Infractiuni prevazute de legi speciale. Legea nr.202/2010.
Chiar daca Legea nr.202/2010 cuprinde modificari ale dispozitiilor din Codul de procedura penala in sensul eliminarii caii de atac a apelului sau caii de atac a recursului pentru anumite categorii de sentinte, in situatia sentintelor pronuntate cu privire la infractiunea de evaziune fiscala nu s-a urmarit eliminarea unei cai de atac.
Conflictul negativ de competenta - art. 43 alin. 3 Cod procedura penala - Instanta ierarhic superioara comuna este sesizata in caz de conflict pozitiv, de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta, iar in caz de conflict negativ, de catre instanta care si-a declinat cea din urm a competenta.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA I PENALA, DECIZIA NR.434 DIN 25 FEBRUARIE 2011)
Prin sentinta penala nr.441 din data de 14.12.2010, pronuntata in dosarul nr.2623/740/2010, Judecatoria Alexandria a dispus:
In baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, art. 320/1 alin. 7 C.p.p., art. 74, 76 C.p. a condamnat pe inculpatul C.C.M. la pedeapsa de 1 (un) an inchisoare.
In baza art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005, art. 320/1 alin. 7 C.p.p., art. 74, 76 C.p., a condamnat pe acelasi inculpat, la pedeapsa de 1 (un) an inchisoare. In baza art. 9 alin. 1 lit. f din Legea 241/2005, art. 320/1 alin. 7 C.p.p., art. 74, 76 C.p., a condamnat pe acelasi inculpat, la pedeapsa de 1 (un) an inchisoare. In baza art. 33 lit. a C.p. si art. 34 lit. b C.p., inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an inchisoare.
In baza art. 81 C.p., a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei si in baza art. 82 C.p. a fixat termen de incercare de 3 ani. A atras atentia inculpatului asupra disp. art. 83 C.p.
A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b C.p. in conditiile art. 71 C.p. si in baza art. 71 (5) C.p. a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei cu inchisoare.
A admis actiunea civila formulata de Statul Roman prin A. - D.G.F.P. T. si a fost obliga inculpatul sa plateasca catre bugetul de stat suma de 966.251 lei plus majorari de intarziere calculate pana la stingerea debitului.
A fost obligat inculpatul sa plateasca suma de 500 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut in fapt ca:
Prin rechizitoriul nr. 1717 P/2 iunie 2010, al Parchetului de pe langa Judecatoria Alexandria, inregistrat sub nr. 2623/740/2010, a fost trimis in judecata inculpatul C.C.M., pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. b, c si g din Legea nr. 241/2005.
In fapt si in esenta s-a retinut ca, inculpatul C.C.M., in calitate de imputernicit al SC P. I. SRL A., a mentionat in evidentele contabile, cheltuielile care nu au la baza operatiuni reale diminuand astfel, baza de impozitare privind calculul impozitului pe profit si TVA, cu suma totala de 87.991 lei si care nu a declarat la ORC T., schimbarea sediului social al societatii, neevidentiind in actele contabile, toate operatiunile comerciale, pana la data de 1 octombrie 2007, intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor prevazute de art. 9 alin. 1 lit. b, c si f din Legea nr. 241/2005.
D.G.F.P., in numele Statului Roman, prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala a formulat cerere de constituire ca parte civila, solicitand obligarea inculpatului la plata sumei de 966.251 lei reprezentand impozite, taxe si contributii, in perioada 22.06.2005 -30.04.2007.
In dovedirea prejudiciului a depus la dosar raportul de inspectie fiscala incheiat la 27.03.2009.
Inculpatul audiat fiind, a recunoscut si regretat fapta comisa, fiind de acord cu plata despagubirilor civile.
Din materialul probator aflat la dosarul cauzei, si anume: sesizari Garda Financiara T. si D.G.F.P. T., procese verbale de control - Garda Financiara T. si D.G.F.P. T., documente fiscale si contabile, adrese primarii, facturi si chitante fiscale, raport de expertiza tehnica contabila, declaratii inculpat, instanta a retinut si a confirmat situatia de fapt mentionata si in rechizitoriu.
Astfel, la data de 1 octombrie 2007, lucratori de specialitate al Garzii Financiare - Sectia T., au efectuat un control operativ inopinat si prin sondaj la societatea administrata de inculpat, constatand inexistenta evidentei financiar contabile si intocmind procesul verbal de constatare a contraventiei financiar - contabile si intocmind procesul verbal de constatare a contraventiei seria F nr. 00770332 din 1 octombrie 2007, semnat si insusit de catre inculpat, prin care s-a dispus intocmirea evidentei, in termen de 30 zile.
Intrucat inculpatul nu s-a conformat masurii dispuse in termenul stabilit, organul de control a transmis invitatii la sediul social declarat al firmei, care au fost returnate pe motivul lipsei destinatarului si la domiciliul numitei M. C. A., de la care s-a primit confirmari de primire.
