Taxe si impozite.
Impozite si taxe locale. Nivelul maxim al impozitului pe cladiri stabilit pentru imobilele constructii detinute in proprietate de persoanele juridice.
- art.253 si 287 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal;
(CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A VIII A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR. 2038/03.10.2011)
Prin sentinta civila nr.1977/16.06.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a in dosarul nr.43888/3/2009, a fost admisa actiunea formulata de reclamanta SC O. P. SA in contradictoriu cu paratii Consiliul Local S. si Primaria S., a fost anulata in parte HCL al Comunei Selimbar. nr.70/30.07.2008 respectiv art.2 pct 2.2.1 lit.a si art.5 pct.5.2 si pct.5.3, precum si adresa nr.3104/05.05.2009 a Primariei Selimbar.
Pentru a se pronunta in acest sens, prima instanta a retinut ca prin Hotararea Consiliului Local al Comunei Selimbar nr.70/30.07.2008 au fost stabilite impozitele si taxele locale la nivelul acestei comune, pentru anul fiscal 2009, impozitul pe teren pentru anul 2009 fiind stabilit prin majorarea cu 20% a impozitului pe teren stabilit pentru anul 2008, care la randul sau a fost stabilit prin majorarea cu 20% a impozitului pe teren pentru anul 2007, aspecte neinfirmate de catre parata.
S-a retinut ca problema ce trebuie dezlegata este aceea de a se stabili daca se poate aplica o majorare de 20% la o valoare deja majorata cu 20% in anul anterior. Din interpretarea prevederilor legale aplicabile instanta a opinat ca nu se poate face aceasta majorare, iar prevederile HCL al Comunei Selimbar nr.70/30.07.2008 incalca dispozitiile Codului Fiscal si, in aceste conditii, hotararea mentionata este ilegala, ca efect al inferioritatii actului adoptat de organul deliberativ al administratiei publice locale fata de un act normativ cu forta juridica superioara - Codul Fiscal a fost adoptat prin Legea nr.571/2003 si modificat prin acte normative cu aceeasi forta juridica, legi sau ordonante de urgenta emise in baza unor legi de abilitare si aprobate ulterior prin legi.
Prevederile art.258 alin.2 din Codul Fiscal, in forma in vigoare la data emiterii HCL al Comunei Selimbar nr.70/30.07.2008, stabilesc ca "(2) In cazul unui teren amplasat in intravilan, inregistrat in registrul agricol la categoria de folosinta terenuri cu constructii, impozitul pe teren se stabileste prin inmultirea suprafetei terenului, exprimata in hectare, cu suma corespunzatoare prevazuta in urmatorul tabel:...." se conjuga cu cele ale art.222 alin.1 si 2 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, aprobate prin Hotararea de Guvern nr.44/2004, in forma in vigoare la momentul emiterii hotararii, care, de asemenea, stipuleaza: (1) Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucuresti sau consiliile judetene, dupa caz, in termenul prevazut la art.288 alin.1 din Codul fiscal, pot majora anual impozitele si taxele locale prevazute de Codul fiscal, in functie de conditiile specifice zonei, fara discriminare intre categoriile de contribuabili, cu exceptia taxelor prevazute la art. 263 alin.4 si 5 si la art.295 alin. 11 lit.b - d din acelasi act normativ, cu pana la 20%. (2) Hotararile adoptate au la baza nivelurile impozitelor si taxelor locale stabilite in suma fixa conform prevederilor Codului fiscal, precum si impozitele si taxele locale determinate pe baza de cota procentuala, potrivit dispozitiilor acestuia. Hotararea de majorare se aplica numai pentru anul fiscal pentru care s-a aprobat. In anul fiscal urmator se vor avea in vedere impozitele si taxele locale actualizate cu rata inflatiei conform prevederilor art.292 din Codul fiscal coroborate cu cele din prezentele norme metodologice.
