Asiguratorul de raspundere civila. Calitatea in procesul penal.
Citare pentru opozabilitatea hotararii.
Instanta de judecata este obligata sa dispuna citarea, in cauza, a asiguratorului de raspundere civila la solutionarea procesului penal.
Legea nr. 136/1995, art. 43, 49 si 54
Din coroborarea dispozitiilor art. 54 cu art. 43 si 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile din Romania, rezulta ca despagubirile pe care societatea de asigurare este obligata sa le plateasca in virtutea contractului de asigurare, in limitele obligatiilor acesteia, sunt stabilite prin hotararea judecatoreasca.
Chiar si in lipsa unei dispozitii exprese a legii, in conditiile in care dispozitiile luate in cursul procesului penal ii sunt opozabile societatii de asigurare, este necesar ca solutionarea cauzei penale sa fie efectuata cu citarea asiguratorului.
Avand in vedere si decizia nr. I din 2005 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recursul in interesul legii, Curtea apreciaza ca se impune casarea in totalitate a sentintei penale si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Solutia se impune avand in vedere ca asiguratorul are dreptul de a-si face aparari si cu privire la latura penala a cauzei, privind existenta vinovatiei inculpatului sau a procentului de culpa a acestuia.
In aceste conditii, casarea partiala a sentintei doar cu privire la latura civila a cauzei ar priva asiguratorul de a-si face o aparare efectiva in prezenta cauza.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A II-A PENALA
DECIZIA NR.131 din 23.01.2012)
Prin sentinta penala nr.507 din 6.07.2011 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, in baza art. 178 al. 2 C.p. cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a C.p. si art. 76 al. 1 lit. d C.p., a fost condamnat inculpatul V.C. la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa.
In baza art. 71 al. 1 C.p., i s-au interzis inculpatului, ca pedeapsa accesorie, exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b si lit. c (dreptul de a conduce autovehicule) C.p. pe durata executarii pedepsei principale.
In baza art. 81 C.p., s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale aplicate inculpatului pe durata unui termen de incercare de 3 ani si 6 luni, stabilit potrivit dispozitiilor art. 82 C.p., care curge de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari.
In baza art. 71 al. 5 C.p., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale aplicate prin prezenta.
In baza art. 359 C.p.p., i s-a atras atentia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendarii conditionate a executarii pedepsei prevazute de art. 83 C.p., respectiv savarsirea din nou, in cursul termenului de incercare, a unei infractiuni.
In baza art. 14 C.p.p. si art. 346 al. 1 C.p.p. rap. la art. 998-999 C.civ. si art. 61 din Legea nr. 136/1995, au fost admise in parte actiunile civile promovate in procesul penal de partile civile P.M.E. (si S.E.I.).
A fost obligata partea responsabila civilmente Fondul pentru Protectia Victimelor Strazii la plata sumei de 5.000 lei catre partile civile P.M.E: si S.E.I., cu titlul de despagubiri pentru daune materiale.
A fost obligata partea responsabila civilmente F.P.V.S. la plata sumei de 20.000 lei catre partea civila P.M.E., cu titlul de despagubiri pentru daune morale.
A fost obligata partea responsabila civilmente F.P.V.S. la plata sumei de 40.000 lei catre partea civila S.E.I., cu titlul de despagubiri pentru daune morale.
Au fost respinse restul pretentiilor civile formulate in cauza de partile civile P.M.E. si S.E.I. ca nefondate.
In baza art. 14 C.p.p. si art. 346 al. 1 C.p.p. rap. la art. 998-999 C.civ., a fost admisa actiunea civila promovata in procesul penal de partea civila Spitalul Clinic de Urgenta "SF. PANTELIMON" si a fost obligat inculpatul V.C. la plata catre aceasta a sumei de 2.237,58 lei si dobanda legala aferenta de la data de 05.06.2007 pana la data platii efective, cu titlul de despagubiri civile.
In baza art. 191 al. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul V.C. la plata sumei de 500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca la data de 25.05.2007, in jurul orei 6.40, in timp ce conducea autoturismul marca Dacia 130 in sector 3, dinspre B-dul N.G catre str. M. inculpatul V.C. l-a accidentat, in zona trecerii de pietoni, in dreptul statiei RATB -B.A. pe numitul S.G., care traversa in mod regulamentar, pe marcajul pietonal; victima a fost transportata de urgenta la Spitalul Sf. Pantelimon, unde a decedat, la data de 05.06.2007, ca urmare a leziunilor suferite.
