Suspendare executare.
Recomandarea nr. R(89) 8 adoptata de Comitetul de Ministri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protectia jurisdictionala provizorie in materie administrativa. Conditia existentei un argument juridic aparent valabil referitor la nelegalitatea actului administrativ, care sa justifice suspendarea executarii actului administrativ.
- art.14 din Legea nr.554/2004
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR. 1635/05.09.2011)
Asupra recursului civil de fata, constata ca prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Teleorman - Sectia Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal sub nr.2394/87/2011 reclamantul H. M. I. a solicitat instantei in contradictoriu cu paratul Primarul comunei Orbeasca, judetul Teleorman suspendarea executarii pana la pronuntarea instantei de fond a dispozitiei nr.18/25.02.2011 emisa de catre parat.
Prin sentinta civila nr.341/20.04.2011 Tribunalului Teleorman - Sectia Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal a respins cererea ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta Tribunalul Teleorman a retinut in esenta ca, in raport cu prevederile art.14 din Legea nr.554/2004, in speta, se face dovada sesizarii emitentului actului administrativ dedus judecatii, respectiv, a Primarului comunei Orbeasca, judetul Teleorman in sensul revocarii dispozitiei nr.18 din 25.02.2011, la dosar existand plangerea prealabila formulata de reclamant, insa nu se face dovada existentei unui caz bine justificat, care rezulta potrivit art.2 lit. t din Legea 554/2004 din imprejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ.
Fara a analiza legalitatea deciziei nr.18/25.02.2011 emisa de parat, a carei executare se cere a fi suspendata, s-a apreciat ca, imprejurarile concrete de fapt si de drept, in care reclamantul sustine ca a fost emis actul administrativ, prin care s-a dispus incetarea raportului sau de serviciu prin destituirea din functia detinuta, nu creeaza o indoiala suficient de serioasa in privinta legalitatii acestuia, care se bucura de o prezumtie legala de validitate, incat sa infranga principiul executorialitatii actului administrativ.
Cazul bine justificat argumentat de catre reclamant prin prisma aspectelor care tin de legalitatea actului contestat, nu poate fi retinut de instanta si cum, norma legala impune indeplinirea cumulativa a celor trei conditii pentru a se dispune suspendarea executarii actului administrativ, lipsa uneia dintre acestea, in speta, a cazului bine justificat face inutila analiza celeilalte conditii.
In consecinta, apreciind ca, nu exista elemente, care sa se inscrie in ceea ce legiuitorul a definit prin art.2 lit. t din Legea nr.554/2004 ca fiind caz bine justificat, fiind astfel, neintrunite cerintele prevazute de art.14 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, Tribunalul a respins cererea reclamantului ca nefondata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, solicitand casarea cu rejudecare a hotararii recurate ori rejudecarea cauzei in fond si in consecinta sa se dispuna admiterea cererea de interventie in interes propriu depusa la instanta de fond de catre Consiliul local al comunei Orbeasca, intrucat o astfel de cerere de interventie este temeinica si pe deplin justificata, potrivit dispozitiilor art.49 alin.(1) si (2) din Codul de procedura civila, admiterea cererii adresata instantei, in sensul suspendarii executarii Dispozitiei nr.18/25.02.2011 emisa de Primarul comunei Orbeasca, judetul Teleorman, pana la pronuntarea instantei de fond, avand ca efect incetarea oricarei forme de executare a acestui act administrativ unilateral cu caracter individual.
In motivarea cererii de recurs, recurentul arata ca, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art.105 alin.2 din Codul de procedura civila, intrucat, in cadrul sedintei de judecata din data de 13 aprilie 2011, instanta a pus in discutia paratilor incuviintarea in principiu a cererii de interventie in interes propriu formulata de Consiliul local al comunei Orbeasca, insa, fara a studia continutul cererii de interventie, care era temeinic justificata si care intrunea conditiile prevazute de lege pentru a fi admisa, presedintele completului de judecata s-a pronuntat in cadrul sedintei de judecata, in mod public, in sensul respingerii acestei cereri, cu motivatia ca nu se impune largirea cadrului procesual, intrucat aceasta cauza este suficient sa aiba ca parti doar pe reclamant si pe primarul comunei. Din analizarea considerentelor retinute in hotararea judecatoreasca criticata se observa ca, odata cu analizarea fondului cauzei, instanta nu s-a mai pronuntat cu privire la respingerea cererii de interventie, ci a analizat numai cererea principala. De altminteri, trebuie precizat si ca, prin dispozitivul hotararii judecatoresti criticate, instanta de fond nu se mai pronunta cu privire la cererea de interventie in interes propriu formulata de Consiliul Local al comunei Orbeasca.