In consecinta, potrivit dispozitiilor art.222 pct.2 din aceste norme metodologice, majorarea maxima care se poate aproba este de 20%, dar aceasta nu se poate aplica in doi ani succesivi, mecanismul fiind urmatorul: in anul de referinta, in cazul de fata, 2008, s-a aplicat o majorare cu 20% fata de impozitul din anul 2007, astfel ca in anul urmator, 2009, pentru o aplicare corecta a prevederilor legale enuntate, cresterea impozitului nu se mai poate face prin majorarea cu 20% a impozitului anterior, acesta la randul sau, asa cum s-a aratat, deja majorat cu 20%, ci doar prin actualizarea cu rata inflatiei.
In opinia instante, majorarea nu poate aparea in modul urmator: 2007 - impozit, 2008 - impozit 2007 inmultit cu 1,20 (adica majorat cu 20%), 2009 - impozit 2008 inmultit cu 1,20 (majorat tot cu 20%), ci in acest fel: 2007 - impozit, 2008 - impozit 2007 inmultit cu 1,20 (adica majorat cu 20%) si 2009 - impozit 2008 actualizat cu rata inflatiei, abia pentru anul 2010 putand fi stabilit impozitul pe terenurile detinute de persoanele juridice prin efectuarea unei majorari cu 20% a impozitului pe anul 2009.
Legea nr.273/2006, privind finantele publice locale, face trimitere, in art.27, la principiul legalitatii in stabilirea impozitelor si taxelor locale - "Competente in stabilirea impozitelor si taxelor locale Impozitele si taxele locale se aproba de consiliile locale, judetene si de Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, in limitele si in conditiile legii.", iar aceasta prevedere se completeaza cu cea referitoare la subordonarea actelor normative adoptate de autoritatile administratiei publice locale fata de actele de nivel superior, reglementata de art.79 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind tehnica legislativa, ce stipuleaza ca: "Reglementarile cuprinse in hotararile consiliilor locale si ale consiliilor judetene, precum si cele cuprinse in ordinele prefectilor sau in dispozitiile primarilor nu pot contraveni Constitutiei Romaniei si reglementarilor din actele normative de nivel superior."
S-a constatat ca paratul CL al Comunei S. a stabilit, prin art.2 pct.2.2.1 lit.a din anexa din HCL nr.70/30.07.2008, o cota de impozit peste limita maxima prevazuta de art.258 alin.2 din Codul Fiscal aprobat prin Legea nr.571/2003, conjugate cu cele ale art.222 alin.1 si 2 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, aprobate prin Hotararea de Guvern nr.44/2004 in forma in vigoare la momentul adoptarii actului administrativ, ceea ce incalca principiul subordonarii actelor normative adoptate de autoritatile administratiei publice locale fata de actele de nivel superior, citat anterior.
Acest punct de vedere este exprimat si de catre Ministerul Economiei si Finantelor in adresa nr.277031/21.11.2008, care face trimitere la aceleasi prevederi: "Hotararea de majorare se aplica numai pentru anul fiscal pentru care s-a aprobat. In anul fiscal urmator se vor avea in vedere impozitele si taxele locale actualizate numai cu rata inflatiei conform prevederilor art. 292 din codul fiscal coroborate cu cele din prezentele norme metodologice."
Aceeasi situatie este intalnita, in cadrul aceluiasi act administrativ, HCL al Comunei Selimbar nr.70/30.07.2008, in anexa, in legatura cu taxa pentru afisaj in scop de reclama, stabilita prin art.5 pct.5.2 si pct.5.3, stabilita tot prin majorarea cu 20% a sumei fixe stabilita ca taxa pentru afisaj in scop de reclama si publicitate pentru anul 2008, suma ce continea deja o majorare cu 20% a taxei din anul 2007.
Taxa pe anul 2009 apare, prin raportare la cea din anul 2008 si, de aici la cea din anul 2007, in tabelul din anexa hotararii, in modul urmator: taxa 2007 - 28 lei taxa 2008 28 + 28*20% = 33 lei, taxa 2009 - 33 + 33*20% = 40 lei.
Prin stabilirea in acest mod a respectivei taxe, in opinia instantei au fost incalcate prevederile art.287 din Codul fiscal, in forma in vigoare la momentul adoptarii hotararii, coroborate cu prevederile pct.222 alin.1 si 2, reprezentand normele metodologice de aplicare a art.287 din Codul fiscal, Norme metodologice aprobate prin Hotararea de Guvern nr.44/2004, de asemenea, in forma de la momentul emiterii actului administrativ contestat.
