirituala a copilului.
Curtea are in vedere ca si instanta de contencios european, fiind chemata sa solutioneze o cauza in care erau vizate cereri accesorii divortului, (Cauza Ignaccolo - Zenide contra Romaniei - hotararea din 25 ianuarie 2000), a stabilit ca judecatorul este obligat ca la solutionarea cererilor accesorii divortului, cum ar fi cea referitoare la incredintarea copiilor minori, sa se tina seama de interesele minorilor, autoritatile avand obligatia de a depune eforturi rezonabile pentru ca atunci cand interesele parintilor sunt in conflict, iar copii nu sunt suficienti de maturi pentru a-si exprima ei insisi in mod clar propriile preferinte, interesele superioare ale acestora sa fie promovate.
Asa fiind, aceste dispozitii legale si comunitare impun instantei de judecata ca solutionarea cauzei sa se realizeze in mod obligatoriu prin prisma interesului superior al copilului.
Ratiunea interesului superior al copilului are caracter complex, continutul sau raportandu-se la posibilitatile de dezvoltare fizica si psihica pe care poate gasi la unul dintre parinti. Tocmai din acest motiv notiunea de "interes superior al copilului" are un caracter complex, fiind in functie de factori multipli care se apreciaza de catre instanta. Astfel, instanta are obligatia sa obtina relatii cu privire la profilul social-moral al parintilor, modul in care acestia isi exercita indatoririle fata de copil, starea sanatatii lor si a copilului, posibilitatile materiale pe care le au sotii pentru asigurarea cresterii si educarii copilului, precum si orice alte date care ar fi de natura sa aiba o influenta asupra solutiei, astfel incat masura dispusa sa asigure bunastarea materiala si spirituala a copilului.
Or, raportat la aspectele teoretice retinute mai sus, din actele si lucrarile dosarului, Curtea retine ca minorul se afla in ingrijirea mamei din anul 2008, asa cum a recunoscut si recurentul prin cererea de recurs. Totodata, retine ca intimata reclamanta a fost autorizata provizoriu sa exercite aceste drepturi ce vizeaza incredintarea minorului prin sentinta civila nr. 3126/09.05.2008 pronuntata de Judecatoria sectorului 6 Bucuresti, ramasa definitiva, astfel ca sustinerea recurentului in sensul luarii cu forta a minorului din grija bunicii paterne, in cursul anului 2008, nu poate imbraca forma dorita de acesta, aceea a exercitarii abuzive a drepturilor parentale, atata vreme cat intimata reclamanta a primit autorizarea instantei de a i se incredinta copilul pana la solutionarea definitiva a prezentului dosar.
Recurentul a mai sustinut ca intimata nu urmareste sa asigure minorului o crestere si educare corespunzatoare, ci doar indepartarea acestuia de persoana sa. Aceste sustineri sunt insa contrazise de actele si lucrarile dosarului care confirma faptul ca minorul se bucura de conditii care ii asigura bunastarea materiala si spirituala de care are nevoie. Asa cum a retinut si instanta de apel in considerentele sale, rezultat al anchetei sociale efectuate prin comisie rogatorie in Spania, la domiciliul intimatei, aceasta are rezidenta in aceasta tara din anul 2007, locuinta oferita minorului dispune de camere suficiente pentru a asigura minorului conditii de trai corespunzatoare, acestea sunt igienizate adecvat si au mobilier suficient pentru utilizarea zilnica.
Minorul este scolarizat la Scoala "Nuestra Senora de fatima", din martie 2010, la data efectuarii anchetei sociale acesta urmand cursurile de educatie infantila. De asemenea, se prezinta la cursurile de engleza ca activitate extrascolara.
Din datele furnizate de acest centru scolar, a rezultat ca minorul se prezinta regulat si ingrijit la scoala.
Mai mult, s-a aratat in acelasi raport ca randamentul sau scolar este bun, fiind adaptat si integrat celorlalti copii si adultilor din jurul sau, ceea ce confirma instantei ca minorul nu are de suferit ca urmare a parasirii tarii natale si ca poate comunica usor cu cei din jur fara a fi inhibat de schimbarea limbii de comunicare si a obiceiurilor cu care fusese obisnuit in primii ani de viata.
Din datele oferite de acelasi raport, Curtea retine ca familia a colaborat cu personalul academic in tot pentru ceea ce a fost solicitata, institutia de invatamant la care este inscris acesta pastrand contactul cu bunica materna "in mod normal" si cu intimata reclamanta cand a fost "solicitata pentru consultatii", ceea ce denota interesul mamei in asigurarea unei educatii corespunzatoare minorului. Mai mult, chiar si institutia scolara a venit in sprijinul minorului, in raport retinandu-se ca acesta a primit sustinere scolara pentru a imbunatati cunostintele de limba, acesta fiind receptiv la ajutorul oferit, astfel incat evolutia sa a fost evaluata pozitiv.
Intimata reclamanta a facut dovada ca este interesata de sanatatea minorului, actualizand calendarul de vaccinari.
In ingrijirea minorului intimata este ajutata de parintii sai impreuna cu care locuieste, cheltuielile domestice fiind asigurate tot de catre acestia.
