Textul art. 5803 C.proc.civ. pe care reclamanta isi intemeiaza pretentiile formulate, face parte din cartea a V-a "Despre executarea silita", capitolul VI sectiunea a IV-a, astfel ca sub aspectul competentei de solutionare a pretentiilor, indiferent daca acestea deriva sau nu dintr-o lege speciala, devin incidente normele de competenta in materia executarii silite, competenta de solutionare revenind instantei de executare.
Trib. Bistrita-Nasaud, s. civ., sent. nr. 465/F/16 martie 2011
Prin actiunea civila inregistrata la aceasta instanta sub nr. de mai sus reclamanta BA a chemat in judecata pe paratul Primarul comunei Lechinta solicitand instantei obligarea paratului la plata unei amenzi civile de 50 lei/zi intarziere in favoarea statului pana la emiterea unei dispozitii de solutionare a notificarii formulate de reclamanta, cu plata cheltuielilor de judecata.
Exceptia autoritatii de lucru judecat a fost unita cu fondul cauzei la termenul de judecata din data de 16 februarie 2011.
La termenul de judecata din data de 16 martie 2011 din oficiu s-a pus in discutie exceptia necompetentei materiale a instantei, exceptie unita cu fondul cauzei.
Intrucat in cauza s-au invocat doua exceptii - exceptia autoritatii de lucru judecat si exceptia necompetentei materiale, tribunalul in baza art. 137 C.proc.civ. va examina cu prioritate exceptiile, in ordinea lor fireasca, dedusa din caracterul si efectele pe care le determina exceptiile invocate, incepand cu exceptia necompetentei materiale, care este o exceptie de procedura, deoarece numai o instanta competenta material si teritorial este indrituita sa procedeze la analiza celeilalte exceptii, care este una de fond.
In analiza exceptiei necompetentei instantei, tribunalul retine faptul ca in prezentul cadru procesual reclamanta solicita obligarea paratului la plata unei amenzi civile in favoarea statului.
Demersul sau a fost determinat de faptul ca paratul a refuzat sa puna in executare dispozitivul deciziei nr. 3126/24 martie 2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin care in sarcina sa s-a instituit obligatia emiterii unei dispozitii privitoare la masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul constructie (castel si anexe) situat in localitatea Chirales, judetul Bistrita-Nasaud.
Intrucat o asemenea obligatie nu poate fi indeplinita de reclamanta, in calitate de creditor, fiind vorba de un fapt personal al debitorului, o obligatie intuitu personae, art. 5803 C.proc.civ., confera creditorului (in speta reclamantei) dreptul de a sesiza instanta de executare, cerandu-i sa oblige debitorul (in speta paratul) la plata unei amenzi civile in favoarea statului, stabilita intre 20 si 50 lei (RON) pentru fiecare zi de intarziere, pana la executarea obligatiei prevazute in titlul executoriu.
Textul art. 5803 C.proc.civ. pe care reclamanta isi intemeiaza pretentiile formulate, face parte din cartea a V-a "Despre executarea silita", capitolul VI sectiunea a IV-a, astfel ca sub aspectul competentei de solutionare a pretentiilor, indiferent daca acestea deriva sau nu dintr-o lege speciala, devin incidente normele de competenta in materia executarii silite, competenta de solutionare revenind instantei de executare.
Potrivit art. 373 alin. 2 C.proc.civ., instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se face executare, in afara cazurilor in care legea prevede altfel.
Contrar pozitiei reclamantei, exprimata in cuprinsul notelor de sedinta comunicate la data de 15 martie 2011, Legea nr. 10/2001, republicata, nu cuprinde vreo norma derogatorie de competenta in materia executarii silite a unei obligatii derivand din legea speciala, astfel ca devin incidente normele de drept comun in materie de competenta, cuprinse in art. 373 C.proc.civ.
Asa cum s-a statuat prin decizia nr. 3/17 ianuarie 2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in Sectiile Unite, amenda civila poate fi aplicata paratului, ca debitor al unei obligatii de a face cu caracter strict personal, numai in cadrul procedurii executionale ce debuteaza prin incuviintarea executarii silite in conditiile art. 3731 Cod procedura civila, urmata de somatia prevazuta de art. 387, art. 572 si art. 5802 Cod procedura civila, dispozitii generale aplicabile, in lipsa unei prevederi legale exprese, tuturor modalitatilor si formelor de executare silita, deci si executarii silite directe a obligatiilor de a face cu caracter strict personal.
De vreme ce dispozitiile art. 5803 din Codul de procedura civila nu cuprind norme speciale, derogatorii fata de normele de drept comun, continute in art. 3731, art. 387, art. 572 si art. 5802 din acelasi cod, rezulta ca, pentru aplicarea amenzii cominatorii in procedura de drept comun, sunt necesare si suficiente deschiderea procedurii executionale prin incuviintarea executarii silite si comunicarea somatiei catre debitor pentru a-si indeplini de bunavoie obligatia in termenul de 10 zile, prevazut de art. 5802 din Codul de procedura civila.
Si din aceste considerente, care au stat la baza pronuntarii deciziei in interesul legii nr. 3/2011, rezulta ca pretentiile reclamantei se circumscriu fazei executionale a procesului civil, astfel incat competenta, in lipsa unei prevederi contrare cuprinse in Legea nr. 10/2001, republicata, revine instantei in a carei circumscriptie teritoriala se face executarea, adica Judecatoriei Beclean dat fiind faptul ca paratul obligat la emiterea dispozitiei isi are sediul in Lechinta, localitate aflata in raza de competenta a Judecatoriei Beclean.
Nu poate fi retinuta sustinerea reclamantei, conform careia prin admiterea exceptiei necompetentei s-ar favoriza in mod nepermis paratul, care refuza indeplinirea obligatiei, desi au trecut 5 ani de la data stabilirii acesteia, respectiv 10 ani de la data depunerii notificarii, deoarece reclamanta, prin aparator ales, este cea care in mod gresit a sesizat tribunalul, astfel incat scurgerea intervalului de timp cuprins intre data sesizarii gresite a tribunalului si inregistrarea dosarului pe rolul instantei competente, urmare a retinerii necompetentei tribunalului, se datoreaza exclusiv culpei reclamantei.
In baza considerentelor exprimate si facand aplicarea dispozitiilor art. 158 C.proc.civ. raportat la art. 5803, art. 373 alin. 2 C.proc.civ., tribunalul va admite exceptia necompetentei materiale de solutionare a cauzei invocata din oficiu si in consecinta va declina competenta materiala de solutionare a actiunii civile formulata de reclamanta impotriva paratului in favoarea Judecatoriei Beclean.
Admiterea exceptiei necompetentei de solutionare a cauzei, impiedica examinarea exceptiei de fond invocate, aceea a autoritatii de lucru judecat, precum si cercetarea fondului cauzei.