PENAL.Infractiuni de inselaciune in conventii prevazuta de art.215 al.1,2,3 C.penal Decizie nr. 219/2010 din data de 15.12.2010
pronunțată de Tribunalul Buzau

Asupra prezentului recurs penal.
Prin sentinta penala nr.286 din 06.04.2010, Judecatoria Buzau a hotarat urmatoarele:
Respinge plangerea formulata de petenta A.M., impotriva intimatei B.(C.)V.
Mentine solutia data de Parchetul de pe langa Judecatoria Buzau in dosarul nr. 6003/P/2009.
Obliga petenta la 40 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut urmatoarele:
Prin rezolutia nr.6003/P/2009 din 22.12.2009 s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penala de neincepere a urmaririi penale fata de numita C.V. sub aspectul savarsirii infractiunii de inselaciune in conventii prevazuta de art.215 al.1,2,3 C.penal, facandu-se aplicarea dispozitiilor art.10 lit.b C.pr.penala.
In motivarea rezolutiei s-a retinut faptul ca, petenta A.M. a formulat plangere penala la data de 02.11.2009 impotriva intimatei C.V. pentru savarsirea infractiunii de inselaciune sustinand ca, in mai multe randuri i-a imprumutat sume de bani iar aceasta refuza sa i le restituie.
S-a mai retinut faptul ca, petenta a declarat ca in perioada ianuarie 2007-ianuarie 2009 a imprumutat-o pe intimata cu sumele de 26.000 Euro si 4.500 lei bani pe care respectiva i-a folosit in interes personal, fara sa se incheie intre ele vreun document cu privire la sumele imprumutate.
S-a retinut si declaratia intimatei in sensul ca, aceasta a recunoscut ca a imprumutat de la petenta mai multe sume de bani fara a intocmi documente in acest sens ajungandu-se in final la o datorie de 50.000 lei.
De asemenea, s-a retinut ca intre parti s-a incheiat un contract de imprumut la data de 12.09.2007 pentru suma de 50.000 lei care avea ca termen data de 01.09.2008.
Pentru ca, petenta nu si-a recuperat suma imprumutata a solicitat executarea silita a intimatei fiind infiintata poprire pe salariul acesteia.
S-a apreciat ca, litigiul dintre parti nu este de natura penala fiind vorba de un litigiu civil legat de executarea unui contract de imprumut, litigiu ce urmeaza a fi solutionat pe calea unei actiuni civile.
Impotriva acestei solutii petenta a formulat plangere la primul procuror al Parchetului de pe langa Judecatoria Buzau, plangere ce a fost respinsa prin rezolutia nr.75/II/2/2010 din data de 02.02.2010 in conformitate cu art.278 C.pr.penala in referire la art.275-277 C.pr.penala apreciindu-se ca, solutia atacata este una legala.
Verificand solutia atacata instanta de fond considera ca nu exista nici o inducere in eroare a petentei, astfel ca in cauza nu este vorba de un litigiu penal ci de un litigiu civil.
Impotriva sentintei mai sus aratate a declarat recurs petenta A.M. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie , aratand ca a fost indusa in eroare la momentul efectuarii imprumuturilor si ca procurorul nu a administrat nici o proba din cele pe care le-a solicitat.
Tribunalul, analizand recursul declarat , constata ca acesta este nefondat, urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente:
Rezulta din dosarul cauzei ca aceasta a formulat plangere penala la procuror la data de 02.11.2009 solicitand tragerea la raspundere penaka a numitei C.V. pentru savarsirea infractiunii de inselaciune prev.de art.215 al.1, 2 C.pen.
Arata ca incepand cu luna ianuarie 2007 si pana in februarie 2008 a imprumutat-o pe aceasta cu mai multe sume de bani in lei si in euro pentru a le achita la camatari, fiind indusa in eroare prin aceea ca i s-au prezentat acte, titluri de proprietate, contracte de prestari servicii din care rezulta ca detine terenuri in Constanta pe care le poate vinde pentru a-i restitui banii, ca efectueaza o lucrare de asfaltare a Autostrazii Transilvania din care va obtine profit.
Prezentandu-i aceste inscrisuri, a considerat ca este solvabila si i-a imprumutat bani, in total 26.000 euro si 45 milioane lei vechi.
Din dosarul cauzei rezulta ca in septembrie 2007 partile au incheiat un contract de imprumut in care este mentionata suma de 50.000 lei.
Potrivit declaratiei numitei C.V., suma mentionata in acest contract reprezinta de fapt datoria sa catre petenta.
Sustine petenta ca a fost indusa in eroare de intimata insa din actele dosarului, nu rezulta o astfel de situatie. Desi s-a incheiat un contract de imprumut in luna septembrie 2007, potrivit propriei declaratii date de petenta, a imprumutat-o si ulterior cu bani si anume de 3 ori in cursul anului 2008.
Fata de aceste probe , nu poate sustine petenta ca a fost indusa in eroare din moment ce pe parcursul a doi ani o imprumuta aproape lunar cu sume mari de bani, bani pe care potrivit propriei declaratii, nu ii mai primeste.
In concluzie solutia data de procuror este corecta, la fel si hotararea primei instante, astfel ca tribunalul, in baza art.38515 pct.1 lit.b c.proc.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Vazand si dispozitiile art.192 alin.2 C.proc.pen.