Dispozitiile art.287 din Codul Fiscal mentioneaza ca: Nivelul impozitelor si taxelor locale prevazute in prezentul titlu poate fi majorat anual cu pana la 20% de consiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, cu exceptia taxelor prevazute la art.263 alin.4 si 5 si la art.295 alin.11 lit.b - d, alaturi de care sunt aplicabile prevederile art.222 alin. 1 si 2 din normele metodologice si cele ale Cap.VI "Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate" din Anexa la Titlul IX din Codul Fiscal din Normele metodologice, care prevede nivelurile pana la care se poate percepe taxa, pornind de la cea stabilita in anii anteriori: pentru anul 2006 intre 0 si 23 lei, inclusiv, pentru panoul situat in locul in care persoana deruleaza o activitate economica, sau intre 0 si 17 lei, inclusiv, pentru orice alt panou sau afisaj in afara celui din locul activitatii economice, pentru anul 2007, intre 0 si 23 in prima situatie si 0 si 17 lei pentru cea de-a doua, ceea ce atrage nivelul pentru anul 2009 trebuia sa fie inferior celui stabilit de CL Selimbar, de 40 lei/m2 in cazul primei si de 29,4 lei/m2 pentru cea de-a doua, sens in care se va admite cererea reclamantei si sub acest aspect.
In ceea ce priveste solicitarea de anulare a adresei nr.4104/05.05.2009, instanta a apreciat-o ca intemeiata, prin acest act emis de catre Primaria Selimbar se exprima refuzul rectificarii HCL al Comunei Selimbar nr.70/30.07.2008, in sensul solicitat de catre reclamanta, refuz emis, asa cum rezulta din analiza pe fond, cu exces de putere, iar, pe de alta parte, in conditiile in care plangerea prealabila era formulata impotriva unei hotarari de consiliu local, solutionarea ei se putea efectua de catre organul emitent, in cazul asa-numitului recurs gratios sau de organul ce poate verifica legalitate actelor acestui organ al administratiei publice locale, adica prefectul, in cazul recursului ierarhic, nu de un organ necompetent in acest caz, Primaria Selimbar, sens in care se va dispune si anularea acestui act.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs, in termen legal, paratii Consiliul Local S. si Primaria S., prin care au solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei recurate si respingerea actiunii formulate reclamanta.
In motivare, s-a aratat ca hotararea instantei de fond a fost data cu interpretarea gresita a legii intrucat hotararea consiliului local a fost adoptata cu respectarea normelor incidente in cauza. S-a precizat ca din interpretarea dispozitiilor art.258 si 287 din Codul fiscal rezulta ca se permite consiliului local majorarea anuala a impozitelor si taxelor locale cu pana la 20% in functie de situatia economica si interesul comunitatii locale, iar prin HCL nr.70/30.07.2008 a fost stabilit impozitul pe anul fiscal 2009 prin aplicarea coeficientului maxim de 20% prevazut de art.287 Cod fiscal. In aceste conditii, HCL mentionat respecta conditiile legale si nu a fost depasita limita maxima prevazuta de Cod fiscal. Pentru aceleasi ratiuni s-a apreciat ca si taxa de publicitate in cazul publicitatii proprii si taxa de firma la locul desfasurarii activitatii au fost corect majorate.
Recurentele-parate au invocat exceptia lipsei capacitatii procesuale a paratei Primaria S. in ceea ce priveste capatul de cerere privind anularea adresei nr. 3104/05.05.2009 dat fiind faptul ca Primaria reprezinta o structura functionala si nu are capacitate juridica pentru a putea sta in judecata. Comuna S. este reprezentata in mod legal prin primar, ca autoritate executiva, primaria reprezentand structura functionala prin intermediul careia se executa dispozitiile primarului si se aduc la indeplinire hotararile consiliului local.
