Notificare formulata in temeiul Legii nr.10/2001. Finalizarea procedurii administrative de solutionare a notificarii. Faza executionala. Obligatia exercitarii dreptului de optiune constand in modalitatea de valorificare a drepturilor din titlul de despagubire prin conversia acestuia in titlu de plata in numerar si/sau in titlu de conversie in actiuni.
C.p.cv., art.304 pct.9, art.312, art. 480 din Codul civil din 1864 CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A IV A CIVILA
decizia civila nr. 995/22.09.2011
Prin sentinta civila nr______/_______, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a admis cererea formulata de reclamanta _________in contradictoriu cu paratul Statul Roman reprezentat de catre Ministerul Economiei si Finantelor, a obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 172.400 Ron, reprezentand contravaloarea diferentei dintre despagubirile cuprinse in Titlul de despagubire inserat in Decizia nr. ______/_______a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor in suma de 672400 Ron si suma de 500000 Ron pentru care se poate opta pentru acordarea despagubirilor in numerar conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005 si a respins cererea reclamantei privind obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca prin cererea nr. ______/_______, reclamanta a solicitat retrocedarea dreptului de proprietate asupra apartamentului situat in Sibiu str. Constitutiei nr.17, inscris in CF nr. 4839, nr. topo ______/_______ precum si a apartamentului situat la aceeasi adresa, inscris in CF nr. ______/_______.
Prin Decizia nr. ______/_______, Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, avand in vedere Decizia nr. ______/_______emisa de catre Comisia speciala de retrocedare a unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, prin care a fost solutionat dosarul intocmit in baza cererii de retrocedare susmentionate, precum si raportul de evaluare intocmit in dosarul intern cu numarul nr. ______/_______a emis titlul de despagubire in favoarea reclamantei, suma reprezentand valoarea echivalenta a celor doua apartamente pentru care a fost formulata cererea de retrocedare.
In cuprinsul deciziei s-a retinut, totodata, ca pentru valorificarea acesteia se va urma procedura prevazuta de Capitolul V ind. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Instanta a retinut ca, potrivit art. 3 litera h din Legea nr. 247/2005, titlul VII, modificat prin OUG nr. 81/2007, persoanele indreptatite a primi despagubiri din partea Statului Roman pot opta pentru despagubiri in numerar pana la contravaloarea a maximum 500.000 de lei, sumele aferente despagubirilor de peste 500000 de lei urmand a fi convertite automat de catre ANRP in actiuni la Fondul Proprietatea, ce vor putea fi tranzactionate dupa listarea acestora la Bursa de Valori Mobiliare, pentru ceea ce depaseste plafonul de 500.000 de lei.
Pana in prezent, reclamanta nu a formulat cerere de optiune exprimata in baza Deciziei nr______/_______emisa de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, astfel cum rezulta din raspunsul nr. ______/_______al ANRP - Directia pentru Acordarea Despagubirilor in Numerar la adresa instantei (fila nr. 29).
Instanta de fond a retinut ca Fondul Proprietatea a fost infiintat in luna decembrie 2005, capitalul sau fiind constituit in majoritate din active ale Statului in diferite intreprinderi. Pana in prezent, actiunile Fondului Proprietatea nu au devenit tranzactionabile la Bursa.
Instanta de fond a retinut ca, potrivit jurisprudentei Curtii EDO, atunci cand un stat parte la Conventie adopta o legislatie care prevede restituirea totala sau partiala a bunurilor confiscate de catre un regim anterior, aceasta poate fi considerata ca si cum ar genera un drept de proprietate protejat de articolul 1 din Protocolul nr.1 in favoarea persoanelor care intrunesc conditiile de restituire (cauza Broniowskii impotriva Poloniei - MC-, nr.31.443/96&125 CEDO 2004-V). In acelasi context, Curtea EDO a statuat ca atunci cand principiul restituirii proprietatilor confiscate in mod abuziv a fost deja adoptat de catre un stat, incertitudinea cu privire la punerea in practica a acestui principiu, fie ea de ordin legislativ sau administrativ, poate genera, atunci cand persista in timp si in lipsa unei reactii coerente si rapide din partea Statului, o omisiune a acestuia de a asigura exercitarea efectiva a dreptului de proprietate garanta de art. 1 din Protocolul Aditional (cauza Paduraru impotriva Romaniei, nr. 63252/00, paragrafele 92 si 112, 1 decembrie 2005).
Din situatia de fapt retinuta mai sus, instanta de fond a constatat ca doua sunt elementele cheie care caracterizeaza speta de fata: pe de-o parte ca reclamanta a introdus cererea de retrocedare in anul 2003, iar pe de alta, ca, in prezent, la aproximativ sapte ani de la acel moment, parte din despagubirea acordata, anume actiunile la Fondul Proprietatea, in valoare de 172400 de lei, nu pot fi valorificate.