De asemenea se mai sustine hotararea judecatoreasca criticata nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii si, de asemenea, este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
In acest sens, recurentul arata ca cererea adresata instantei de fond, a fost intemeiata pe dispozitiile art.14 alin.(1) si alin.(3) teza intaia din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare, si pe dispozitiile Recomandarii nr.R(89)8 adoptata de Comitetul de Ministri din cadrul Consiliului Europei la data de 13.09.1989, referitoare la protectia jurisdictionala provizorie in materie administrativa.
Prin urmare, a evidentiat faptul ca, si prin legislatia nationala, institutia juridica a suspendarii executarii unui act administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond este reglementata intocmai pentru a oferi cetateanului o protectie adecvata impotriva abuzului si a arbitrariului.
Or, in raport de situatia de fapt prezentata in cadrul istoricului din preambulul cererii si pentru considerentele de fapt si de drept pe care le-a expus, a apreciat ca cererea de suspendare a executarii actului administrativ unilateral criticat este intemeiata, intocmai pentru a-i asigura o protectie adecvata impotriva abuzului si a arbitrariului, care, oricum, au fost indelung utilizate si practicate impotriva sa, pana in prezent, de catre primarul comunei.
De asemenea, a invederat instantei de fond faptul ca, potrivit teoriei, dar si a practicii judiciare, atata timp cat autoritatea administratiei publice locale care a emis actul criticat sau instanta de judecata se afla/se va afla intr-un proces de evaluare din punct de vedere legal a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urma sa nu-si produca efectele.
Totodata, a mai precizat ca abuzurile primarului comunei savarsite cu privire la persoana sa, culminand cu abuzul materializat prin actul administrativ criticat, atitudinea manifestata permanent, diligentele pe care le-a intreprins in sensul intrarii in legalitate in raport de acest grav abuz si nedoritele posibile efecte ale acestui act administrativ abuziv sunt in masura, de asemenea, sa justifice necesitatea admiterii cererii de suspendare a executarii actului administrativ dedus judecatii, pana la pronuntarea instantei de fond. In sustinerea cererii de suspendare, a depus la dosarul cauzei documente utile pentru solutionarea corespunzatoare a acesteia.
Mai arata ca solutia instantei de fond de respingere a cererii de suspendare s-a bazat pe incalcarea si interpretarea eronata a dispozitiilor legale incidente in cauza, intrucat, desi a oferit instantei de fond vaste argumente juridice si a documentat si demonstrat toate sustinerile formulate in ceea ce priveste necesitatea admiterii cererii de suspendare, facand dovada intrunirii cumulative a conditiilor impuse de lege, in mod paradoxal, instanta stabileste, in mod netemeinic si nemotivat, ca cererea de interventie trebuie respinsa, intrucat imprejurarile concrete de fapt si de drept nu ar crea o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ criticat, care, in opinia instantei, s-ar bucura de prezumtia legala de validitate.
In mod nelegal si neprocedural, instanta de fond a refuzat sa ia in calcul si sa se pronunte cu privire la vastul material probator depus la dosarul cauzei, care, daca ar fi fost analizat, ar fi demonstrat ca in cauza sunt intrunite cumulativ conditiile impuse de lege pentru admiterea cererii de suspendare.
Prin recursul inregistrat la data de 06.06.2011 Consiliul Local al Comunei Orbeasca a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei si rejudecand in fond sa se dispuna admiterea cererii de interventie in interes propriu pe care a depus-o la instanta de fond, deoarece o astfel de cerere de interventie este temeinica si justificata, potrivit dispozitiilor art.49 alin.(1) si (2) din Codul de procedura civila; admiterea cererii principale adresata instantei de reclamantul H. M.-I., in sensul suspendarii executarii Dispozitiei nr.18/25.02.2011 emise de Primarul comunei Orbeasca, judetul Teleorman, pana la pronuntarea instantei de fond, avand ca efect incetarea oricarei forme de executare a acestui act administrativ unilateral cu caracter individual.