Cererea de recurs a fost legal timbrata cu taxa de timbru in cuantum de 2 lei, precum si cu timbru judiciar in cuantum de 0,15 lei, potrivit dispozitiilor art.2 din Ordonanta de Guvern nr.32/1995 privind timbrul judiciar, astfel cum a fost modificata.
Intimata-reclamanta SC O. P. SA a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. In motivare s-a aratat ca prin cererea de recurs nu sunt invocate motive de nelegalitate a sentintei nr.1977/16.06.2010, recursul fiind nul din acest punct de vedere. De asemenea, aparatorul care a semnat cererea de recurs nu a facut dovada calitatii de reprezentant si a faptului ca a fost imputernicit in mod legal de catre cele doua recurente pentru a semna si depune recursurile impotriva sentintei nr.1977/16.06.2010.
In motivare, s-a aratat ca scopul stabilirii limitei maxime pentru majorarea impozitelor aferente unui an fiscal este acela de a asigura cunoasterea si previzibilitatea legii fiscale, astfel incat sa ofere posibilitatea reala a subiectilor de drept vizati, respectiv a contribuabililor, sa isi adapteze conduita la noile cerinte fiscale, aceasta posibilitate fiind cu atat mai necesara in cazul persoanelor juridice care trebuie puse in situatia de a realiza calcule si previziuni financiare pentru anul fiscal urmator si, implicit, de a efectua alocarile necesare. De asemenea, a solicitat respingerea exceptiei lipsei capacitatii procesuale a Primariei S., sens in care a invocat puterea de lucru judecat a deciziilor instantei supreme prin care s-a retinut constant ca lipsa personalitatii juridice a autoritatii emitente nu exclude capacitatea procesuala in contenciosul administrativ, astfel cum este definita de art. 2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de motivele de recurs formulate si in conformitate cu prevederile art.304 si art.3041 din Codul de procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
Conform dispozitiilor art.137 Cod procoedura civila, Curtea se va pronunta cu prioritate asupra exceptiei nulitatii recursului invocata de intimata-reclamanta SC O. P. SA prin intampinare.
In acest sens, se retine ca potrivit art.306 Cod procoedura civila recursul este nul daca nu a fost motivat in termenul legal, indicarea gresita a motivelor de recurs neatragand nulitatea recursului daca dezvoltarea acestora face posibila incadrarea lor intr-unul din motivele prevazute de art.304 Cod procoedura civila. In cauza de fata, se observa in cuprinsul cererii de recurs recurentii-parati au invocat dispozitiile art.304 pct.9, din dezvoltarea motivelor de recurs rezultand ca acestia critica sentinta instantei de fond sub aspectul interpretarii gresite a dispozitiilor art. 258 alin.2, art.287 Cod fiscal si art.222 alin.1 si 2 din Normele Metodologice de Aplicare a Codului Fiscal. Mai mult, la solutionarea recursului in aceasta materie trebuie avute in vedere si prevederile art.3041 Cod procoedura civila conform carora recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute de art.304, instanta putand sa analizeze cauza sub toate aspectele.
In raport de aceste aspecte, Curtea apreciaza ca exceptia nulitatii recursului invocata de intimata-reclamanta este neintemeiata, urmand a o respinge ca atare.
Procedand la analiza cererii de recurs, Curtea observa ca in cadrul acestei cai de atac recurentii-parati au invocat exceptia lipsei capacitatii procesuale a Primariei S. Desi nu poate fi retinuta puterea de lucru judecat a deciziei nr.856/26.01.2006 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, dat fiind faptul ca in cuprinsul acesteia s-a stabilit capacitatea procesuala a primariilor de a sta in judecata in ceea ce priveste litigiile nascute in baza Legii nr.10/2001, act normativ ce prevede calitatea acesteia de entitate obligata la restituire, totusi se apreciaza ca si in acest caz poate fi retinuta capacitatea procesuala a primariei de a sta in judecata. Astfel, se observa ca in litigiile de contencios administrativ lipsa de personalitate juridica nu echivaleaza cu lipsa capacitatii procesuale, fiind suficient ca autoritatea publica sa detina atributii in legatura cu actul administrativ contestat. Or, adresa nr.4104/05.05.2009 a fost emisa de Primaria Selimbar, iar pe cale de consecinta aceasta poate sta in judecata in cauza avand ca obiect anularea actului mentionat. Prin urmare, exceptia lipsei capacitatii procesuale a Primariei S. este neintemeiata.