Chiar daca si recurentul poate oferi conditii optime de locuit minorului, respectiv intr-un apartament de trei camere si dependinte, mobilat cu strictul necesar si curat intretinut, proprietatea bunicii paterne, astfel cum rezulta din ancheta sociala efectuata la domiciliul sau in Bucuresti, Curtea apreciaza ca este in interesul minorului de a ramane incredintat spre crestere si educare mamei.
La luarea acestei decizii, Curtea are in vedere, asa cum a retinut si instanta de apel, faptul ca minorul este pe deplin integrat in Spania, unde se bucura de toate conditiile necesare pentru cresterea si dezvoltarea specifice varstei sale, primeste asistenta socio-sanitara si educationala necesara pentru dezvoltarea sa, recurentul nefacand nicio dovada in sensul ca minorul ar suferi vreo vatamare prin lasarea acestuia in grija mamei, in conditiile oferite de catre aceasta.
Chiar daca primii ani de viata minorul i-a petrecut in domiciliul bunicii paterne unde a avut conditii de crestere si dezvoltare, Curtea nu poate sa nu ia in considerare aspectele noi intervenite in viata minorului la care s-a adaptat foarte repede si care ii sunt favorabile.
Sustinerea recurentului in sensul ca intimata reclamanta urmareste indepartarea minorului fata de acesta nu poate fi primita atata vreme cat aceasta a recunoscut dreptul recurentului de a avea relatii personale cu minorul. Mai mult, si-a aratat disponibilitatea de a facilita dezvoltarea relatiilor personale dintre tata si fiu, astfel ca sustinerea recurentului in sensul ca este lipsit de posibilitatea de a-si exercita drepturile parintesti, respectiv de a avea relatii cu minorul nu poate fi validata. Chiar si in situatia in care intimata reclamanta locuieste in Spania cu minorul, instanta o poate obliga pe aceasta, in cazul in care partile nu cad de acord, la solicitarea tatalui, sa fie obligata sa faciliteze dezvoltarea relatiilor parintesti dintre acesta si fiul sau, prin comunicarea directa intre acestia sau aducerea copilului in tara natala, sau suportarea cheltuielilor de deplasare a recurentului, in cazul in care se dovedeste ca imposibilitatea stabilirii acestor relatii este determinata de catre intimata reclamanta.
Curtea are in vedere, totodata, faptul ca ambii parinti sufera de cate o afectiune care necesita prezenta unui insotitor, recurentul fiind diagnosticat cu parapareza forte spastica ataxica sechelara post encefalita infantila oligofrenie II, iar intimata reclamanta este nevazatoare.
Raportat la aceste stari de sanatate, dar si la faptul ca intimata parata a absolvit facultatea de psihologie si asistenta sociala din cadrul universitatii Andrei Saguna din Constanta, spre deosebire de recurent, care a absolvit opt clase, Curtea apreciaza ca nevoile fizice si emotionale ale copilului, respectiv opiniile si preferintele acestuia pot fi intelese si respectiv verificate in mod rezonabil cu mai multa acuratete de catre intimata reclamanta.
Chiar daca in prezent mama minorului nu are un loc de munca, in comparatie cu tatal acestuia, Curtea retine din referatul de ancheta sociala ca minorul nu are de suferit de pe urma acestui aspect, fiindu-i asigurate cele necesare traiului prin sustinerea primita din partea familiei extinse, bunicul acestuia incasand un venit cu titlu de somaj, iar bunica materna realizand venituri din munca. De altfel, nici veniturile recurentului nu sunt consistente, acesta obtinand un venit net de 912 lei, precum si o indemnizatie de handicap de 310 lei, astfel incat nici acest criteriu al posibilitatilor materiale ale celor doua parti nu este de natura sa conduca la concluzia ca prin lasarea copilului la mama interesul acestuia ar fi vatamat.
Cat priveste critica in sensul ca instanta de apel nu a facut aplicarea dispozitiilor art. 483, 503 si 504 din Noul Cod Civil, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primita, fiind o cerere noua, chiar si pentru faza de apel. Or, potrivit art. 316 Cod procedura civila: "Dispozitiile de procedura privind judecata in apel se aplica si in instanta de recurs, in masura in care nu sunt potrivnice celor cuprinse in acest capitol", iar potrivit art. 294 alin. 1 Cod procedura civila: "In apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot face alte cereri noi". Mai mult, critica recurentului urmeaza a fi privita ca nefondata si prin raportare la dispozitiile art. 6 alin. 6 din Noul Cod civil, fata de faptul ca cererea de sesizare a instantei de fond a fost formulata anterior intrarii in vigoare a acestor noi dispozitii legale, iar hotararea instantei de fond a pronuntata tot anterior acestui moment.
In referire la critica vizand cheltuielile de judecata, Curtea retine ca la termenul de judecata din data de 07.06.2012, recurentul a invederat instantei de judecata ca nu intelege sa mai sustina aceasta critica. Ca urmare, Curtea urmeaza sa ia act de aceasta manifestare de vointa a recurentului, consecinta fiind aceea a neanalizarii acestei critici din cererea de recurs.
Pentru considerentele ce preced, Curtea in conformitate cu dispozitiile art.312 alin.1 din Codul de procedura civila, gasind nefondate criticile referitoare la incredintarea minorului, prin raportare la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.
2