Evacuare chiriasi

Decizia civila nr. 26/A/2010, Despagubiri pentru chiriasii ale caror contracte de vanzare-cumparare, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, aplic. art. 50 si 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001 Prin sentinta civila nr. 957 din 11.02.2009 pronuntata de Judecatoria Oradea, s-a admis actiunea precizata de reclamantii G.D. si G.A. in contradictoriu cu paratul Statul Roman, prin Ministerul Economiei si Finantelor Publice si in consecinta: a fost obligat paratul la plata sumei de 129.169 lei, in favoarea reclamantilor, reprezentand diferenta dintre valoarea de circulatie a imobilului asa cum a rezultat ea potrivit expertizei si suma platita deja cu titlu de pret reactualizat catre reclamanti.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a constatat ca sunt aplicabile dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, deoarece printr-o hotarare definitiva si irevocabila, s-a admis cererea de anulare a contractului de vanzare-cumparare prin care reclamantii dobandisera proprietatea imobilului in cauza. S-a considerat ca repararea prejudiciului cauzat reclamantilor trebuie sa fie integrala si efectiva, iar nu partiala asa cum prevad art. 49 si 51 din Legea nr. 10/2001.
Impotriva acestei hotarari a formulat apel paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, solicitand admiterea apelului, modificarea in totalitate a sentintei apelate, in sensul respingerii actiunii ca neintemeiata.
Tribunalul Bihor, prin decizia civ. nr. 26/A/2010 a admis ca fondat apelul declarat si a schimbat in totalitate hotararea atacata, retinand urmatoarele:
Imobilul in litigiu a constituit proprietatea numitilor F.A. si F.F. si fost a trecut in proprietatea Statului Roman, in baza Decretului nr. 92/1950. Prin sentinta civila nr. 4385/1999 data de Judec. Oradea s-a constatat nulitatea actului de nationalizare si s-a dispus restabilirea situatiei de carte funciara in favoarea vechilor proprietari. Aceasta hotarare a fost operata in C.F. la data de 18.09.2000.
Prin sentinta civila nr. 3902/2004 pronuntata de Judecatoria Oradea in dosar nr. 4482/2002, irevocabila prin decizia civila nr. 185/2006-R data de Curtea de Apel Oradea s-a admis actiunea formulata de mostenitorul proprietarilor tabulari ai imobilului si in consecinta s-a constatat nulitatea contractului de vanzare - cumparare nr. 156/13.10.2000 incheiat intre SC CTI Bihor si chiriasii G.D. si G.A. Prin aceleasi hotarari a fost obligat Statul Roman prin Ministerul Finantelor sa plateasca intimatilor Ghiurutan suma achitata de catre acestia cu titlu de pret, reactualizata in raport cu indicele de inflatie la momentul platii.
A retinut tribunalul ca in speta, asa cum s-a constatat si prin hotararile judecatoresti mentionate mai sus, contractul de vanzare cumprarare nr. 156/13.10.2000, nu a fost incheiat cu respectarea prev. Legii nr. 112/1995, intrucat la data intocmirii actului statul roman nu mai era proprietar al imobilului, sent. civ. nr. 4385/1999 a Judec. Oradea prin care s-a stabilit nelegalitatea trecerii in proprietatea statului fiind operata in CF la data de 18.09.2000, astfel ca le era opozabila si cumparatorilor si nu se poate retine nici buna credinta a acestora.
In aceste conditii in mod eronat a retinut prima instanta ca nu se poate stabili nici o culpa in sarcina reclamantilor si a obligat pararat la plata valorii de circulatie a imobilului.
Prima instanta nu a observat ca la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare reclamantii au fost de rea- credinta, achizitionand desi sent. civ. nr. 4385/1999 a Judec. Oradea era operata in CF de la data de 18.09.2000, si cunoscand ca au incheiat contractul cu un neproprietar.
Tot eronat a apreciat instanta de fond ca in speta sunt aplicabile disp. art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.
Un reclamant nu poate invoca o incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie decat in masura in care avea un "bun" in sensul acestei dispozitii. Notiunea "bunuri" poate acoperi atat "bunurile actuale", cat si valori patrimoniale, inclusiv creante, in virtutea carora reclamantul poate pretinde ca are cel putin o "speranta legitima" de a beneficia efectiv de un drept de proprietate. Dimpotriva, speranta de a i se recunoaste un drept de proprietate ce nu poate fi exercitat efectiv nu poate fi considerat ca un "bun", in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, si la fel se intampla si in cazul unei creante conditionale care se stinge din cauza neindeplinirii conditiei .
In speta, instanta de apel a retinut ca reclamantii au incheiat contractul de vanzare cumparare al apartamentului cu Statul Roman, dupa ce s-a constatat nelegalitatea nationalizarii imobilului printr-o hotarare irevocabila ce a fost operata in CF, dispunandu-se restabilirea situatiei anterioare in favoarea vechilor proprietari. Instantele judecatoresti sesizate de adevaratul proprietar al imobilului, au constatat nulitatea contractului de vanzare cumparare, retinand reaua credinta a cumparatorilor, si au stabilit ca reclamantii -cumparatorii ai apartamentului nu pot sa-si inscrie drepturile ce ar rezulta din contractul de vanzare cumparare in CF, acesta nefiind opozabil mostenitorului proprietarului tabular si nici nu se mai poate aplica principiul error comunis facit jus. Asadar in aceste conditii reclamantii nu puteau pretinde nici macar o "speranta legitima" de a beneficia efectiv de un drept de proprietate.
In consecinta instanta de apel a apreciat ca reclamantii nu sunt intreptatiti la despagubiri echivalente cu pretului de piata al imobilelor, acestora restituindu-li-se pretul platit pentru apartament la valoarea reactualizata, in conditiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, dispozitie legala aplicabila in speta.