In ceea ce priveste solutia daca pe fond, Curtea constata ca prima instanta a facut o corecta interpretare si aplicare a prevederilor legale incidente in cauza, situatie in care recursul va fi respins ca nefondat.
Potrivit dispozitiilor art.253 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, in cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii, acelasi mod de calcul fiind prevazut si pentru stabilirea taxei pentru cladiri. Cota de impozitare se stabileste prin hotarare a consiliului local si poate fi cuprinsa intre 0,25% si 1,50% inclusiv (alin.2).
Pe de alta parte, art. 287 din acelasi act normativ prevede ca nivelul impozitelor si taxelor locale reglementate poate fi majorat anual cu pana la 20% de consiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, cu exceptia taxelor prevazute la art.263 alin.4 si 5 si la art.295 alin.11 lit.b -d. Totodata, conform art. art.222 alin.1 si 2 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, in forma in vigoare la momentul emiterii hotararii "(1) Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucuresti sau consiliile judetene, dupa caz, in termenul prevazut la art. 288 alin.1 din Codul fiscal, pot majora anual impozitele si taxele locale prevazute de Codul fiscal, in functie de conditiile specifice zonei, fara discriminare intre categoriile de contribuabili, cu exceptia taxelor prevazute la art.263 alin.4 si 5 si la art.295 alin.11 lit.b - d din acelasi act normativ, cu pana la 20%. (2) Hotararile adoptate au la baza nivelurile impozitelor si taxelor locale stabilite in suma fixa conform prevederilor Codului fiscal, precum si impozitele si taxele locale determinate pe baza de cota procentuala, potrivit dispozitiilor acestuia. Hotararea de majorare se aplica numai pentru anul fiscal pentru care s-a aprobat. In anul fiscal urmator se vor avea in vedere impozitele si taxele locale actualizate cu rata inflatiei conform prevederilor art.292 din Codul fiscal coroborate cu cele din prezentele norme metodologice."
Examinand prevederile legale citate, Curtea constata ca interpretarea ce trebuie data este aceea ca in cazul impozitului pe constructii datorat de persoanele juridice administratia publica locala, prin autoritatea deliberativa, are competenta de a stabili o cota cuprinsa intre minimul de 0,25% si maximul de 1,50%.
Majorarea impozitului se poate realiza de catre aceleasi autoritati, anual, cu cel mult 20% fata de nivelul precedent, insa o atare majorare nu poate conduce la depasirea cotei maxime admise de legiuitor, aceea de 1,50% din valoarea de inventar a cladirii, pentru ca altfel legiuitorul fie ar fi stabilit doar cota de impozitare minima si ar fi permis in consecinta majorarea cu 20% in fiecare an a acestei cote de catre administratia publica locala, fara restrictii, fie ar fi lasat in competenta exclusiva a administratiei publice locale stabilirea nivelului impozitului pentru cladiri.
Pe de alta parte, trebuie avut in vedere ca in anul fiscal urmator celui in care s-a decis majorarea, se vor avea in vedere impozitele si taxele locale actualizate cu rata inflatiei.
Ceea ce s-a urmarit prin limitarea procentului de majorare si conditionarea aplicarii acestui procent la nivelul anterior al impozitului pe cladiri este asigurarea principiului certitudinii impunerii, platitorul avand astfel posibilitatea de a anticipa nivelul maxim al impozitului care poate fi datorat si fiind astfel in masura sa poata lua decizii de management financiar asupra sarcinii sale fiscale in prezenta unor elemente certe, principiu statuat de art.3 lit.b din Codul fiscal.
Avand in vedere aceste considerente, tinand cont de dispozitiile art.312 Cod procoedura civila, Curtea va respinge recursul formulat de catre recurentii - parati Consiliul Local S. si Primaria S. ca nefondat.