Brevete de inventii. Stabilirea cuantumului recompensei. Sentinta civila nr. 6 din data de 18.06.2008
pronunțată de Tribunalul Bihor

In fapt, in cursul lunii septembrie 1999, pirita i-a solicitat reclamantului sa conceapa si sa construiasca o masina de rasucit fire, fara a se incheia un contract intre cele doua parti. Reclamantul a conceput o masina de rasucit fire pentru care la data de 01.03.2000 a inregistrat la OSIM o cerere de brevet de inventii. Prin hotarirea din 31.05.2006 i s-a acordat reclamantului brevetul de inventie cu titlu "Masina de rasucit fire". Dupa inregistrare la OSIM, reclamantul a predat documentatia masinii de rasucit fire piritei care impreuna cu alti specialisti din firma a realizat masina de rasucit fire pina in luna septembrie 2000, prin serviciu mecano-energetic prin regim de autoutilare. In anul 2007 pirita i-a propus reclamantului un contract de vinzare cumparare/cesiune neexclusiva a drepturilor ce decurg din brevetul de inventie prin care s-a stabilit drepturile patrimoniale cuvenite acestuia la suma de 1000 RON, reclamantul refuzind insa incheierea contractului motivat de faptul ca suma propusa era mult prea mica.
Prin raportul de expertiza intocmit in cauza s-au identificat masinile de rasucit fire executate si exploatate de pirita despre care reclamantul sustine ca au fost executate dupa modelul conceput de acesta si pentru care s-a obtinut brevetul de inventie. Astfel, in ceea ce priveste prima masina de rasucit fire expertul arata ca la aceasta se disting toate subansamblele aflate in componenta masinii brevetate. La a doua masina de rasucit fire se distinge o parte din corpul masinii, dispozitivul de rasucire a firelor, bobina superioara, dispozitivul de tensionare a firelor rasucite si tamburul tronconic.
Expertul a concluzionat ca, reclamantul ar fi indreptatit la recompensarea sa cu suma de 9000 RON urmare a aplicarii si utilizarii inventiei de catre pirita.
La stabilirea acestei sume expertul a pornit de la premisa ca persoana care exploateaza brevetul este pusa in situatia in care ar fi trebuit sa incheie pe cale amiabila un contract de licenta care nu s-a materializat. Totodata s-a tinut cont si de existenta unui drept tacit de utilizare anterioara de catre pirita a masinii, dar si de dorinta piritei de a avea dreptul la contracte de sublicentiere la nivelul grupului de firme din care face parte.
Prin urmare, in temeiul dispozitiilor art. 63 din Legea 64/1991 instanta a admis actiunea precizata, obligand-o pe parata la plata catre reclamant a sumei rezultate din expertiza.