Situatia de fapt si vinovatia inculpatului au rezultat din coroborarea probelor administrate in cauza, si anume: procesul-verbal de cercetare la fata locului insotit de schita locului accidentului si fotografii judiciare, declaratiile inculpatului, precum si concluziile rapoartelor de expertiza tehnica judiciara intocmite in cauza in cursul urmaririi penale si ale suplimentului de expertiza, din care a rezultat dinamica producerii accidentului.
Din coroborarea acestor mijloace de proba, a rezultat ca autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de inmatriculare ...., condus de inculpatul V.C. ce se deplasa pe B-dul B., pe sensul de mers dinspre B-dul N.G. catre str. M, inculpatul V.C. l-a accidentat, in zona trecerii de pietoni, in dreptul statiei RATB- B.A. pe numitul S.G., de la dreapta la stanga raportat la directia de deplasare a autoturismului, pietonul fiind lovit cu partea frontala a caroseriei autoturismului, dupa care a fost preluat partial pe capota si proiectat pe carosabil.
Expertul tehnic a stabilit ca, in momentele premergatoare producerii accidentului, autovehiculul se deplasa pe banda a II-a cu o viteza de circa 50 km/h. In ce priveste viteza de deplasare a victimei, in varsta de 74 de ani, aceasta a fost aproximata la circa 5,6 km/h, corespunzator unei deplasari in fuga lenta, avandu-se in vedere in acest sens declaratiile inculpatului potrivit carora victima alerga spre statia de tramvai. S-a stabilit ca impactul s-a produs pe marcajul pietonal, la o distanta transversala de circa 4,6 metri fata de nivelul bordurii trotuarului din dreapta pe sensul de deplasare catre str. M.
Fata de dinamica producerii accidentului astfel retinuta, expertul tehnic a concluzionat ca in desfasurarea evenimentului rutier s-au manifestat doua stari de pericol - o stare de pericol efectiv si iminent creata in mod nemijlocit de conducatorul auto prin neacordarea prioritatii de trecere pietonului angajat in traversarea carosabilului prin loc permis, pe trecerea pentru pietoni, precum si o stare de pericol potential, creata de victima, prin angajarea in traversarea carosabilului in fuga si fara sa se asigure, in conditiile in care pentru conducatorul auto patrunderea si prezenta victimei in traversare pe banda 1 era obturata de masinile parcate paralel cu bordura. S-a mai aratat ca momentul aparitiei starii de pericol pentru conducatorul auto implicat a fost cel in care victima a patruns pe carosabil pe marcajul pietonal, pe sensul de circulatie al autoturismului, din partea dreapta catre stanga. Din acel moment si pana la impact, victima a parcurs un spatiu de 2,8 m, iar autoturismul a parcurs un spatiu de 18 m. Pentru conducatorul autoturismului nu a existat posibilitatea tehnica a evitarii producerii accidentului la viteza cu care se deplasa, de 50 km/li, deoarece spatiul de care a dispus pentru decizie si manevra a fost inferior spatiului necesar pentru oprirea autoturismului prin franare de la viteza de deplasare, spatiul necesar fiind de 32 m. Viteza maxima de deplasare a autovehiculului la care conducatorul auto ar fi putut evita producerea impactului este de 32 km/h. Expertul a mai mentionat ca pentru conducatorul auto a existat insa posibilitatea tehnica a prevenirii lovirii victimei, prin reducerea corespunzatoare a vitezei autoturismului si acordarea prioritatii de trecere pietonului, iar victima a avut posibilitatea prevenirii accidentului daca nu efectua traversarea in fuga si daca se asigura corespunzator in momentul angajarii in traversare cat si pe tot parcursul traversarii, avand in vedere ca paralel cu bordura se aflau parcate autoturisme care obturau vizibilitatea participantilor la trafic.
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut ca a accidentat victima aflata in traversarea strazii, sustinand ca pietonul i-a aparut brusc in fata, in fuga, dintre masinile parcate pe banda 1 de circulatie, la circa 1 - 2 m dupa trecerea de pietoni, indreptandu-se catre refugiul statiei de tramvai B.A.. A mai mentionat ca in momentele premergatoare producerii accidentului se deplasa cu o viteza de circa 50 km/h.
Din declaratia martorei F.L. audiata in cauza, a rezultat ca aceasta nu a surprins momentul impactului, intervenind doar pentru a acorda primul ajutor victimei, imediat dupa producerea accidentului.