Preliminar, vazand jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, instanta a subliniat ca prin prevederile Legii nr. 10/2001, in patrimoniul reclamantei a fost generata o speranta legitima la obtinerea unui "bun" protejat de art. 1 din Conventie. Respectivul "bun" a fost recunoscut si pe plan administrativ la 5 ani de la formularea cererii de retrocedare, prin Decizia nr. 1806/26.06.2008 a Comisiei Speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, urmata de Decizia nr. 4242/23.04.2009 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor. Cu toate acestea, urmare a nelistarii la Bursa a actiunilor acordate reclamantei la Fondul Proprietatea, aceasta a fost pusa in imposibilitatea valorificarii creantei in cuantum de 172.400 lei.
Articolul 1 din Protocolul Aditional la Conventia EDO stipuleaza ca "orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international".
Instanta a apreciat ca imposibilitatea reclamantei de a valorifica actiunile la Fondul de proprietate, goleste practic de continut "bunul" (prin ignorarea practic a prerogativei esentiale a acestuia, anume cea a dispozitiei) ce i-a fost recunoscut, reprezentand o ingerinta a autoritatii publice in exercitarea dreptului. Fara doar si poate negasirea pana la acest moment a unei solutii coerente de functionare efectiva a Fondului reprezinta o omisiune a Statului in sensul de a-si indeplini obligatia de a asigura exercitarea efectiva a dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede inainte de toate si cu precadere ca o ingerinta a autoritatii publice in exercitarea dreptului la respectarea bunurilor sa fie legala (sa fie prevazuta de norme de drept intern suficient de accesibile, precise si previzibile in aplicarea lor - cauza Beyeler impotriva Italiei - MC -, nr.33202/96,&109-110, CEDO 2000-1).
Instanta a constatat ca, daca limitarea la 500.000 de lei a despagubirilor banesti acordate este prevazuta de lege, (in sine acest aspect prin el insusi nici nu constituie o ingerinta, Statul fiind suveran in a alege modalitatea de despagubire a fostilor proprietari carora nu le-au fost retrocedate bunurile in natura), nu acelasi lucru se poate spune si despre lipsa efectiva de functionare a Fondului. Astfel, aparent din economia Titlului VII al Legii nr. 247/2005 (care reglementeaza regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate abuziv), acordarea persoanelor indreptatite de actiuni la Fond reprezinta o modalitate efectiva de stingere a creantei de despagubire. Pe de alta parte insa, aceeasi lege (in art. 18 ind. 7 si 18 ind. 8), face referire la o procedura greoaie privind atribuirea efectiva a actiunilor, stabilind anumite elemente esentiale ale procedurii prin raportare la momentul ulterior primelor saizeci de sedinte de tranzactionare a actiunilor la Bursa, fara a preciza in mod accesibil si previzibil un moment determinat temporal care sa marcheze tranzactionarea respectivelor actiuni. In atare conditii, instanta a considerat ca ingerinta nu este prevazuta in mod previzibil de legea interna in vigoare.
Presupunand ca in speta ar fi respectat criteriul legalitatii susmentionat, instanta a analizat in ce masura, ingerinta amintita apare ca fiind sau nu justificata.
In acest context, instanta a considerat ca dificultatile de ordin organizatoric ale autoritatilor competente in implementarea masurilor privind retrocedarile (care practic au ca efect imposibilitatea valorificarii de catre reclamanta a titlului de despagubire in privinta actiunilor la Fond), au persistat incepand cu anul 2001 si pana la zi, intervalul mare de timp scurs de la adoptarea Legii nr. 10/2001, pentru a se reusi punerea acesteia in aplicare, fiind inacceptabil. Aceste dificultati au fost generate de lipsa de viziune a autoritatilor cu privire la instituirea unui mecanism efectiv de restituire relevata de modificarile repetate pe cale legislativa ale acestuia, schimbari inoperante in plan practic si creatoare de incertitudine juridica. De asemenea, este extrem de grava lipsa efectiva de reactie a autoritatilor la solutiile contenciosului european al drepturilor omului, care in repetate randuri a denuntat incertitudinea care caracterizeaza regimul de despagubire a fostilor proprietari (cauza Strain si altii nr. 57001/00 &56, CEDO 2005-VII, 21 iulie 2005, cauza Porteanu, nr. 4596/03 &34, 16 februarie 2006, Cauza Radu, nr. 13309/03, &34, 20 iulie 2006).
In acest context al nereusitei in implementarea unui regim efectiv de despagubire incepand cu momentul adoptarii Legii nr. 10/2001 (care practic a facut sa se nasca in patrimoniul reclamantei o speranta legitima de a se bucura de creanta venita sa remedieze imposibilitatea restituirii in natura a imobilului preluat abuziv) si pana la zi, instanta a considerat ca prin imposibilitatea de a se bucura de "bunul" sau (actiunile la Fond), reclamanta a suportat o sarcina speciala si disproportionata prin raportare la interesul general.
