In conditiile invocarii concomitente a 2 exceptii de fond (cea a lipsei de interes si cea a prescriptiei dreptului material la actiune), instanta de fond era datoare sa acorde prioritate exceptiei lipsei de interes, deoarece se impune stabilirea mai intai a folosului practic urmarit de reclamant pentru a cere constatarea nulitatii unui act juridic.
(Trib. Bistrita-Nasaud, s. civ., dec. 127/R/5 mai 2010)
Prin sentinta civila nr. 323/2010 pronuntata de Judecatoria Bistrita la data de 21 ianuarie 2010 in dosarul nr. 3461/190/2009 s-au admis exceptiile invocate de paratii SG si SV, s-a respins ca prescrisa actiunea formulata de reclamantul VIO impotriva paratilor SG si SV.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs reclamantul.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor de recurs formulate, precum si din oficiu conform art. 3041 C.proc.civ., tribunalul constata ca recursul declarat este fondat pentru considerentele care urmeaza a fi relevate.
Instanta de fond a fost sesizata cu o actiune in constatarea nulitatii absolute a antecontractului de vanzare-cumparare incheiat intre parti.
Ca temei al nulitatii absolute s-a invocat:
1. lipsa discernamantului care impiedica exprimarea unui consimtamant valabil;
2. lipsa cauzei si lipsa obiectului, deoarece dreptul de proprietate nu poate fi transmis pentru lipsa formei, pe de o parte, iar pe de alta parte, proprietatea s-a transmis prin contractele de donatie incheiate anterior pronuntarii sentintei civile nr. 6966/1998.
Prin intampinarea depusa la dosar de parati instanta a fost sesizata cu 2 exceptii de fond si anume: exceptia lipsei de interes a reclamantului in promovarea actiunii in nulitatea antecontractului si exceptia prescriptiei dreptului la actiunea in anularea contractului.
In mod corect, in baza art. 137 alin. 1 C.proc.civ. instanta s-a pronuntat mai intai asupra exceptiilor, care fac de prisos cercetarea in fond a pricinii, dat fiind faptul ca unirea acestora cu fondul nu poate avea loc decat daca pentru judecarea lor este nevoie sa se administreze dovezi in legatura cu dezlegarea in fond a pricinii.
Insa, exceptiile trebuie solutionate nu haotic, ci intr-o anumita ordine, care trebuie dedusa din caracterul si efectele pe care le determina fiecare exceptie invocata.
In conditiile invocarii concomitente a 2 exceptii de fond (cea a lipsei de interes si cea a prescriptiei dreptului material la actiune), instanta de fond era datoare sa acorde prioritate exceptiei lipsei de interes, deoarece se impune stabilirea mai intai a folosului practic urmarit de reclamant pentru a cere constatarea nulitatii unui act juridic.
Numai dupa ce se stabileste folosul practic urmarit de reclamant, deci numai daca se respinge exceptia lipsei de interes, instanta poate analiza exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.
Conform minutei si dispozitivului hotararii atacate rezulta ca instanta de fond a admis ambele exceptii. Cu toate acestea, actiunea s-a respins ca fiind prescrisa, desi s-a retinut ca intemeiata si exceptia lipsei de interes.
Totodata, in considerentele actiunii nu se argumenteaza temeiurile pentru care s-a apreciat ca reclamantul nu urmareste niciun folos practic prin promovarea actiunii in nulitate, intreaga motivare a instantei fiind grefata pe considerente teoretice ale interesului.
In conditiile in care s-ar fi apreciat intemeiata exceptia lipsei de interes, admiterea acesteia impiedica instanta sa analizeze exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.
In solutionarea celei de a doua exceptii, cea a prescriptiei dreptului la actiune, instanta a retinut ca motivul invocat al lipsei de discernamant se circumscrie unei cauze de nulitate relativa, supusa prescriptiei in termenul general de 3 ani, fara insa a indica momentul de la care incepe sa curga termenul.
In privinta celorlalte motive invocate, lipsa obiectului si cauzei, instanta a retinut ca si acestea sunt motive de nulitate relativa dat fiind faptul ca sunt grefate pe lipsa de discernamant.
Tribunalul nu poate impartasi statuarea instantei de fond in sensul ca lipsa obiectului si a cauzei, invocate prin actiunea introductiva, s-au grefat pe lipsa discernamantului, aceasta retinere a instantei neavand nicio justificare de fapt sau de drept.
Actiunea introductiva a fost formulata in termeni clari, neechivoci, din cuprinsul ei rezultand fara niciun dubiu ca lipsa cauzei si a obiectului, invocata ca motiv de nulitate absoluta se grefeaza nu pe lipsa discernamantului, ci pe lipsa formei, pe lipsa lucrului vandut care a iesit din patrimoniul instrainatorului la data incheierii contractelor de donatie.
Or, daca intr-adevar lipsa discernamantului constituie un motiv de nulitate relativa, care este prescriptibila in termenul general, instanta de fond era datoare sa analizeze daca nu cumva lipsa obiectului si a cauzei pentru considerentele invocate de reclamant in cuprinsul actiunii sale (lipsa formei, lipsa lucrului vandut iesit din patrimoniul sau) constituie motive de nulitate absoluta, care fac ca actiunea in nulitate intemeiata pe lipsa de obiect si cauza sa fie imprescriptibila.
Intrucat intre considerentele si dispozitivul hotararii exista contradictie vadita, iar considerentele nu cuprind motivele pentru care exceptia lipsei de interes a fost admisa, tribunalul in baza art. 312 C.proc.civ. raportat la art. 304 pct. 7 C.proc.civ. va admite recursul declarat, va casa in tot hotararea atacata si va trimite cauza spre rejudecare Judecatoriei Bistrita.
In rejudecare, instanta de fond va solutiona exceptiile in ordinea lor fireasca, pronuntandu-se mai intai asupra exceptiei lipsei de interes.
Numai in conditiile in care aceasta exceptie va fi gasita ca neintemeiata si se va respinge, instanta de fond va analiza exceptia prescriptiei dreptului la actiune in ansamblul ei, tinand seama de motivele de nulitate invocate de reclamant (lipsa de discernamant, lipsa obiectului, lipsa cauzei) si aratand momentul de la care incepe cursul prescriptiei.
Fondul cauzei va fi antamat numai daca si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune se va gasi neintemeiata.