In motivele cererii de recurs se arata ca, in cadrul sedintei de judecata din data de 13 aprilie 2011, la care Consiliul local al comunei Orbeasca a fost reprezentat de dl. consilier B. G. - viceprimarul comunei, instanta de fond a pus in discutia partilor incuviintarea in principiu a cererii de interventie in interes propriu formulata.
Insa, fara a se proceda la studierea continutului cererii de interventie, care dovedea in mod clar si evident ca aceasta era temeinic justificata si intrunea conditiile prevazute de lege pentru a fi admisa, presedintele completului de judecata s-a pronuntat in cadrul sedintei de judecata, in mod public, in sensul respingerii acestei cereri, cu motivatia ca nu se impune largirea cadrului procesual, intrucat aceasta cauza este suficient sa aiba ca parati doar pe reclamant si pe primarul comunei.
In acest sens, este evident ca, desi Consiliul local al comunei Orbeasca a prezentat si demonstrat ca justifica pe deplin un interes in cauza dedusa judecatii, instanta de fond a nesocotit acest aspect. Din analizarea considerentelor retinute in hotararea judecatoreasca criticata se observa ca, odata cu analizarea fondului cauzei, instanta nu s-a mai pronuntat cu privire la respingerea cererii de interventie, ci a analizat numai cererea principala.
De altminteri, prin dispozitivul hotararii judecatoresti criticate, instanta de fond nu s-a pronuntat si cu privire la cererea de interventie in interes propriu formulata de Consiliul local al comunei Orbeasca.
De asemenea solicita sa se constate ca reclamantul H. M. - I. a facut dovada ca in cauza sunt intrunite cumulativ conditiile impuse de dispozitiile art.14 alin.(1) din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru a se dispune suspendarea executarii unui act administrativ pana la pronuntarea instantei de fond.
In acest sens, reclamantul a oferit instantei de fond, in detaliu, cu motivarea in fapt si in drept corespunzatoare, argumentele care justificau indeplinirea cumulativa a conditiilor prevazute de lege pentru admiterea cererii de suspendare, iar solutia instantei de fond de respingere a cererii de suspendare s-a bazat pe incalcarea si interpretarea eronata a dispozitiilor legale incidente in cauza, desi instantei i-au fost oferite argumente juridice si documente care demonstrau toate sustinerile formulate de reclamant in ceea ce priveste necesitatea admiterii cererii de suspendare. De asemenea, este evident ca s-a facut dovada intrunirii cumulative a conditiilor impuse de lege pentru admiterea cererii de suspendare.
Prin intampinare, paratul Primarul comunei Orbeasca, solicita sa se constate ca motivele de recurs prezentate la art.304 pct.5, 7 si 9 cod procedura civila sunt nefondate, iar in cauza nu exista motive de ordine publica care sa poata fi retinute, asa incat, in temeiul dispozitiilor art.312 alin.1 teza a -II- a raportat la art.20 si 28 din Legea nr.554/2004 modificata, solicita respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentul reclamant H. M. I. impotriva sentintei civile nr.341/20 aprilie 2011 pronuntata de Tribunalul Teleorman.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri in temeiul art.305 din Codul de procedura civila.
Analizand actele si lucrarile dosarului, sentinta recurata, atat prin prisma motivelor de recurs invocate cat si in limitele prevazute de art.304‘1 Cod procedura civila, Curtea apreciaza recursurile ca fiind nefondate, pentru urmatoarele considerente:
I. Atat recurentul-reclamant H. M. I. cat si recurentul-petent cu cerere de interventie Consiliul Local al comunei Orbeasca au criticat sentinta recurata prin prisma gresitei respingeri in principiu a cererii de interventie principala, aratand in esenta ca instanta nu a studiat continutul cererii de interventie, care era temeinic justificata si care intrunea conditiile prevazute de lege pentru a fi admisa, pronuntandu-se in cadrul sedintei de judecata, in mod public, in sensul respingerii acestei cereri, cu motivatia ca nu se impune largirea cadrului procesual, intrucat aceasta cauza este suficient sa aiba ca parti doar pe reclamant si pe primarul comunei.