In atare conditii, instanta a considerat ca fata de cadrul legislativ intern de la acest moment, singura modalitate apta a conferi reclamantei posibilitatea de a se bucura efectiv de creanta de despagubire la care este indrituita, este de a se dispune obligarea paratului la a-i plati suma de 172.400 Ron, reprezentand contravaloarea diferentei dintre despagubirile cuprinse in Titlul de despagubire inserat in Decizia nr. 4242/23.04.2009 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor in suma de 672.400 Ron si suma de 500.000 Ron pentru care se poate opta pentru acordarea despagubirilor in numerar conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Evident, reclamanta nu va mai fi indreptatita la a-i fi eliberate actiunile la Fond, despagubirea totala stabilita in beneficiul acesteia, fiind acoperita, pe langa suma de 500.000 de lei, in baza Deciziei nr. ______/_______a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, prin obligarea paratului de a-i plati in temeiul prezentei sentinte suma de 172.400 Ron.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, cerere inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a Civila sub nr. ______/_______, la data _________, admiterea apelului asa cum a fost formulat, schimbarea sentintei civile atacate, in sensul admiterii exceptiilor invocate si respingerea actiunii ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 282 si urm. din Codul de procedura civila; Legea nr. 10/2001; Legea nr. 247/2005, iar in temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedura civila, s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
Intimata-reclamanta _________a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului promovat de Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice.
Prin decizia civila nr. 1032 A din 08.10.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-parat Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, cu sediul ales la Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiul Bucuresti, impotriva sentintei civile nr. 517/27.01.2010, pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, in contradictoriu cu intimata-reclamanta _________, si s-a respins ca neintemeiata, cererea privind cheltuielile de judecata.
In motivarea solutiei pronuntate, tribunalul a retinut urmatoarele:
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul a constatat ca apelul formulat este nefondat.
In ceea ce priveste exceptia necompetentei materiale, tribunalul a constatat ca este neintemeiata avand in vedere faptul ca obiectul juridic al cererii de chemare in judecata este evaluabil in bani, fata de valoarea pretentiilor si in considerarea dispozitiilor art. 1 pct.1 Cod procedura civila raportate la art. 2 pct. 1 lit. b din acelasi cod.
Tribunalul a retinut ca Decizia nr. IX/20.03.2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie stabileste competenta Sectiei Civile a Tribunalului cu privire la o cu totul alta situatie juridica decat cea care face obiectul prezentei cauze, si anume la solutionarea cererilor formulate impotriva refuzului persoanei juridice notificate, detinatoarea imobilului, de a emite decizia sau dispozitia motivata de restituire in natura sau de propunere de acordare de masuri reparatorii in echivalent potrivit Legii nr. 10/2001.
Or, prezenta cauza are ca obiect obligarea Statului Roman la plata sumei de 172.400 RON reprezentand diferenta dintre contravaloarea despagubirilor prevazute in Titlul de despagubire inserat in Decizia nr. _________a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor in suma de 672.400 RON si suma de 500.000 RON pentru care se poate opta pentru acordarea despagubirilor in numerar conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Decizia nr. IX/20.03.2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie se aplica in situatia in care notificarea nu a fost solutionata si notificatorul se adreseaza instantei pentru accelerarea procedurii, or, in cauza de fata se pleaca de la premisa ca procedura Legii nr. 10/2001 a fost finalizata.
In ceea ce priveste exceptia calitatii procesuale pasive, tribunalul a constatat ca este neintemeiata, retinand, pe de o parte, ca eroarea indicarii denumirii reprezentantului statului drept Ministerul Economiei si Finantelor si nu Ministerul Finantelor Publice pleaca de la organizarile si reorganizarile repetate ale structurii Guvernului, iar pe de alta parte, ca toate celelalte date de identificare ale paratului au fost mentionate corect, astfel ca nu exista nici un dubiu in ceea ce priveste reprezentantul statului. Oricum, aceste aparari privesc de fapt calitatea de reprezentant si nu cea de parat care revine statului.
In ceea ce priveste fondul exceptiei, tribunalul a retinut ca justificarea calitatii procesuale pasive a paratului chemat in judecata este data de temeiurile de drept ale cererii de chemare in judecata. Nu s-a putut retine ca aceasta calitate procesuala pasiva ar reveni unitatii detinatoare din moment ce etapa solutionarii notificarii a fost depasita, iar cauza demersului in justitie este reprezentata de nefunctionalitatea Fondului Proprietatea.
Or, pentru incoerenta si lipsa de eficienta a cadrului normativ in domeniul stabilirii intinderii si acordarii despagubirilor raspunde Statul prin Ministerul Finantelor conform art. 25 din Decretul nr. 31/1954, potrivit cu care Statul este persoana juridica in raporturile in care participa nemijlocit, in nume propriu, ca subiect de drepturi si obligatii; el participa in astfel de raporturi prin Ministerul Finantelor, afara de cazurile in care legea stabileste anume alte organe in acest scop cat si potrivit art. 3 pct. 81 din HG nr. 34/2009 conform cu care Ministerul Finantelor Publice, reprezinta Statul Roman ca subiect de drepturi si obligatii in fata instantelor.
Tribunalul a mai retinut ca cea mai mare parte din motivarea apelului este formata dintr-o insiruire de texte de lege, fara nicio legatura cu obiectul prezentei cauze, fara a se indica incidenta acestora in cauza si fara a se aduce in mod concret vreo critica privind netemeinicia sau nelegalitatea sentintei apelate bazata pe constatarea ca in acest moment cadrul legislativ intern nu este de natura de a conferi posibilitatea obtinerii unei despagubiri efective conform exigentelor CEDO.