Din raportul medico-legal de necropsie nr. A3/813/2007, intocmit de INML, a rezultat ca moartea numitului S.G. a fost violenta si s-a datorat insuficientei cardio respiratorii acute, consecinta a unui politraumatism cu multiple fracturi costale, stern ale si contuzii complicate in final cu o bronhopneumonie survenita la o persoana cu multiple afectiuni cronice, unele acutizate, caicliopulmonare, hepatice, digestive, renale, leziunile traumatice putand fi produse la data de 25.05.2007, in conditiile unui accident rutier, leziunile fiind in legatura de cauzalitate directa si conditionata cu decesul victimei, survenit la data de 05.06.2007.
Coroborand ansamblul probelor administrate in cauza, instanta a constatat, contrar concluziilor expertului tehnic judiciar preluate si de procuror in cuprinsul rechizitoriului, ca nu se poate retine culpa concurenta a victimei in producerea accidentului rutier, in conditiile in care aceasta concluzie a expertului se fundamenteaza exclusiv pe declaratiile inculpatului, care a sustinut ca pietonul sa angajat in traversare in alergare si fara sa se asigure, iesindu-i brusc in fata. Or, aceste sustineri nu pot fi retinute, declaratiile inculpatului fiind in mod evident menite al disculpa sau cel putin a atenua propria sa vina in producerea accidentului. In acest sens, relevant este si faptul ca inculpatul a sustinut ca locul impactului a fost la circa I-2 m dupa marcajul pietonal, acreditand ideea ca victima s-ar fi angajat in traversare prin loc nepermis, sustineri combatute de expertul tehnic, care, pe baza mijloacelor materiale de proba si a calculelor efectuate, a determinat cu certitudine locul impactului ca fiind pe marcajul pietonal, astfel ca afirmatiile inculpatului sunt in mod vadit necorespunzatoare realitatii in acest context si avand in vedere ca impactul s-a produs la 4,6 metri fata de nivelul bordurii din dreapta, pietonul fiind asadar aproape de finalul traversarii, ca, potrivit calculelor efectuate, autoturismul a parcurs 18 m din momentul aparitiei starii de pericol si pana la impact, aceasta distanta fiind de altfel determinata pornindu-se de la premisa ca pietonul se deplasa in fuga lenta, conform declaratiilor inculpatului, ceea ce exclude concluzia ca, in mod obiectiv, victima ar fi aparut brusc in fata autoturismului, tinand seama totodata de varsta victimei, respectiv 74 de ani, si de statura sa, fata de care se poate in mod rezonabil presupune ca se deplasa incet si cu atentie la conditiile de trafic, instanta va inlatura sustinerile inculpatului in sensul ca pietonul s-a angajat in traversare in fuga si fara sa se asigure. Dimpotriva, se constata ca autoturismul se deplasa cu viteza de 50 km/h, la limita legala asadar, in conditiile in care pe sensul de mers erau doua benzi de circulatie, nefiind in mod direct incidente dispozitiile art. 123 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 rep. privind obligatia reducerii vitezei la 30 km/h, insa inculpatul nu a adaptat viteza conditiilor concrete de trafic, banda 1 a strazii, din dreapta sa, fiind ocupata de autoturisme parcate ce obturau vizibilitatea conducatorului auto, astfel ca, in concret, circulatia se desfasura pe o singura banda pe sens, iar in partea stanga se afla o statie de tramvai, imprejurari ce impuneau reducerea vitezei.
Pentru toate aceste motive, instanta de fond a retinut ca vina pentru producerea accidentului apartine in exclusivitate inculpatului V.C., care, in calitate de conducator auto, nu a acordat prioritate de trecere victimei ce se angajase in traversarea regulamentara a strazii, pe trecerea pentru pietoni, si nu a adaptat viteza in functie de conditiile concrete de drum, astfel incat sa poata evita orice manevra in conditii de siguranta. Inculpatul a incalcat astfel dispozitiile art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 rep. si ale art. 48 din OUG nr. 195/2002 rep.
S-a apreciat ca in drept, fapta inculpatului V.C. constand in aceea ca, la data de 25.05.2007, in jurul orei 0640, in timp ce conducea autoturismul marca Dacia 1310 pe B-dul B, sector 3, din directia B-dul N.G. catre str. M., l-a accidentat pe numitul S.G., care se angajase in traversarea regulamentara a strazii, pe trecerea de pietoni, victima decedand in urma accidentului, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, prevazuta de art. 178 al. 2 Cp.