Mai mult, odata cu analizarea fondului cauzei, instanta nu s-a mai pronuntat cu privire la respingerea cererii de interventie, ci a analizat numai cererea principala, iar prin dispozitivul hotararii judecatoresti criticate, instanta de fond nu se mai pronunta cu privire la cererea de interventie in interes propriu formulata de Consiliul Local al comunei Orbeasca.
Un prim aspect ce trebuie avut in vedere este acela ca, in speta, fiind vorba despre o cerere de interventie in interes propriu, recurs pe acest aspect nu poate declara decat Consiliul Local al comunei Orbeasca, reclamantul neavand calitatea de a critica sentinta sub acest aspect.
Pe de alta parte, potrivit art.49 alin.2 din Codul de procedura civila, interventie este in interes propriu cand cel care intervine invoca un drept al sau, intervenientul dobandind pozitia procesuala de reclamant.
Or, in speta, in mod corect s-a retinut ca Consiliul Local al comunei Orbeasca nu justifica un interes a interveni in cauza, Dispozitia nr.18/25.02.2011 emisa de parat, prin care i-a fost incetat raportul de serviciu al reclamantului H. M. I., prin destituirea din functia publica de Secretar al comunei Orbeasca, fiind de natura sa vatame pe acesta din urma si nu Consiliul Local al comunei Orbeasca, acesta neputand solicita anularea acestei dispozitii si implicit nici suspendarea acesteia.
Prin urmare, in mod corect s-a retinut lipsa interesului in formularea cererii de interventie in interes propriu de catre Consiliul Local al comunei Orbeasca si neindeplinirea conditiilor art.52 din Codul de procedura civila.
Nefiind admisa in principiu cererea de interventie Consiliul Local al comunei Orbeasca, nu a devenit parte in proces, astfel incat Tribunalul in mod corect nu s-a mai pronuntat pe fondul cererii de interventie principala si a mai facut vorbire in dispozitivul hotararii cu privire la aceasta cerere.
II. Recurentul-reclamant a criticat sentinta recurata pe fondul cererii de suspendare, aratand ca erau indeplinite conditiile prevazute de dispozitiile art.14 alin.(1) si alin.(3) teza intaia din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare, si de dispozitiile Recomandarii nr. R(89)8 adoptata de Comitetul de Ministri din cadrul Consiliului Europei la data de 13.09.1989, referitoare la protectia jurisdictionala provizorie in materie administrativa.
Potrivit art.14 alin.1, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art.7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond. In cazul in care persoana vatamata nu introduce actiunea in anularea actului in termen de 60 de zile, suspendarea inceteaza de drept si fara nicio formalitate.
Referitor la conditiile de fond prevazute de art.14, privind cazul bine justificat si paguba iminenta, Curtea retine ca potrivit art.2 alin.1 lit. t din Legea nr.554/2004, prin caz bine justificat se intelege - imprejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ, iar potrivit art.2 alin.1 lit.s, prin paguba iminenta se intelege-prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public. Cele doua conditii de fond trebuiesc indeplinite cumulativ.
Suspendarea executarii actelor administrative este un instrument procedural eficient pus la dispozitia autoritatii emitente sau a instantei de judecata in vederea respectarii principiului legalitatii, atat timp cat autoritatea publica sau judecatorul se afla intr-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, fiind echitabil ca aceasta din urma sa nu-si produca efectele asupra celor vizati.
Recomandarea nr. R(89) 8 adoptata de Comitetul de Ministri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protectia jurisdictionala provizorie in materie administrativa a apreciat ca este de dorit sa se asigure persoanelor o protectie jurisdictionala provizorie, fara a se recunoaste, totusi, eficacitatea necesara actiunii administrative. De asemenea, a retinut ca autoritatile administrative actioneaza in numeroase domenii si ca activitatile lor sunt de natura a afecta drepturile, libertatile si interesele persoanelor. In plus, Recomandarea mai sus citata a aratat ca executarea imediata si integrala a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor, in anumite circumstante, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea il impune sa fie evitat, in masura posibilului.