In acest sens, tribunalul a subliniat ca nu procedura de solutionare a notificarilor conform Legii nr. 10/2001 este in discutie avand in vedere ca prezentul litigiu nu priveste solutionarea unei cereri avand ca obiect o contestatie sau o alta astfel de actiune formulata in temeiul actului normativ mentionat anterior, ci acordarea in fata instantelor interne a dreptului la un recurs efectiv in conditiile art. 13 din CEDO ca urmare a lipsei de eficienta a procedurii instituite de Legea nr. 247/2005 constatata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in numeroasele hotarari pronuntate impotriva Romaniei inclusiv Atanasiu contra Romaniei.
Fata de aspectele mai sus precizate, rezulta ca sustinerea paratului conform careia ne aflam intr-o situatie de exceptie, in care interesele statului nu sunt reprezentate de Ministerul Finantelor Publice, ci de catre unitatea administrativ-teritoriala investita cu solutionarea notificarii, apare ca fiind lipsita de orice suport legal.
De asemenea, tribunalul a constatat ca nu pot fi primite nici sustinerile intemeiate pe dispozitiile Legii nr. 500/2002, avand in vedere ca plata despagubirilor se face ca urmare a solutionarii unui proces in care statul a fost parat. Daca s-ar imbratisa punctul de vedere al recurentului ar insemna ca toate procesele in care statul este parat si care au ca obiect pretentii sa fie respinse de plano.
Avand in vedere considerentele mai sus mentionate, vazand si dispozitiile art. 297 Cod procedura civila, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat, precum si cererea intimatei privind cheltuielile de judecata, ca neintemeiata, avand in vedere ca, in ceea ce priveste cheltuielile din apel, nu s-a facut dovada acestora, iar referitor la cheltuielile de la fond intimata trebuia sa formuleze apel fata de solutia de respingere adoptata de prima instanta.
Impotriva deciziei tribunalului a declarat recurs Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice invocand dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
In motivarea recursului declarat, recurentul a reiterat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, avand in vedere urmatoarele considerente:
Astfel, dispozitiile art. 20 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 prevad cine este competent si are obligatia sa dispuna acordarea masurilor reparatorii prevazute de lege si, implicit cui trebuie sa se adreseze persoanele indreptatite cu cererile formulate in acest scop. Textul de lege instituie regula conform careia detinatorul imobilului este competent sa solutioneze cererile formulate de persoanele indreptatite pentru restituirea in natura a imobilelor, inclusiv prin plata despagubirilor banesti.
In sensul celor aratate mai sus, recurentul invedereaza instantei faptul ca el nu a fost nici detinatorul imobilului in litigiu si nici autoritatea administrativa competenta, conform Legii nr. 10/2001 sa raspunda notificarii formulate in temeiul acestei legi speciale si sa emita dispozitia de restituire, in natura sau echivalent.
De asemenea, dispozitiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice prevad ca: "Statul este persoana juridica in raporturile in care participa nemijlocit, in nume propriu, ca subiect de drepturi si obligatii. El participa in astfel de raporturi prin Ministerul Finantelor, afara de cazurile in care legea stabileste anume alte organe in acest scop."
Coroborand aceste texte de lege, apreciaza recurentul ca, in speta dedusa judecatii, ne aflam intr-o situatie de exceptie, in care interesele Statului Roman nu sunt reprezentate in instanta de catre Ministerul Finantelor Publice, ci de catre unitatea administrativ-teritoriala investita cu solutionarea notificarii.
De asemenea, mentioneaza ca regimul platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv este reglementat de dispozitiile legale ale Titlului VII "Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, potrivit carora:
Art. 13 alin. (1) - "Pentru analizarea si stabilirea cuantumului final al despagubirilor care se acorda potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie in subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, denumita in continuare Comisia Centrala, care are, in principal, urmatoarele atributii:
a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despagubire;
b) ia alte masuri legale, necesare aplicarii prezentei legi."
Art. 16 alin. (2) - "Notificarile formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata care nu au fost solutionate in sensul aratat la alin. (1) pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se predau pe baza de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, insotite de deciziile/dispozitiile emise de entitatile investite cu solutionarea notificarilor, a cererilor de retrocedare sau, dupa caz, ordinelor conducatorilor administratiei publice centrale continand propunerile motivate de acordare a despagubirilor, dupa caz, de situatia juridica actuala a imobilului obiect al restituirii si de intreaga documentatie aferenta acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele constructii demolate depuse de persoana indreptatita si/sau regasite in arhivele proprii, in termen de 10 zile de la data adoptarii deciziilor/dispozitiilor sau, dupa caz, a ordinelor."
Potrivit art. 6 alin. 1 din Ordonanta de Urgenta nr. 25/2007 privind stabilirea unor masuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului" se infiinteaza Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Ministerului Economiei si Finantelor ( ... ) prin preluarea activitatii Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, structura fara personalitate juridica din cadrul Cancelariei Primului Ministru, care se desfiinteaza.
