INCUVIINTARE EXECUTARE SILITA - RESPINSA.
Judecatoria Bistrita - sectia civila, Sentinta civila nr. 9350/2012, pronuntata in dosarul nr. 10872/190/2012
Prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub nr. de mai sus, BEJ I.E.G. a solicitat sa se incuviinteze executarea silita a titlului executoriu proces verbal de constatare a contraventiei nr. 850477/09.02.2010.
La dosar s-au depus, in copie, cererea creditorului urmaritor, titlul executoriu, dovada achitarii taxei judiciare de timbru si timbru judiciar.
S-a solicitat incuviintarea executarii silite impotriva debitoarei in vederea recuperarii sumelor mentionate in titlul executoriu, la care se adauga si cheltuielile de executare silita.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine ca, desi este adevarat ca procesul-verbal de contraventie neatacat in termen constituie titlu executoriu, potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001, totusi calitatea de creditor fiscal pentru amenda contraventionala aplicata in temeiul procesului-verbal ce constituie titlu executoriu in prezenta cauza este unitatea administrativ-teritoriala la bugetul local al careia se face venit amenda in cauza.
Astfel, potrivit art. 295 alin. (1) din Codul fiscal - Legea nr. 571/2003, asa cum a fost modificat prin OUG nr. 21/2006 aprobata de Legea nr. 314/2006, ultima intrata in vigoare la 21 iulie 2006, impozitele si taxele locale, precum si amenzile constituie integral venituri la bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale.
Este real faptul ca in acelasi timp se afla in vigoare si art. 8 alin. (3) din OG nr. 2/2001, invocat de CNADNR, potrivit caruia amenda pentru lipsa rovinietei se facea venit la bugetul de stat in proportie de 75%, iar in proportie de 25% revenea CNADNDR, insa acest text de lege este abrogat din anul 2006, odata cu modificarea art. 295 alin. (1) Cod fiscal, intrucat potrivit art. 1 alin. (3) din Codul fiscal, in materie fiscala (n.red. amenda contraventionala fiind in mod evident o creanta fiscala), dispozitiile prezentului cod prevaleaza asupra oricaror prevederi din alte acte normative, in caz de conflict intre acestea aplicandu-se dispozitiile Codului fiscal.
Cum in speta, se constata un conflict evident in Codul fiscal si OG nr. 15/2002, amenda neputand fi concomitent si venit integral la bugetul local si venit in proportie de 75%-25% la bugetul de stat, respectiv, CNADNDR, instanta apreciaza ca sunt incidente prevederile art. 1 alin. (3) din Codul fiscal, context in care pentru amenda in cauza CNADNDR nu are calitate de creditor, aceasta urmand a fi executata silit de organele fiscale ale autoritatilor locale in conditiile prevazute de Codul de procedura fiscala.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A. B, prin D.R.D.P. B., solicitand admiterea recursului, modificarea hotararii atacate in sensul admiterii cererii formulate de executorul judecatoresc cu consecinta incuviintarii executarii silite a titlului executor - procesul-verbal de constatare a contraventiei.
In motivare s-a aratat faptul ca dispozitiile art. 39 din O.G. nr. 2/2001 fac referire la punerea in executare a amenzilor contraventionale ce constituie creante bugetare.
Art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 prevede faptul ca sumele incasate in urma aplicarii amenzilor se fac venituri la bugetul de stat in proportie de 75%, restul de 25% revenind C.N.A.N.R. S.A. B, ca venituri extrabugetare.
Creanta a carei executare s-a solicitat nu este una bugetara, astfel ca dispozitiile O.G. nr. 2/2001 nu sunt aplicabile.
Executarea procentului de 25% se face conform Codului de procedura civila.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 299 C.proc.civ.
Recursul a fost inregistrat initial pe rolul sectiei a II-a civile, de contencios administrativ si fiscal, fiind transpus pe rolul sectiei I civile la data de 11 aprilie 2013.
Intimatii, legal citati, nu s-a prezentat in instanta si nici nu au depus aparari scrise la dosar.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor de recurs formulate, precum si sub toate aspectele conform art. 3041 C.proc.civ., tribunalul constata ca prima instanta a pronuntat o hotarare legala si temeinica, neexistand niciun motiv care sa duca la casarea sau modificarea acesteia pentru motivele care urmeaza a fi relevate.