Elementul material al infractiunii consta in accidentarea numitului S.G., pe trecerea de pietoni, de autoturismul condus de inculpat, iar urmarea imediata consta in decesul victimei. Legatura de cauzalitate intre fapta inculpatului si urmarea produsa este directa si conditionata, asa cum rezulta din raportul medico-legal de necropsie, decesul fiind datorat leziunilor suferite de victima ca urmare a impactului cu autoturismul condus de inculpat, complicate cu o bronhopneumonie survenita la o persoana cu multiple afectiuni cronice, unele acutizate. Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost savarsita cu vinovatie in forma culpei cu prevedere, avand in vedere ca inculpatul, conducand autoturismul in mod imprudent, fara o atentie suficienta la conditiile de trafic si fara a reduce corespunzator viteza in apropierea trecerii pentru pietoni, a prevazut rezultatul faptei sale, respectiv posibilitatea producerii unui accident rutier soldat cu decesul unei persoane, rezultat pe care nu l-a acceptat, socotind fara temei ca nu se va produce. Savarsirea faptei de catre inculpat, in calitate de conducator auto ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale privind circulatia rutiera, ce prevad obligatia conducatorului auto de a acorda prioritate de trecere pietonului angajat in traversarea regulamentara a strazii, justifica retinerea agravantei legale speciale prevazute de art. 178 al. 2 Cp. Instanta retine totodata culpa exclusiva a inculpatului in producerea accidentului, victima fiind accidentata in timp ce traversa regulamentar strada, pe marcajul pietonal.
La individualizarea judiciara a pedepsei aplicata inculpatului, s-a tinut seama de criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 C.pen., respectiv limitele de pedeapsa fixate de art. 178 al. 2 C.pen. (inchisoarea de la 2 la 7 ani), gradul de pericol social concret, dedus din Imprejurarile comiterii faptei, respectiv din aceea ca inculpatul a avut o conduita imprudenta, incalcand regulile de circulatie, avand in vedere totodata urmarea ireparabila produsa, decesul unei persoane.
De asemenea, s-a tinut seama de circumstantele personale ale inculpatului, atitudinea oscilanta a acestuia pe parcursul intregului proces penal, insa nu este cunoscut cu antecedente penale, avand o conduita buna anterior savarsirii faptei, fiind angajat in munca, imprejurari ce justifica retinerea circumstantei atenuante judiciare prevazute de art. 74 al. 1 lit. a C.pen..
In raport de toate aceste elemente de individualizare, s-a aplicat inculpatului o pedeapsa cu inchisoarea coborata sub minimul special, conform art. 76 al. 1 lit. d C.pen., apta a asigura atingerea scopului pedepsei prevazut de art. 52 C.pen., respectiv 1 an si 6 luni inchisoare.
In baza art. 71 C.pen., i s-au interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a Ii-a, lit. b si lit. c (dreptul de a conduce autovehicule) C.pen. pe durata executarii pedepsei principale, retinand ca pedeapsa accesorie astfel individualizata corespunde naturii si gravitatii faptei comise.
In ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei, in raport de criteriile anterior mentionate, avand in vedere in principal circumstantele personale ale inculpatului si forma de vinovatie in savarsirea faptei, apreciind ca scopul pedepsei va putea fi atins chiar fara privarea de libertate a inculpatului, instanta va dispune in temeiul art. 81 C.pen., suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de incercare de 3 ani si 6 luni, stabilit in conditiile art. 82 al.1 Cp.
In baza art. 71 al. 5 C.pen., s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale aplicate prin prezenta.
In temeiul art. 359 C.p.p., i s-a atras atentia inculpatului asupra cazurilor de revocare a beneficiului suspendarii conditionate, prevazute de art. 83 C.pen., respectiv savarsirea din nou, in cursul termenului de incercare, a unei infractiuni.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei, instanta a constatat ca s-au constituit parti civile in procesul penal numitele S.E.I si P.M.E. sotia respectiv fiica victimei, cu suma de 15.000 lei despagubiri pentru daune materiale si 69.000 lei despagubiri pentru daune morale, 40.000 lei in favoarea sotiei victimei si 29.000 lei in favoarea fiicei si Spitalul Clinic de Urgenta "Sf. Pantelimon", cu suma de 2.237,58 lei, reprezentand cheltuielile ocazionate de spitalizarea si ingrijirile medicale acordate victimei accidentului rutier, solicitand si dobanda legala aferenta.
Analizand pretentiile civile formulate de partile civile S.E.I. si P.M.E., instanta a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 998-999 C. civ., la care face trimitere art. 14 C.p.p., angajarea raspunderii civile delictuale a unei persoane implica indeplinirea cumulativa a patru conditii: existenta unei fapte ilicite, vinovatia faptuitorului, producerea unui prejudiciu, precum si legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciul produs. Avand in vedere situatia de fapt retinuta, aceste conditii sunt intrunite in speta.