Potrivit art. 131 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv: "Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor coordoneaza procesul de acordare a despagubirilor realizand activitatile prevazute in acte normative speciale, precum si activitatile necesare implementarii prezentei legi, incluzand emiterea titlurilor de plata, titlurilor de conversie, realizarea conversiei in actiuni si achitarea despagubirilor in numerar."
De asemenea, potrivit art. 141 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 "se infiinteaza Directia pentru Acordarea Despagubirilor in Numerar in structura Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor."
Aceste prevederi urmeaza a fi coroborate cu cele ale art. 18 din Cap. V din Titlul din Legea nr. 247/2005 privind procedurile administrative pentru acordarea despagubirilor, conform carora, Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, dupa emiterea titlurilor de despagubire aferente, va emite, pe baza acestora si a optiunilor persoanelor indreptatite, un titlu de investire si/sau un titlu de plata.
Astfel, apreciaza recurentul ca Ministerul Finantelor Publice nu poate acorda masuri reparatorii avute in vedere de instanta, tinand seama si de incidenta prevederilor art. 3 lit. g din Legea nr. 247/2005, la care a facut trimitere mai sus, legea face vorbire de competenta altor autoritati, in sarcina carora au fost prevazute atributiile de acordare a despagubirilor.
Recurentul invoca si dispozitiile Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile ulterioare, care stabilesc, pe de o parte ca nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonantata si platita daca nu este aprobata potrivit legii, iar pe de alta parte, nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in buget daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala.
Astfel, dupa aparitia acestor norme legale plata despagubirilor se face de catre Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor prin Directia pentru Acordarea Despagubirilor in Numerar si nu de catre Ministerul Finantelor Publice in calitate de reprezentant al Statului.
Daca persoana indreptatita este nemultumita de cuantumul sau, de modalitatea de stabilire a despagubirilor, ori, eventual, de intarzierea nejustificata a acordarii acestora, potrivit art.19 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, poate ataca deciziile adoptate de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor in conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/200, cu modificarile si completarile ulterioare, in contradictoriu cu Statul Roman, reprezentat prin Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor.
Prin urmare, considera recurentul ca dreptul reclamantei la un proces echitabil, garantat de art. 21 din Constitutia Romaniei si de art. 6 din Conventia Europeana a Dreptului Omului nu este incalcat, legea speciala prevazand modalitati de control asupra despagubirilor stabilite.
In acest sens, invedereaza instantei ca in doctrina (Corneliu Barsan, Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Comentariu pe articole, vol. 1, Drepturi si libertati, ed. AII Beck, Bucuresti, 2005, p. 990 si urm.), s-a stabilit faptul ca prin Conventia Europeana a Drepturilor Omului (in continuare, Conventia) nu s-a instituit in sarcina statelor contractante obligatia generala de a restitui astfel de bunuri; Conventia a lasat statelor contractante libertatea de a stabili domeniul de aplicatie a legislatiei adoptate in materia restituirii bunurilor trecute in orice mod in proprietatea lor si de a determina conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca persoanele carora li se restituie proprietatea.
In cazul in care un stat contractant a adoptat o legislatie ce prevede restituirea bunurilor, in natura sau prin echivalent, o asemenea legislatie trebuie considerata ca facand sa nasca "un nou drept de proprietate" in patrimoniul celui indreptatit la restituire (Corneliu Barsan, op. Cit p. 993-994, paragraful 123).
Este cert ca, in conditiile in care Curtea Europeana este excedata de un numar mare de cauze repetative, care privesc, practic, incalcari ale aceluiasi drept, in conditii asemanatoare, intr-un numar mare de situatii, Curtea a examinat o cauza, declarata cauza pilot, dupa care, pe baza acelorasi principii, in virtutea consecventei, pe baza precedentului, a extins interpretarea la toate celelalte spete care i-au fost deduse.
In virtutea prerogativelor de care se bucura, printr-o interpretare corelata si extensiva a dispozitiilor art. 41 si 46 din Conventie, Curtea, pe langa eventuala constatare a incalcarii dreptului garantat de Conventie a considerat ca are a impune Romaniei si obligatia expresa de a lua masuri de ordin general, de natura sa inlature consecintele incalcarii constatate.
Consecinta nerespectarii obligatiilor exprese privind luarea unor masuri de ordin general de catre Statul Roman nu este obligatia judecatorului roman de a refuza aplicarea legislatiei interne, astfel cum a procedat instanta de fond.
Instanta europeana a decis limpede, in jurisprudenta sa, ca dispozitiile Conventiei nu impun o obligatie de restituire in sarcina Statului Roman.
In conditiile in care solutiile contradictorii pronuntate in materie de instantele judecatoresti au fost rezolvate prin interventia Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in conditiile art. 329 Cod procedura civila, iar Legea 10/2001 a fost modificata prin aparitia Legii nr.1/2009 precum si demersurile statului in sensul de a face Fondul Proprietatea functional prin cotarea acestuia la Bursa londoneza, nu mai suntem in situatia constatata prin hotararile CEDO impotriva Romaniei. Astfel, aplicarea concreta a legislatiei interne este de natura sa inlature aparenta inexistentei unor masuri de ordin general, iar hotararile CEDO din anul 2006 impotriva Romaniei, fundamentate intr-o perioada in care nu era in vigoare toata aceasta legislatie si nu erau in vigoare masurile de despagubire ale statului, nu pot constitui temei pentru aplicarea art. 20 din conventie si ignorarea totala a legislatiei interne.