Principiile la care face referire Recomandarea sunt formulate astfel:" In situatia in care un act administrativ este contestat inaintea unei autoritati jurisdictionale, iar aceasta nu s-a pronuntat cu privire la legalitatea sa, reclamantul are posibilitatea de a cere aceleiasi autoritati jurisdictionale sau unei alte autoritati jurisdictionale competente sa decida masuri de protectie provizorie in legatura cu actul administrativ. Autoritatea jurisdictionala chemata sa decida masuri de protectie provizorie trebuie sa ia in apreciere ansamblul circumstantelor si intereselor prezente. Asemenea masuri pot fi acordate in special in situatia in care executarea actului administrativ este de natura sa produca pagube grave, dificil de reparat si in cazul in care exista un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ."
Pornind de la aceste principii, in aprecierea existentei sau nu a conditiei cazului temeinic justificat, instanta retine ca reclamantul a invocat ca abuzurile primarului comunei savarsite cu privire la persoana sa, culminand cu abuzul materializat prin actul administrativ criticat, atitudinea manifestata permanent, diligentele pe care le-a intreprins in sensul intrarii in legalitate in raport de acest grav abuz si nedoritele posibile efecte ale acestui act administrativ abuziv sunt in masura sa justifice necesitatea admiterii cererii de suspendare a executarii actului administrativ dedus judecatii, pana la pronuntarea instantei de fond.
Mai arata ca desi a oferit instantei de fond vaste argumente juridice si a documentat si demonstrat toate sustinerile formulate in ceea ce priveste necesitatea admiterii cererii de suspendare, facand dovada intrunirii cumulative a conditiilor impuse de lege, in mod paradoxal, instanta stabileste, in mod netemeinic si nemotivat, ca cererea de trebuie respinsa, intrucat imprejurarile concrete de fapt si de drept nu ar crea o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ criticat, care, in opinia instantei, s-ar bucura de prezumtia legala de validitate.
Fara a antama fondul, Curtea retine ca instanta a apreciat in mod corect ca reclamantul nu a facut dovada existentei unui caz temeinic justificat de natura a duce la suspendarea executarii actului administrativ atacat, aspectele invocate neconstituind argumente juridice aparent valabile referitoare la legalitatea deciziei contestate, si nu pot fi retinute in sensul indeplinirii conditiei prevazute la art.14 din Legea nr.554/2004.
Pe de alta parte, aprecierea cumulativa a indeplinirii celor doua conditii trebuie sa se faca in concordanta cu caracterul de masura de protectie provizorie pe care-l are suspendarea executarii actului administrativ, or din acest punct de vedere, nu se poate face o analiza separata a conditiei cazului temeinic justificat fara sa se aiba in vedere si prejudiciul cauzat reclamantului prin executarea deciziei prin care i-a fost incetat raportul de serviciu al reclamantului, prin destituirea din functia publica de Secretar al comunei Orbeasca.
Or, chiar daca reclamantul a suferit o paguba iminenta, prin destituirea din functia publica respectiva, trebuie avut in vedere faptul ca a fost aplicata o sanctiune disciplinara reclamantului, or, pana la analiza pe fond a legalitatii si temeiniciei Dispozitiei nr.18/25.02.2011 emisa de parat, acest act administrativ se bucura de prezumtia de legalitate, or, repunerea reclamantului in exercitarea functiei publice de unde a fost destituit disciplinar, ar crea o perturbare grava a functionarii autoritati publice a Primariei comunei Orbeasca Judetul Giurgiu.
In mod cert, in ipoteza in care pe fond instanta de contencios administrativ va constata ca Dispozitia de destituire din functia publica de Secretar ocupata de reclamant este nelegala, acesta o data cu reincadrarea pe functia publica ocupata va putea cere si repararea prejudiciului material si eventual moral cauzat.
Fata de aceste considerente, Curtea, vazand dispozitiile art.312 din Codul de procedura civila, va respinge recursurile ca nefondate.