Astfel, este neindoielnic ca fapta culpabila a inculpatului ce a condus la accidentarea si decesul numitului S.G. a fost de natura sa le cauzeze partilor civile S.E.I. si P.M.E., sotia respectiv fiica victimei, prejudicii de ordin moral si material, constand in socul si suferinta psihica determinate de pierderea prematura si neasteptata a unei rude apropiate, precum si cheltuielile de ocazionate de inmormantare si indeplinirea ritualurilor crestine.
In ceea ce priveste insa intinderea prejudiciului material, instanta constata ca aceasta nu a fost dovedita de partile civile, la dosar fiind depuse doar precizari scrise in cuprinsul carora se estimeaza cheltuielile efectuate, dupa cum urmeaza: 800 lei - cheltuieli efectuate pe timpul spitalizarii defunctului; 3.450 lei - cheltuieli de inmormantare; 2.000 lei - cheltuieli cu pomana; 2.500 lei - cheltuieli pentru parastasele de 3 zile, 9 zile, 40 zile, 3 luni si 9 luni; 5.500 lei - cheltuieli cu parastasele de 1 an, 2 ani si 3 ani; 3.000 lei - cheltuieli pentru medicamentatia lunara. Aceste precizari nu au fost insa insotite de inscrisuri doveditoare, iar declaratia martorei R.S. nu dovedeste decat faptul ca partile civile au suportat cheltuielile de inmormantare si cele pentru indeplinirea ritualurilor crestine, insa nu este lamuritoare in ce priveste intinderea acestor cheltuieli.
Pentru aceste motive, retinand ca partile civile nu au facut dovada suportarii unor cheltuieli in perioada de spitalizare a defunctului, a carui asistenta medicala a fost acordata in baza asigurarii de care beneficia, dar ca, in mod indubitabil, partile civile, in calitate de sotie si fiica a defunctului, au suportat cheltuielile ocazionate de inmormantarea acestuia si de parastasele ce au urmat, suferind prin aceasta un prejudiciu, instanta le va acorda suma globala de 5.000 lei cu titlul de despagubiri civile, reprezentand contravaloarea cheltuielilor de mai sus. La stabilirea acestui cuantum, instanta a avut in vedere ca suma pretinsa, de 15.000 lei, ce nu a fost dovedita, este exagerata, insa suma globala acordata reprezinta o justa si echitabila reparatie a prejudiciului material suportat.
Sub acest aspect, instanta a mai retinut ca, desi prin decesul numitului S.G. partile civile au fost lipsite de o sursa de venituri, aceasta nu le da dreptul de a se intoarce impotriva inculpatului pentru recuperarea sumelor cu care defunctul contribuia la cheltuielile familiei, sotia supravietuitoare avand dreptul la pensia de urmas, pe care o incaseaza, iar fiica majora nemaifiind in intretinerea parintilor. Prin urmare, cheltuielile cu medicamentatia lunara a partii civile S.E.I. nu reprezinta un prejudiciu cauzat de decesul defunctului care sa dea drept la reparatie in prezentul proces penal, astfel ca sumele pretinse cu acest titlu nu se cuvin partilor civile.
In ce priveste apararile inculpatului, care a sustinut ca a contribuit la cheltuielile de spitalizare si de inmormantare a defunctului, precum si la parastase, instanta le-a inlaturat, retinand ca declaratiile inculpatului si ale martorilor V.V. si V.M., propusi in dovedirea acestor sustineri, sunt profund contradictorii si neconvingatoare.
Astfel inculpatul a sustinut ca, in timpul spitalizarii, a contribuit cu circa 2.000 lei, insa aceste afirmatii nu vor fi analizate de instanta, avand in vedere ca instanta a retinut ca nefiind dovedite pretentiile formulate de partile civile cu titlul de cheltuieli efectuate pe perioada spitalizarii defunctului. Inculpatul a mai sustinut ca a contribuit cu 2.000 lei la inmormantarea defunctului, precizand ca aceasta suma a fost predata de sotia sa fiicei defunctului, aceasta deplasandu-se la intalnire cu un taxi condus de o persoana al carei nume nu il cunoaste, dar pe care il stie din vedere intrucat apeleaza in mod frecvent la respectivul. A mai mentionat ca, ulterior, la solicitarea sotiei victimei a facut diferite cumparaturi pentru parastasele organizate la 6 zile si la 3 saptamani, cumparand de fiecare data produse in valoare de 100-200 lei pe care, personal, le-a dus la locuinta defunctului, impreuna cu un baiat din cartier caruia i se spune "P", precizand si ca timp de 2-3 luni i-a dat sotiei victimei cate 100-150 lei lunar pentru diverse cheltuieli, spre exemplu pentru a achita contravaloarea facturii de energie electrica.
