Taxe si impozite.
Ordinea stingerii obligatiilor fiscale.
- art.115 alin.1 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003
(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.1715/15.09.2011)
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Ialomita, Sectia Civila sub nr.4768/98/2010 la data de 04.10.2010, reclamanta S.C. T. I. S.A a solicitat in contradictoriu cu parata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SLOBOZIA ca prin hotararea ce se va pronunta sa se anuleze dispozitia nr.58391/20.04.2010 emisa de parata.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca, desi a achitat la timp toate contributiile datorate, i s-au stabilit majorari de intarziere. A sustinut reclamanta ca cel care stabileste ordinea de stingere a datoriilor este contribuabilul, si nu organul fiscal.
In ceea ce priveste invocarea de catre parata a dispozitiilor Ordinului nr.1314/2007, reclamanta a aratat ca nu este legala intrucat se incalca prevederile Constitutiei Romaniei si ale Legii nr.24/2000. A mai precizat si ca prin acest Ordin se modifica dispozitiile art.115 alin.1 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003, stabilindu-se o alta modalitate de stingere a datoriilor.
Parata a solicitat respingerea actiunii intrucat societatea reclamanta mai are si alte datorii restante, astfel ca s-au aplicat corect prevederile art.115 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003.
Se arata ca suma a fost achitata de reclamanta in contul unic 55.02 "Disponibil al bugetelor de asigurari sociale si fonduri speciale in curs de distributie" motiv pentru care stingerea obligatiilor fiscale s-a facut respectand ordinea din art.115 din Cod procedura fiscala, precizand si faptul ca obiectul inspectiei fiscale invocate de reclamanta a vizat doar verificarea sumelor declarate de aceasta si nu debitele restante.
Prin sentinta civila nr.2312/F/11.11.2010, Tribunalul Ialomita, Sectia Civila a respins actiunea formulata de reclamanta.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a constatat faptul ca reclamanta nu contestata sumele fixate ca reprezentand contributii la bugetele asigurarilor sociale si fondurile speciale de catre organul fiscal, ci contesta modalitatea de stingere a lor prin platile efectuate.
Tribunalul a constatat ca inspectia fiscala ce a avut loc in perioada 18-24. si 26.11.2008 nu a avut nicio legatura cu emiterea instiintarii nr.50876/06.01.2010 de catre parata (act prin care a fost solutionata contestatia reclamantei), nefiind vorba despre debite pe care reclamanta le-ar fi datorat ca urmare a efectuarii inspectiei fiscale reglementata de dispozitiile art.94-109 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003.
Astfel, a constatat instanta de fond, stingerea datoriilor prin plata efectuata de catre reclamanta la data de 23.10.2009 si consemnata in instiintarea 50876/06.01.2010 emisa de parata a fost efectuata in conformitate cu prevederile art.114, 115 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003.
Prima instanta a constatat ca din interpretarea dispozitiilor art.114 alin.2 ind.1, 2, 4, art.115 alin.1 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003, precum si ale Ordinului nr.1294/2007 emis de Presedintele ANAF, in cazul in care contribuabilul care datoreaza mai multe tipuri de taxe si contributii nu achita toate datoriile si face plata acestora in contul unic, se sting datoriile corelative acelui tip de creanta fiscala principala pe care o stabileste contribuabilul sau care este distribuita conform metodologiei de distribuire a sumelor platite in contul unic si de stingere a obligatiilor fiscale prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
De asemenea, a constatat prima instanta, potrivit actelor financiar-contabile din dosarul cauzei, reclamanta a facut plati in contul unic ceea ce da posibilitatea organului financiar de a distribui sumele platite iar de vreme ce Ordinul Presedintelui ANAF nr.1294/2007 nu a fost atacat pentru nelegalitate, acesta este pe deplin aplicabil neexistand o contradictie intre reglementarea data de acest act normativ si cea stabilita de Ordonanta de Guvern nr.92/2003.