De altfel, prevederile art.124 alin 3 din Constitutie nu permit pronuntarea unei hotarari prin care sa se preia "blocul Conventional" prin asimilarea directa a precedentului, in conditiile in care, de legea lata, o astfel de solutie este nelegala si inca straina spiritului dreptului romanesc
Prin urmare, asa cum am aratat mai sus, potrivit dispozitiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 despagubirile se platesc de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor aflata in subordinea Cancelariei Primului Ministru si nu de catre Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, asa cum s-a pronuntat instanta de fond.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.304 pct.9 din Codul de Procedura Civila, Legea nr.247/2005 si Legea nr.10/2001.
In dovedirea sustinerilor, nu a solicitat incuviintarea nici unui mijloc de proba.
Prin decizia civila nr. 860/ 02.09.2011, pronuntata de catre Curtea de Apel Bucuresti, s-a retinut ca este fondat pentru urmatoarele considerente:
Intimata, in calitate de persoana indreptatita, a formulat cererea de retrocedare nr. ______/_______, prin care a solicitat retrocedarea in natura a dreptului de proprietate asupra apartamentului situat in Sibiu str. Constitutiei nr. ______/_______, nr. topo ______/_______, precum si a apartamentului situat la aceeasi adresa, inscris in CF nr. ______/_______ In acest sens, a fost emisa decizia nr. ______/_______de catre Comisia speciala de retrocedare a unor bunuri imobile, care au apartinut cultelor religioase din Romania. Ca urmare a acestei decizii si a raportului de evaluare intocmit in dosarul intern cu numarul nr. ______/_______a fost emisa decizia nr. ______/_______de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor constituind titlul de despagubire in favoarea reclamantei, suma reprezentand valoarea echivalenta a celor doua apartamente pentru care a fost formulata cererea de retrocedare.
Pentru valorificarea acesteia trebuia urmata procedura prevazuta de Capitolul V ind. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Potrivit art. 3 litera h din Legea nr. 247/2005, titlul VII, modificat prin OUG nr. 81/2007, persoanele indreptatite a primi despagubiri din partea Statului Roman pot opta pentru despagubiri in numerar pana la contravaloarea a maximum 500.000 de lei, iar sumele aferente despagubirilor de peste 500000 de lei urmand a fi convertite automat de catre ANRP in actiuni la Fondul Proprietatea, ce vor putea fi tranzactionate dupa listarea acestora la Bursa de Valori Mobiliare, pentru ceea ce depaseste plafonul de 500.000 de lei.
Conform Art. 141 din Titlu VII din Legea nr.247/2005 "(1) Se infiinteaza Directia pentru Acordarea Despagubirilor in Numerar in structura Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, denumita in continuare Directia, a carei activitate va fi coordonata de un vicepresedinte al Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor numit prin decizie a primului-ministru".
In Art. 181 prevede ca " (1) Titlurile de despagubire pot fi valorificate de detinatorii acestora intr-una din modalitatile prevazute in prezenta sectiune.
(2) Daca titlul de despagubire individual este emis pentru o suma de maxim 500.000 lei, titularul acestuia are posibilitatea sa solicite fie realizarea conversiei acestuia in actiuni emise de Fondul ‘Proprietatea‘, fie acordarea de despagubiri in numerar, fie parte in actiuni, parte in numerar.
(3) Daca titlul de despagubire individual este emis pentru o suma care depaseste 500.000 lei, titularul acestuia are doua posibilitati de valorificare a titlurilor de despagubire, in functie de optiunea sa:
a) sa solicite primirea exclusiv de actiuni emise de Fondul ‘Proprietatea‘ sau
b) sa solicite primirea de titluri de plata, in conditiile art. 141 si cu respectarea termenelor si a limitarilor prevazute la art. 3 lit. h) din lege si, pana la concurenta despagubirii totale acordate prin titlul sau titlurile de despagubire, actiuni emise de Fondul ‘Proprietatea‘.
(4) Titlurile de despagubire se valorifica in termen de 3 ani de la data emiterii, care insa nu expira mai devreme de 12 luni de la prima sedinta de tranzactionare a actiunilor emise de Fondul ‘Proprietatea‘".
In cauza de fata, se constata ca, pana in prezent,intimata-reclamanta nu a formulat cerere de optiune exprimata in baza Deciziei nr. ______/_______emisa de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, astfel cum rezulta din raspunsul nr. 4470 din _________al ANRP - Directia pentru Acordarea Despagubirilor in Numerar la adresa instantei (fila nr. 29 din dosarul primei instante) si din adresa nr. ______/_______, aflat la fila _________din dosarul Curtii de Apel Bucuresti.
Astfel, procedura de plata a despagubirilor consacrata in Titlul VII din Legea nr.247/2005 a fost urmata numai partial, deoarece intimata-reclamanta _________nu a exercitat dreptul de optiune constand in modalitatea de valorificare a drepturilor din titlul de despagubire prin conversia acestuia in titlu de plata in numerar si/sau in titlu de conversie in actiuni.