Sotia inculpatului, martora V.V., a confirmat faptul ca au contribuit cu bani pentru inmormantarea defunctului, sustinand insa ca a fost vorba de suma de 2.500 lei: 2.000 lei pentru inmormantare, 200 lei pentru taxi pana la INML si 300 iei pentru gropari. Declaratia este insa neclara in ce priveste persoana careia i-a inmanat acesti bani, fiica sau sotia defunctului, martora precizand totodata ca s-a intalnit cu persoana respectiva in fata spitalului, mergand la intalnire cu un taxi condus de un cunoscut caruia i se spune "P". A mai mentionat ca, de mai multe ori, a mers impreuna cu acest "P." in apropierea locuintei defunctului pentru a se intalni cu sotia defunctului, careia i-a dat diferite produse alimentare cumparate pentru parastase, precizand insa ca nu a fost niciodata in interiorul apartamentului.
Martorul V.M., caruia i se spune "P", a declarat ca il cunoaste pe inculpat si pe sotia acestuia, carora le presteaza in mod frecvent servicii ca taximetrist. A mentionat ca, de mai multe ori, a condus-o pe martora V.V. la intalniri cu sotia defunctului, la spital sau la locuinta acesteia, sotia inculpatului spunandu-i ca ii duce bani sau diferite produse. A precizat ca nu le-a vazut niciodata intalnindu-se pe cele doua, intrucat o lasa pe martora in apropierea spitalului sau in zona B.A. si venea dupa ea cand era contactat, dupa 10-30 de minute.
Din analiza acestor declaratii, s-a observat ca inculpatul face referire la doua persoane: pe de o parte, taximetristul la care apeleaza frecvent, care ar fi condus-o pe sotia sa la spital pentru a-i inmana fiicei defunctului o suma de bani drept contributie la cheltuielile de inmormantare, si, pe de alta parte, "P.", persoana cunoscuta din cartier, care l-a condus pe inculpat insusi la locuinta defunctului pentru a-i inmana sotiei acestuia produse achizitionate pentru parastase, pe cheltuiala inculpatului. Din declaratiile martorilor V.V. si V.M. rezulta insa ca "P." (V.M) si taximetristul sunt una si aceeasi persoana. Rezulta totodata ca sotia inculpatului a fost cea care ar fi dus diferite cumparaturi la locuinta sotiei defunctului, V.M. nefacand nicio referire la faptul ca l-ar fi condus si pe inculpat in zona. De asemenea, in timp ce V.V. sustine ca se intalnea cu sotia defunctului, la care se refera in mod eronat ca fiind "doamna P". in apropierea locuintei acesteia, si nu in apartament, pentru a-i inmana produsele, martorul V.M. precizeaza ca o lasa pe sotia inculpatului in zona B.A. si venea sa o ia dupa 10-30 de minute, cand era contactat, mentionand ca nu a vazut-o niciodata intalnindu-se cu rudele defunctului.
Totodata, instanta de fond a retinut ca fiind profund neconvingatoare declaratia martorei V.V., ce incearca sa acrediteze ideea ca, dupa accident, pe holurile spitalului, sotia defunctului simpatiza cu inculpatul si familia acestuia, si nu cu propriul sot, compatimindu-l pe inculpat pentru situatia creata, incercand sa il linisteasca pe acesta si aratandu-se resemnata fata de starea victimei, avand in vedere varsta sa inaintata.
Nu in ultimul rand, se constata ca atat martora V.V., cat si martorul V.M. au facut referire la faptul ca defunctul suferea de astm, sustinand ca in perioada de spitalizare sotia inculpatului ar fi cumparat un spray de astm. Aceste detalii, menite a da declaratiilor o nota de autenticitate si a crea impresia unei apropieri intre inculpat si familia defunctului, a implicarii inculpatului si a interesului manifestat fata de starea victimei, nu reprezinta in realitate altceva decat exploatarea cu rea-credinta a informatiilor extrase din dosarul cauzei, avand in vedere ca inculpatul s-a ingrijit de fotocopierea tuturor actelor medicale privindu-l pe defunct aliate la dosarul de urmarire penala, din care a rezultat afectiunile de care suferea acesta.
Pentru toate aceste motive, avand in vedere contradictiile evidente din cuprinsul declaratiilor, astfel cum au fost semnalate, si caracterul fantezist si neconvingator al sustinerilor inculpatului si ale martorilor propusi de acesta, instanta le-a inlaturat ca fiind nesincere si contrare realitatii, retinand pe cale de consecinta ca inculpatul nu a contribuit la cheltuielile efectuate de partile civile S.E.I. si P.M.E. pentru inmormantarea defunctului si indeplinirea ritualurilor crestine.
