. Domenii asociate:
- conversiunea condamnarii
- contopirea pedepselor
Dosar nr. 884/2/2010 (281/2010)
Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si familie, sentinta penala nr. 61/F din 23 februarie 2010
Conversiunea condamnarii. Cerere de contopire a unor pedepse cu inchisoarea aplicate prin aceeasi hotarare a autoritatilor judiciare straine, hotarare recunoscuta in Romania printr-o sentinta anterioara. Calificarea cererii. Lipsa de temeinicie.
Daca felul si durata pedepsei aplicate prin hotararea de condamnare a statului strain, recunoscuta printr-o hotarare definitiva a instantei romane, nu sunt incompatibile cu legislatia romana, nu poate fi admisa cererea de schimbare a condamnarii (stabilita de statul strain prin cumul aritmetic), prin contopirea pedepselor in conformitate cu sistemul cumulului juridic.
art.449 C. pr. pen.
art.146 din Legea 302/2004 Prin sentinta penala 268/13.12.2007 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a II-a Penala, a fost recunoscuta sentinta penala 6/2005 din 06.05.2005 pronuntata de Tribunalul Provincial din Castellon, si s-a dispus transferarea persoanei condamnate M.L. pentru continuarea executarii pedepsei de 10 ani si 6 luni inchisoare intr-un penitenciar din Romania. S-a dedus din pedeapsa perioada arestului preventiv de la 19.02.2004 la 21.02.2004 si s-a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei inchisorii. Hotararea a ramas definitiva prin decizia penala 2458/23.07.2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Ulterior, petenta condamnata M.L., detinuta in Penitenciarul Focsani, a solicitat contopirea celor trei pedepse cu inchisoarea cu privire la care s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 369/12.03.2008, in dosarul 8713/2/2007 al Curtii de Apel Bucuresti Sectia a II-a Penala, in care s-a pronuntat sentinta penala 268/13.12.2007. In sustinerea cererii, condamnata a invocat dispozitiile art.146 din Legea 302/2004 si dispozitiile art.36 C. pen.
Cat priveste calificarea juridica a cererii formulate de condamnata, Curtea apreciaza ca cererea nu poate fi calificata ca o cerere de contopire intemeiata pe dispozitiile art.449 C. pr. pen., intrucat nu este indeplinita conditia premisa reglementata de acest text legal, respectiv ca petenta sa fi fost condamnata definitiv, prin hotarari diferite, pentru mai multe infractiuni. Dimpotriva, in prezenta cauza, se solicita contopirea unor pedepse cu inchisoarea aplicate prin aceeasi hotarare a autoritatilor judiciare ale statului spaniol, pentru trei infractiuni, hotarare care a fost recunoscuta in Romania.
In acest sens, Curtea constata ca prin sentinta penala 268/13.12.2007 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a II-a Penala a fost recunoscuta sentinta penala 6/2005 din 06.05.2005 prin care petenta a fost condamnata la 2 ani si 6 luni inchisoare pentru savarsirea delictului de prostitutie prev. de art. 188.1 din Codul penal spaniol, la pedeapsa de 5 ani si 6 luni inchisoare pentru comiterea delictului de detinere ilegala prev. de art.163.1 si 3 din Codul penal spaniol si la 2 ani si 6 luni inchisoare pentru comiterea delictului impotriva dreptului strainilor prev. de art.318 bis 1si 2 din Codul penal spaniol.
Din documentele transmise de autoritatile judiciare spaniole rezulta ca la stabilirea pedepsei aplicate s-a avut in vedere sistemul cumulului aritmetic a pedepselor, condamnata M.L. avand de executat pedeapsa de 10 ani si 6 luni inchisoare.
Potrivit art.144 din Legea 302/2004, autoritatile competente ale statului roman, ca stat de executare, sunt obligate fie sa continue executarea condamnarii in temeiul art.145, fie sa schimbe condamnarea, printr-o hotarare judecatoreasca, inlocuind astfel pedeapsa aplicata in statul de condamnare cu o pedeapsa prevazuta de legislatia romana pentru aceeasi infractiune, in conditiile prev. la art.146.
Curtea retine ca prin sentinta penala 268/13.12.2007 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a II a Penala, instanta a dispus transferarea persoanei condamnate M.L. pentru continuarea executarii pedepsei de 10 ani si 6 luni inchisoare, ceea ce inseamna ca la momentul pronuntarii sentintei, instanta a optat pentru efectul transferarii constand in continuarea executarii pedepsei.
Referitor la cererea condamnatei M.L. de schimbare a condamnarii dupa transferare, Curtea constata ca felul pedepsei aplicate sau durata acesteia nu este incompatibila cu legislatia romana.
Astfel, sanctiunea aplicata de catre statul de condamnare pentru faptele retinute in sarcina condamnatei consta in pedeapsa inchisorii, iar aceste fapte au corespondent in legislatia romana, realizand continutul constitutiv al infractiunii de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 si alin.2 lit.a din Legea 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, sanctionata tot cu inchisoare, de la 5 ani la 15 ani inchisoare.
Cat priveste durata pedepsei aplicate, de 10 ani si 6 luni inchisoare, aceasta nu depaseste nici maximul special prevazut de legea romana pentru infractiunea savarsita si nici maximul general al pedepsei prev. de art.53 din Codul penal.
Este adevarat ca potrivit legislatiei romane, pedepsele aplicate pentru infractiuni concurente se cumuleaza juridic, urmand a fi executata pedeapsa cea mai grea, la care se poate adauga un spor de pedeapsa. Dar cererea condamnatei de a i se schimba condamnarea de 10 ani si 6 luni inchisoare (stabilita de statul de condamnare prin cumul aritmetic), in pedeapsa cea mai grea, dintre cele aplicate pentru concursul de infractiuni pentru care a fost condamnata de autoritatile judiciare spaniole, nu poate fi primita.
Curtea are in vedere atat dispozitiile art.146 din Legea 302/2004, constatand ca felul si durata pedepsei aplicate nu sunt incompatibile cu legislatia romana (dupa cum s-a aratat), cat si decizia in interesul legii 23/2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie conform careia instanta, in solutionarea unei cereri avand ca obiect conversiunea condamnarii, trebuie sa observe daca felul pedepsei aplicate pentru concursul de infractiuni sau durata acesteia este incompatibila cu legislatia romana, fara a putea inlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusa prin hotararea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevazut de Codul penal roman.
Pentru considerentele expuse, vazand dispozitiile art.146 din Legea 302/2004 modificata, Curtea a respins ca nefondata cererea petentei.