Decizia civila nr. 859/R/2010, actiune in evacuare- inadmisibilitate.
Prin sentinta civila nr. 273/2009, pronuntata de Judecatoria Salonta, s-a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamantii Consiliul Local al Comunei G. si Primaria Comunei G. in contradictoriu cu paratul G.C. si, in consecinta s-a constat ca paratul ocupa fara titlu terenul din parcela Barod din cuprinsul localitatii Bicaciu, identificat ca pasune 2608, in suprafata de 15 ha, inscrisa in CF nr. 162 Bicaciu, proprietatea Statului Roman si s-a dispus evacuarea paratului de pe acest teren.
Instanta a retinut ca probele cu inscrisuri administrate in cauza dovedesc ca paratul a solicitat inchirierea pasunii 2608, in suprafata de 15 ha, inscrisa in CF nr. 162 Bicaciu, ca in anul 2001 cand aceasta se afla in raza teritoriala a comunei Cefa, autoritatea administrativa a consemnat in procesul verbal al sedintei Consiliului Local Cefa din data de 20.02.2001 ca inchiriaza parcela descrisa cu conditia ca paratul sa achite chiria aferenta folosirii pasunii, dar acestea nu dovedesc si faptul ca s-a incheiat ulterior si contractul de inchiriere.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, paratul G.C., solicitand admiterea recursului, casarea sentintei recurate si in consecinta respingerea actiunii.
Tribunalul Bihor, prin decizia civ. nr. 522/R/2010 a admis ca fondat recursul declarat, si a modificat in tot hotararea atacata, in sensul respingerii actiunii ca inadmisibila, retinand urmatoarele:
Reclamantii au investit instanta de judecata cu o actiune avand un obiect clar determinat, anume evacuarea paratului de pe un teren, in motivarea actiunii, aratand ca evacuarea ceruta se impune prin aceea ca terenul a fost ocupat fara nici un titlu de catre parat, care se opune la restituirea lui.
Intre obiectul pricinii si motivarea actiunii exista o vadita contradictie, prin obiect actiunea fiind de evacuare, iar motivarea apartinand actiunii in revendicare dupa natura dreptului si scopul urmarit.
Cele doua actiuni, de drept comun, prezinta insa deosebiri esentiale.
Actiunea in revendicare este actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar, actiune reala, deci, prin care reclamantul cere instantei de judecata sa i se recunoasca dreptul de proprietate asupra unui bun determinat si, pe cale de consecinta, sa-l oblige pe parat la restituirea posesiei bunului. In esenta, revendicarea este o actiune reala, imprescriptibila si care se timbreaza in raport de valoarea bunului in litigiu.
Spre deosebire de actiunea in revendicare, actiunea in evacuare, este specifica raporturilor juridice de locatiune, adica acelor raporturi prin care o parte, numita locator, s-a obligat sa procure celeilalte parti, numita locatar, folosinta pe timp determinat a unui bun individual determinat si neconsumptibil in schimbul unei sume de bani, numita chirie.
Asemenea raporturi juridice au ca efect translatiunea folosintei unui bun, locatarul fiind un detentor care nu dobandeste drepturi reale asupra bunului, avand obligatia restituirii acestuia la implinirea termenului locatiunii. Evacuarea este o actiune personala, prescriptibila in termenul general de prescriptie si supusa unei taxe fixe de timbru. Raporturile juridice din materia locatiunii sunt raporturi de obligatii.
Aceasta actiune se afla doar la indemana celui ce a inchiriat (a locatorului) si poate fi folosita cand chiriasul refuza predarea bunului, de exemplu in cazul in care locatiunea a incetat ori se foloseste bunul contrar destinatiei pentru care a fost inchiriat. Deci evacuarea presupune intotdeauna existenta unor raporturi locative, decurgand dintr-un contract de inchiriere.
In cauza de fata, reclamantul a aratat faptul ca nu a avut raporturi de obligatii derivate din locatiune cu paratul, ci raporturi de drept real constand in exercitarea fara drept de catre parat a posesiei asupra imobilului proprietatea reclamantului.
Ca urmare, dreptul real de proprietate al reclamantului nu poate fi aparat decat pe calea actiunii in revendicare, nicidecum pe calea actiunii in evacuare.
Cum insa reclamantul a inteles sa utilizeze calea actiunii in evacuare si nu pe cea in revendicare pusa la indemana sa, iar judecatorii nu pot schimba obiectul actiunii, ci doar eventual temeiul juridic al acesteia (art. 129 Cod proc. civila), instanta avea obligatia de a respinge ca inadmisibila actiunea in evacuare, cu atat mai mult cu cat a constatat ca paratul ocupa fara titlu terenul in litigiu.
Se mai impune a se retine ca evacuarea se poate dispune intotdeauna dintr-un spatiu locativ. Or, spatiile locative se afla intotdeauna in constructii cu destinatie de locuinta . Deci, evacuarea de pe teren nu poate fi conceputa, caci terenul ca atare nu poate fi locuit.
Este adevarat ca terenurile pot fi inchiriate, situatii in care avem de a face cu arendarea sau concesionarea acestora, insa si in asemenea cazuri, cel ce a arendat sau concesionat un teren ce-i apartine are la indemana actiuni specifice contractelor incheiate neputand solicita evacuarea de pe teren .
Cand se dispune evacuarea dintr-un apartament (frecventa in practica judiciara), ceea ce se are in vedere este inexistenta titlului locativ al celui ce ocupa locuinta, adica incetarea, din varii cauze, a dreptului de folosinta locativa: este situatia asa numitei evacuari pentru lipsa de titlu locativ.