In ceea ce priveste daunele morale, in cuantum de 40.000 lei, solicitate de partea civila S.E.I., respectiv de 29.000 lei, solicitate de partea civila P.M.E., instanta a retinut ca, fata de specificul prejudiciului moral nepatrimonial, nu se poate apela la mijloace de proba materiale pentru determinarea intinderii despagubirilor acordate cu acest titlu, urmand ca, in raport de ansamblul circumstantelor de fapt ale cauzei, sa se stabileasca o suma globala care sa ofere o compensatie partilor civile pentru consecintele prejudiciabile suferite ca urmare a faptei inculpatului, avand in vedere si faptul ca despagubirile acordate pentru daune morale nu sunt menite a avea un caracter represiv, ci reparator, fara a constitui totusi o sursa injusta de imbogatire sau un pretium doloris (pret al durerii).
In consecinta, la stabilirea intinderii despagubirilor morale, instanta a avut in vedere faptul ca, in mod evident, decesul sotului si tatalui, produs din vina inculpatului, in conditiile unui accident rutier, le-au cauzat partilor civile insemnate suferinte psihice, pierderea suferita fiind ireparabila in acest sens, instanta are in vedere varsta inaintata a sotiei supravietuitoare, pentru care decesul prematur al sotului lasa un gol de neinlaturat, pierzand compania si sprijinul partenerului de viata, dar si suferintele fiicei defunctului care, desi aflata la o varsta matura si avand propria sa familie, este apropiata de parinti, fiind afectata nu doar de pierderea tatalui, ci si de grija pentru parintele ramas singur in viata.
Fata de aceste considerente, instanta a retinut ca acordarea sumei solicitate, de 40.000 lei, partii civile S.E.I. si a sumei de 20.000 lei partii civile P.M:E., cu titlul de despagubiri pentru daune morale, este justificata in cazul concret, constituind o compensare efectiva, dar si o satisfactie echitabila pentru prejudiciul moral nepatrimonial suferit ca urmare a decesului sotului, respectiv tatalui.
Prin urmare, instanta a acordat partilor civile S.E.I. si P.M.E. despagubiri materiale in cuantum de 5.000 lei si despagubiri morale in cuantum de 40.000, respectiv 20.000 lei.
In cauza s-a constituit parte civila si unitatea spitaliceasca ce a acordat asistenta medicala victimei accidentului rutier, Spitalul Clinic de Urgente "Sf. Pantelimon", eu suma de 2.237,58 lei, reprezentand cheltuielile ocazionate de spitalizarea si ingrijirile medicale acordate victimei accidentului rutier, solicitand si dobanda legala aferenta. Fata de situatia de fapt retinuta si avand in vedere dispozitiile art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006 potrivit carora "persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei persoane raspund potrivit legii si au obligatia sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentand cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata", cheltuielile efective urmand a fi recuperate de furnizorii de servicii medicale, care se subroga in acest scop in drepturile caselor de asigurari de sanatate, instanta constata ca sunt indeplinite conditiile angajarii raspunderii civile delictuale a inculpatului pentru acoperirea prejudiciului cauzat unitatii spitalicesti, a carui intindere este dovedita prin decontul de cheltuieli depus la dosar, astfel incat va admite actiunea civila astfel cum a fost formulata, dobanda legala urmand a fi acordata de la data decesului victimei, cand creanta a devenit certa, lichida si exigibila.
Avand in vedere ca autoturismul condus la data faptei de inculpat, proprietatea numitului V.N., nu era asigurat pentru raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de vehicule, asa cum rezulta din relatiile comunicate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, vazand dispozitiile art. 14 C.p.p. si art. 346 al. 1 C.p.p. rap. la art. 998-999 C.civ. si ale art. 61 din Legea nr. 136/1995, precum si normele privind F.P.V.S. si considerentele deciziei nr. 3/15.06.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii, instanta a obliga direct partea responsabila civilmente F.P.V.S., garant al platii despagubirilor, la plata despagubirilor acordate partilor civile S.E.I. si P.M.E. (despagubiri materiale in cuantum de 5.000 lei si despagubiri morale in cuantum de 40.000, respectiv 20.000 lei), ca efect al angajarii raspunderii civile delictuale a inculpatului, constatand ca acestea se incadreaza in limitele de despagubire ce pot fi acordate de asiguratorii RCA, potrivit normelor in vigoare la data producerii evenimentului rutier.
Pentru considerentele prezentate, au fost respinse restul pretentiilor civile formulate in cauza de partile civile P.M.E. si S.E.I. ca nefondate.