In cadrul acestei procedurii calitate procesuala pasiva de acordare a despagubirilor o are Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor prin Directia pentru Acordarea Despagubirilor in Numerar, in conformitate cu art.18 din Cap.V din Titlu din Legea nr.247/2005, si nu Statul Roman prin Ministerul prin Ministerul.
Instanta de recurs invedereaza ca intimata-reclamanta avea obligatia legala de a finaliza procedura instituita in temeiul Legii nr.247/2005, in sensul de a-si exprima optiunea pentru dobandirea titlului de plata in numerar pentru suma de 500.000 ron, iar pentru diferenta de 172.400 ron sa obtina titlu de conversie in actiuni.
Numai dupa ce intimata-reclamanta isi exercita drepturile conferite de legislatia romana privind retrocedarea imobilelor nationalizate si, numai in ipoteza imposibilitatii valorificarii la bursa a actiunilor obtinute pentru suma de 172.400 ron, ar fi putut promova o actiune indreptata impotriva Statului Roman pentru plata efectiva in numerar a sumei de 172.400 ron.
In schimb, in prezent, intimata-reclamanta _________nu si-a exercitat dreptul de optiune conferit de Legea nr.247/2005, iar cererea de chemare in judecata, care formeaza obiectul prezentei cauze, este formulata impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva, avand in vedere temeiul de drept al actiunii promovate, respectiv dispozitiile O.U.G. nr.94/2000 si Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Instanta de recurs invedereaza ca intimata-reclamanta are obligatia de respecta procedura de plata a despagubirilor reglementata de dispozitiile Legii nr.247/2005.
In acest sens, a statuat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Maties impotriva Romaniei care a invederat in paragrafele 31-32 in care se "constata ca prevederile legale aplicabile in materie ii permiteau reclamantului sa obtina plata in numerar a unei parti din despagubirea stabilita. Mai exact, reclamantul ar fi putut sa incaseze suma de 250.000 RON, adica circa o treime din suma ce ii era datorata (paragraful 14 de mai sus). Pentru a beneficia de aceasta posibilitate, reclamantul ar fi trebuit sa isi exercite un drept de optiune (paragraful 15 de mai sus), ceea ce nu a facut.
Or, conform legii interne, aceasta etapa era obligatorie pentru a obtine un titlu de plata care i-ar fi permis sa obtina plata sumei mentionate mai sus intr-un termen de 2 ani. De altfel, Curtea observa ca, din informatiile puse la dispozitia publicului de catre Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, reiese ca pentru persoanele care au exercitat un drept de optiune, sunt pe cale de a fi facute plati si o cincime din sumele solicitate a fost deja platita (paragraful 18 de mai sus).
32. Avand in vedere acestea, Curtea observa ca este dificil sa solutioneze in abstracto problema eficientei procedurii speciale implementate de autoritatile nationale pentru accelerarea platii despagubirilor prevazute de Legea nr. 247/2005 (paragrafele 14 - 16 de mai sus). De aceea, in speta, Curtea constata ca, desi a fost informat de autoritatile nationale despre necesitatea de a isi exercita dreptul de optiune, reclamantul a refuzat sa o faca (paragrafele 10 - 12 de mai sus). Astfel, reclamantul a blocat cu buna stiinta procedura. Or, daca Curtea nu poate specula asupra eficientei procedurii speciale implementate pentru plata accelerata a unei parti a despagubirii, totusi, data fiind atitudinea partii interesate, Curtea nu poate concluziona ca autoritatile sunt in intregime raspunzatoare de imposibilitatea sa de a obtine o parte a despagubirii. De altfel, Curtea observa ca termenul acordat de lege reclamantului pentru exercitarea dreptului sau de optiune nu a expirat inca (paragraful 16 in fine de mai sus). Rezulta ca, pentru acea parte a cererii care corespunde sumei pe care reclamantul ar fi putut sa o primeasca in numerar, nu a avut loc incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1".
Mai mult, instanta de recurs invedereaza ca Fondul Proprietatea a fost listat la bursa, astfel incat vor fi inlaturate considerentele instantelor de fond cu privire la imposibilitatea reclamantei de a-si valorifica creanta, asa cum a fost stabilita prin Decizia nr. 4242/23.04.2009 emisa de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor.
In concordanta cu jurisprudenta recenta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, instanta de recurs apreciaza ca _________are obligatia de urma procedura instituita de catre legiuitor, in virtutea suveranitatii sale, recunoscuta de catre Curtea Europeana, si, numai in cazul in care creanta sa de despagubire nu poate fi valorificata, in totalitate, prin modalitatile consacrate de Legea nr.247/2005, s-ar putea promova o actiune indreptata impotriva Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice.
Cu privire la cel de-al doilea temei de drept invocat de catre _________pentru a-si legitima actiunea promovata, respectiv art.480 din Codul Civil si art.1 din Protocolul 1 al CEDO, instanta de recurs invedereaza urmatoarele:
1. O actiune directa indreptata impotriva statului, in care sa se pretinda obligarea acestuia la alte masuri reparatorii decat cele prevazute de lege nu-si poate avea temei suficient nici in dreptul intern, dar nici in art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie.
