Plata nedatorata a unor sume de bani. Emiterea unei decizii de imputare. Personal contractual. Nelegalitate.
Dupa intrarea in vigoare a Codului muncii (martie 2003) raspunderea salariatilor pentru pagube materiale produse angajatorului poate fi stabilita numai prin promovarea unei actiuni in raspundere patrimoniala, conform art. 270 si urmatoarele din Codul muncii, iar nu prin emiterea unei dispozitii de imputare.
(Trib. Bistrita-Nasaud, s. civ., sent. nr. 2439/F/14 aprilie 2010)
Prin contestatia inregistrata contestatorul CIM a solicitat in contradictoriu cu intimatii Primarul comunei Telciu si Comuna Telciu, prin primar in principal constatarea nulitatii absolute a dispozitiei de imputare nr. 647/10.12.2009 emisa de Primarul comunei Telciu, iar in subsidiar anularea dispozitiei de imputare nr. 647 din 10.12.2009 ca nelegala si netemeinica, cu plata cheltuielilor de judecata.
Analizand actele si lucrarile dosarului tribunalul retine faptul ca activitatea contestatorului se desfasoara in cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei Telciu, contestatorul facand parte din personalul contractual, in lipsa unei dovezi contrare ce incumba intimatilor.
Prin decizia nr. 24/2009 a Camerei de Conturi a judetului Bistrita-Nasaud s-a constatat ca functionarilor publici si personalului contractual din aparatul de specialitate al Primarului comunei Telciu li s-au acordat nelegal anumite sume de bani.
Urmare acestui act, Primarul comunei Telciu a emis dispozitia nr. 647 din 10.12.2009 prin care a dispus imputarea sumelor acordate nelegal persoanelor prevazute in anexa 1, parte integranta a dispozitiei.
In acelasi timp, s-a stabilit ca pentru recuperarea sumelor se va "emite" angajament de plata pentru fiecare beneficiar al sumelor nelegal acordate.
Odata cu dispozitia emisa, contestatorului i s-a comunicat si un tabel intitulat "situatia privind sumele stabilite prin decizia Curtii de Conturi nr. 24/27.11.2009", in cuprinsul caruia sunt materializate toate drepturile salariale de care a beneficiat contestatorul pe timp de 1 an calendaristic.
In privinta personalului contractual o asemenea dispozitie, prin care se decide imputarea unor sume stabilite de organele Camerei de Conturi a judetului Bistrita-Nasaud ca fiind nelegal acordate este lovita de nulitate absoluta, deoarece potrivit dispozitiilor art. 164 alin. 1 din Codul muncii, nicio retinere din salariu nu poate fi operata in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege, iar conform art. 164 alin. 2 din Codul muncii, retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Asadar, dupa intrarea in vigoare a Codului muncii (martie 2003) raspunderea salariatilor pentru pagube materiale produse angajatorului poate fi stabilita numai prin promovarea unei actiuni in raspundere patrimoniala, conform art. 270 si urmatoarele din Codul muncii, iar nu prin emiterea unei dispozitii de imputare.
Institutia deciziei de imputare ca temei al retinerilor salariale a ramas reglementata in privinta functionarilor publici, conform art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, republicata, situatie in care este aplicabila desigur norma speciala si nu cea generala din Codul muncii.
Dispozitia atacata este un act unilateral al Primarului comunei Telciu, un act de imputare, in continutul sau angajatorul exprimandu-si manifest vointa de a imputa personalului contractual anumite sume de bani, stabilite prin actul de control al organelor teritoriale ale Curtii de Conturi si materializate in privinta contestatorului in actul intitulat "situatia privind sumele stabilite prin decizia Curtii de Conturi nr. 24/27.11.2009", neavand relevanta imprejurarea ca a fost sau nu pusa in executare de catre angajator.
Prevederile art. 164 din Codul muncii au caracter prohibitiv, astfel ca in ceea ce priveste personalul contractual, din care face parte si contestatorul, retinerile salariale cu titlu de daune sunt posibile numai daca sunt constatate prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Angajamentul de plata constituie un act lasat la libera apreciere a angajatului, astfel ca printr-o dispozitie angajatorul nu poate institui in sarcina angajatului o obligatie de asumare a unui asemenea angajament.
Ca atare, in ipoteza in care salariatul accepta caracterul nelegal al sumelor de care a beneficiat si este de acord sa le restituie de bunavoie, prin retinere din salariu, nimic nu il impiedica sa-si asume un angajament benevol de plata. In caz contrar, o asemenea obligatie nu poate fi stabilita in sarcina sa, ci angajatorul se va adresa instantei de judecata pentru a obtine o hotarare judecatoreasca de obligare a salariatului la plata sumelor platite nelegal de angajator.
Avand in vedere ca in prezent raspunderea materiala a salariatului poate fi stabilita numai prin promovarea unei actiuni in raspundere patrimoniala si nu pe calea emiterii unei dispozitii de imputare, tribunalul in baza art. 164 din Codul muncii va constata nulitatea absoluta partiala a dispozitiei atacate, respectiv numai in privinta contestatorului, dat fiind faptul ca dispozitia este generica, ea privind toti functionarii publici si intregul personal contractual din aparatul de specialitate al Primarului comunei Telciu care au beneficiat de anumite sume de bani, apreciate de organele Curtii de Conturi ca fiind nelegal acordate.
Existenta acestui motiv de nulitate face ca analiza celorlalte aspecte de nelegalitate si netemeinicie invocate sa nu se mai impuna.
Problematica inexistentei anexei 1 in care sa se individualizeze suma concret datorata, structura acesteia pe elementele ei componente, a inopozabilitatii actului organelor teritoriale ale Curtii de Conturi fata de contestator, a nelegalitatii actului de control poate fi discutata in cadrul procesual stabilit in cazul in care se decide de intimati sesizarea instantei de judecata cu o actiune in angajarea raspunderii patrimoniale a contestatorului.
In baza art. 274 C.proc.civ., retinand culpa procesuala a intimatilor, tribunalul ii va obliga in solidar sa plateasca contestatorului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu de avocat, justificat cu chitanta nr. 51/18.12.2009 depusa in copie la dosar.