Impotriva sentintei a declarat recurs reclamanta SC T. I. SA S. solicitand admiterea recursului, casarea sentintei atacate si pe fond, admiterea actiunii asa cum a fost ea formulata.
In motivarea recursului, recurenta - reclamanta a aratat ca prin actiunea de fond a solicitat anularea dispozitiei nr.58391/20.04.2010 emisa de parata. Arata ca instanta de fond a apreciat gresit ca ordinea stingerii obligatiilor este stabilita de organul fiscal caci prevederile art.115 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003 sunt clare, stabilind ca distribuirea sumelor platite de contribuabil in contul unic se stabilesc de acesta si numai in cazul in care acesta nu ar stabili in mod expres unde sa se distribuie sumele achitate, aceste sume ar trebui sa fie distribuite de organul fiscal.
Recurenta - reclamanta a mai aratat ca la dosarul de fond exista un raport al angajatilor intimatei-parate prin care era incunostintata ca nu are nici un fel de datorii fata de bugetul de stat, insa instanta de fond nu a tinut cont de acesta.
Intimata - parata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SLOBOZIA nu a formulat intampinare.
Analizand probatoriul administrat in cauza, Curtea urmeaza sa admita recursul, sa modifice sentinta recurata si pe fond sa admita actiunea si sa anuleze dispozitia nr.58391/20.04.2010, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.115 alin.1 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003 "Daca un contribuabil datoreaza mai multe tipuri de impozite, taxe, contributii si alte sume reprezentand creante fiscale prevazute la art.21 alin.(2) lit.a), iar suma platita nu este suficienta pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanta fiscala principala pe care o stabileste contribuabilul sau care este distribuita, potrivit prevederilor art.114, de catre organul fiscal competent, dupa caz, stingerea efectuandu-se, de drept, in urmatoarea ordine:"
Instanta de fond a interpretat in mod eronat acest text de lege, in sensul ca stingerea datoriilor se poate face deopotriva in ordinea stabilita de contribuabil sau in ordinea stabilita de organul fiscal. O astfel de interpretare ar fi de natura sa conduca la incertitudine in ceea ce priveste aplicarea normelor fiscale, facand ca legea sa devina imprevizibila, fapt care ar deschide calea arbitrariului. Ar rezulta ca organul fiscal are optiunea (arbitrara, de altfel) de a tine seama de ordinea indicata de contribuabil sau de a stabili o ordine diferita de stingere a datoriilor.
Or intentia legiuitorului a fost aceea de a conferi prioritate ordinii de stingere a obligatiilor fiscale indicata de contribuabil si, doar in mod subsidiar, in masura in care contribuabilul nu indica nici o ordine de stingere a datoriilor, organul fiscal are posibilitatea de a stabili o anumita ordine. Topografia textului conduce la aceasta interpretare, legiuitorul mentionand mai intai optiunea contribuabilului si doar in al doilea rand optiunea organului fiscal.
Fata de aceste considerente se constata ca organul fiscal nu are posibilitatea legala de a stabili o ordine de stingere a datoriilor fiscale in situatia in care contribuabilul a indicat datoriile pe care intelege sa le stinga prin plata efectuata.
Or, in speta organul fiscal a apreciat ca prin platile efectuate de contribuabil s-au stins alte datorii decat cele indicate de recurenta in actul prin care a facut plata, lasand nestinse datoriile indicate de contribuabil si calculand accesorii la aceste debite. Procedand astfel organul fiscal a incalcat dispozitiile art.115 alin.1 din Ordonanta de Guvern nr.92/2003. Fata de aceste dispozitii legale organul fiscal avea obligatia sa considere stinse acele datorii pentru care a calculat accesorii si, in masura in care aprecia ca recurenta mai are si alte datorii care au ramas nestinse sa calculeze majorari si penalitati de intarziere la acele datorii.
In consecinta Curtea constata ca recursul este fondat, urmand sa modifice in tot sentinta in sensul admiterii actiunii si anularii actului fiscal atacat.