Conventia europeana nu garanteaza dobandirea unui drept (de proprietate sau de creanta) ci sanctioneaza nesocotirea drepturilor si libertatilor ocrotite de aceasta.
De aceea, in masura in care partea nu face dovada existentei unui bun actual in patrimoniu, reclamantul nu poate pretinde obligarea statului la despagubiri pentru ca i-ar fi fost nesocotit un drept. Astfel, pentru a fi obligat Statul la plata efectiva a despagubirilor, ar fi trebuit sa se exercite in mod efectiv dreptul de optiune in conformitate cu art.18/1 din Titlul VII din Legea nr.247/2005 si sa se constate imposibilitatea efectiva de valorificare a acestui drept de creanta, in temeiul legislatiei speciale.
In cauza de fata, partea se poate prevala doar de un drept de creanta, care nu poate fi considerat "bun" in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, decat daca este finalizata procedura legala instituita de Legea nr.247/2005.
Altminteri, situatia care s-ar crea, admitandu-se posibilitatea valorificarii unor pretentii care fac obiect de reglementare pentru legea speciala si pe calea dreptului comun, ar fi (pe langa nesocotirea raportului dintre norma generala si cea speciala) si una discriminatorie - intre cei care, conformandu-se prescriptiilor legii au urmat procedura statuata de aceasta si cei care, adresandu-se direct instantei, pot primi solutii diferite, lasate la aprecierea particulara a fiecarui judecator.
In acest sens a statuat si Inalta Curte de Casatie si Justitie care prin decizia civila nr.99/2009, a invederat ca "Urmare a modificarilor si completarilor aduse Legii nr.10/2001, prin Legea nr.247/2005, entitatile detinatoare nu mai au competenta de a acorda masuri reparatorii in echivalent, ci de a emite o decizie cu propunerea acordarii de masuri reparatorii in situatia indeplinirii conditiilor legale si depunerii actelor doveditoare, conform dispozitiilor art.29 alin.(3) din Legea nr.10/2001 republicata.
Dispozitiile legale mentionate sunt exprese si in ceea ce priveste modalitatea de acordare si stabilire a cuantumului masurilor reparatorii, aceasta competenta revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, care va emite la finalul procedurii o decizie ce va cuprinde si cuantumul despagubirilor ce vor consta in titluri de despagubiri".
De asemenea, prin decizia civila nr.8327/15.10.2009, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca " dupa intrarea in vigoare a acestui act normativ, respectiv a Legii nr.247/2005, competenta de a stabili cuantumul final al despagubirilor apartine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, conform procedurilor reglementate.
Este adevarat ca, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat in mai multe cauze impotriva Romaniei ca Fondul Proprietatea este nefunctional, dar procedura in fata fondului este o procedura executionala, care intervine dupa ce, prin decizia Comisiei Centrale sau hotararea instantei dreptul este stabilit.
Este rolul si obligatia organelor statului, ca in respectarea dispozitiilor art. 6 si art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie sa-si construiasca un mecanism apt sa asigure in mod eficient si la timp executarea hotararilor judecatoresti prin care se consacra drepturi civile persoanelor fizice.
Trimiterea la dispozitiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 nu reprezinta o lipsa a plenitudinii de competenta a instantelor de judecata si nici o incalcare a art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale.
Legea nr. 247/2005 a scindat in doua procedura administrativa de acordare a masurilor reparatorii, in sensul ca, in fata unitatii detinatoare se emite doar decizie sau dispozitie prin care se propune acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, iar ulterior, la Comisia Centrala se stabileste valoarea finala a despagubirilor si emite titlul de despagubiri
Or, si decizia emisa de Comisia Centrala este supusa cenzurii instantei de judecata, de contencios administrativ, de aceasta data.
Prin urmare, nici o etapa a procedurii administrative de restituire nu scapa controlului instantelor de judecata, acestea avand plenitudine de competenta, in functie de etapa procedurii de restituire sau de acordare a masurilor reparatorii prin echivalent".
Insa in prezent, Fondul Poprietatea a fost listat la bursa, astfel incat nu se mai poate retine imprejurarea ca Fondul Proprietatea nu functioneaza si ca masura de despagubire prin acordarea de actiunii ar fi iluzorie.
Avand in vedere considerentele expuse, in conformitate cu dispozitiile art.304 pct.9 din Codul de Procedura civila si art.18/1 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, va admite recursul formulat de recurentul-parat Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice impotriva deciziei civile nr. 1032 A din 08.10.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, in contradictoriu cu intimata-reclamanta _________", va modifica in tot decizia recurata in sensul ca: va admite apelul formulat de paratul Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice impotriva sentintei civile nr. 517/27.01.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, va schimba in tot sentinta apelata , va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice si va respinge actiunea ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
In temeiul art.274 din Codul de Procedura Civila, va respinge, ca nefondata cererea intimatei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecata, tinand cont de faptul ca a fost admisa calea de atac a recursului. 1