De asemenea, in baza art. 14 C.p.p. si art. 346 al. 1 C.p.p. rap. la art. 998-999 C.civ., a fost admisa actiunea civila promovata in procesul penal de partea civila Spitalul Clinic de Urgenta "Sf. Pantelimon" si a fost obligat inculpatul la plata catre aceasta a sumei de 2.237,58 lei si dobanda legala aferenta de la data de 05.06.2007 pana la data platii efective, cu titlul de despagubiri civile. in acest sens, instanta retine ca, potrivit art. 5 al. 4 din Normele privind F.P.V.S., aceasta asociatie nu garanteaza plata despagubirilor cuvenite entitatilor care au oferit servicii persoanelor pagubite in legatura cu prejudiciile suferite in baza unor contracte incheiate ori in baza legii, in aceasta categorie fiind incluse si cheltuielile efectuate de prestatorul de servicii medicale pentru spitalizarea si ingrijirile medicale acordate victimei accidentului rutier, astfel incat acoperirea acestui prejudiciu este in sarcina exclusiva a inculpatului.
Impotriva sentintei penale au declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 3 Bucuresti, inculpatul V.C. si partea responsabila civilmente Asociatia F.P.V.S..
La termenul din data de 23 ianuarie 2012, inculpatul a declarat ca isi retrage recursul, Curtea urmand a lua act de manifestarea de vointa a acestuia.
Parchetul a solicitat casarea partiala a sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecarea laturii civile avand in vedere ca judecata in prima instanta a avut loc fara citarea legala a asiguratorului SC U.A. SA.
Partea responsabila civilmente a solicitat casarea sentintei penale sub aspectul laturii civile si constatarea lipsei calitatii procesuale pasive a F.P.V.S.
Recursurile au fost intemeiate pe imprejurarea ca autoturismul implicat in producerea accidentului avea incheiata asigurare valabila la asiguratorul SC U.A.SA.
La dosarul de recurs, partea responsabila civilmente a depus inscrisuri din care rezulta ca in urma consultarii bazei CEDAM, administrata de Comisia de Supraveghere a Asiguratorilor, pentru autovehiculul cu nr. de inmatriculare ...exista o polita RCA incheiata la data de 27.01.2007 la sucursala Bucuresti a asiguratorului U, pe seria de caroserie (indicata si in procesul verbal de cercetare la fata locului aflat la f. 52-54 dup) si avand perioada de valabilitate cuprinsa intre 02.02.2007 si 02.02.2008, accidentul rutier fiind comis la data de 25.05.2007.
Analizand recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, cat si din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 C. pr. pen., Curtea apreciaza ca acestea sunt fondate.
Avand in vedere inscrisurile noi depuse la instanta de recurs din care rezulta ca autoturismul implicat in accident avea incheiata asigurare obligatorie de raspundere civila conform art. 48 din Legea nr. 136/1995, in cauza se impunea citarea asiguratorului si nu a F.P.V.S. care nu are calitate procesuala in prezenta cauza.
Astfel, din coroborarea dispozitiilor art. 54 cu art. 43 si 49 din Legea nr.136/1995 privind asigurarile si reasigurarile din Romania, rezulta ca despagubirile pe care societatea de asigurare este obligata sa le plateasca in virtutea contractului de asigurare, in limitele obligatiilor acesteia, sunt stabilite prin hotararea judecatoreasca.
Chiar si in lipsa unei dispozitii exprese a legii, in conditiile in care dispozitiile luate in cursul procesului penal ii sunt opozabile societatii de asigurare, este necesar ca solutionarea cauzei penale sa fie efectuata cu citarea asiguratorului.
Avand in vedere si decizia nr. I din 2005 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recursul in interesul legii, Curtea apreciaza ca se impune casarea in totalitate a sentintei penale si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Solutia se impune avand in vedere ca asiguratorul are dreptul de a-si face aparari si cu privire la latura penala a cauzei, privind existenta vinovatiei inculpatului sau a procentului de culpa a acestuia.
In aceste conditii, casarea partiala a sentintei doar cu privire la latura civila a cauzei ar priva asiguratorul de a-si face o aparare efectiva in prezenta cauza.
Fata de cele aratate, in baza art. 38515 pct. 2 lit. c C. pr. pen., Curtea va admite recursurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 3 Bucuresti si partea responsabila civilmente F.P.V.S., va casa sentinta penala recurata si va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
In baza art. 3854 alin. 2 cu referire la art. 369 C. pr. pen., Curtea va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul V.C.
Vazand si dispozitiile art. 192 alin. 2, 3 C. pr. pen.