Din actele de urmarire penala efectuate, s-a stabilit ca la sediul social declarat al firmei, isi desfasoara activitatea o alta societate, respectiv SC I. SRL A., administrata de numitul B. I., potrivit contractului de inchiriere al terenului, nr.17919/25 septembrie 2007 constructia de pe suprafata de teren fiind dobandita prin cumparare de la numita C.P., mama inculpatului.
Avand in vedere constatarile privind declararea fictiva a sediului social al societatii, organele de control ale Garzii Financiare T., au continuat verificarile privind infractiunea de evaziune fiscala, solicitand D.G.F.P. T. sa efectueze controlul fiscal al societatii, in vederea stabilirii obligatiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului de catre SC P. I. SRL A.
In urma inspectiei fiscale efectuate, s-a stabilit ca, in perioada 22 iunie 2005 - 30 aprilie 2007, inculpatul nu a declarat si achitat la bugetul consolidat al statului, suma totala de 572.313 lei, reprezentand impozite, taxe si contributii, din care, impozite si contributii retinute de la salariati, in valoare de 44.548 lei.
Fiind audiat in cursul cercetarii penale, inculpatul C.C.M. a declarat ca s-a ocupat efectiv de administrarea firmei, recunoscand ca a avut cunostinta de termenul stabilit pentru intocmirea evidentei contabile.
Acesta a contestat actul de control intocmit de DGFP T., cu privire la cuantumul sumelor datorate, solicitand efectuarea in cauza a unei expertize judiciar contabile si a motivat ca a fost in imposibilitate de a achita obligatiile fiscale, datorita blocajului financiar.
Totodata, inculpatul a aratat ca nu a semnat actul de control, declarand ca expertul contabil B. S. a prestat servicii privind intocmirea bilantului contabil pe anul 2007, avand atributii de reprezentare a sa in fata organelor fiscale, sustineri in aparare care nu se coroboreaza cu vreun mijloc de proba, astfel ca urmeaza sa fie inlaturate.
In urma efectuarii expertizei judiciar - contabile solicitata de inculpat, a rezultat ca acesta a creat un prejudiciu penal total bugetului consolidat al statului, in suma de 87.991 lei, din care 41.443 lei reprezinta impozit pe profit sustras si 46548 lei reprezinta TVA sustrasa, stabilindu-se ca, in lipsa identificarii unor state de salarii care sa genereze obligatia achitarii unor impozite pe salarii sau contributii la asigurarile sociale, cheltuielile cu salariile, inclusiv obligatiile cu stopaj la sursa, identificate in balantele de verificare pe anii 2006 si 2007, nu sunt deductibile fiscal si nu pot fi luate in calcul la impozitul de profit.
Ca atare, expertul a concluzionat ca sumele reprezentand salarii si obligatii bugetare aferente, au servita majorarii bazei impozabile la impozitul pe profit.
In raport de concluziile raportului de expertiza contabila, care au stabilit ca prejudiciul penal a fost cauzat de inculpat prin diminuarea bazei de impozitare, avand ca urmare sustragerea de impozit pe profit si T.V.A. aferenta, in valoare totala de 87.991 lei, prin ordonanta nr. 1717 P/2010 din data de 31 mai 2010 a Parchetului de pe langa Judecatoria Alexandria, s-a dispus schimbarea incadrarii juridice din art. 6 din Legea nr. 241/2005 in art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005.
In baza art. 52 Cod penal, la individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului pentru fiecare fapta, instanta a avut in vedere criteriile generale prevazute de art. 72 Cod penal, anume imprejurarile savarsirii faptei prezentate in situatia de fapt, pericolul social concret al faptei dar si persoana inculpatului care a recunoscut si regretat fapta comisa, retinute de instanta ca circumstante atenuante potrivit art. 74 Cod penal.
In atare situatie, instanta, in baza art. 3201 alin. 7 Cod procedura penala, a redus pedeapsa cu 1/3 si in baza art. 76 Cod penal, a coborat pedeapsa sub minimul special, aplicandu-i inculpatului cate o pedeapsa de 1 an inchisoare, facandu-se aplicarea dispozitiilor art. 34 lit. b Cod penal.
Fiind indeplinite cerintele prevazute de art. 81 Cod penal, instanta a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, a fixat termen de incercare de 3 ani potrivit art. 82 Cod penal, si a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal, cu privire la revocarea suspendarii executarii pedepsei.
Cu privire la pedeapsa accesorie i s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, in conditiile art. 71 Cod penal, deoarece savarsind fapte penale acesta nu poate reprezenta un model de conduita sau oferi o garantie morala pentru colectivitate.
Inculpatului nu i s-au interzis drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza I, literele c,d si e respectiv dreptul de a alege, de a ocupa o functie sau exercita o profesie sau activitate de natura celei de care s-a folosit pentru savarsirea infractiunilor drepturile parintesti si dreptul de a fi tutore sau curator, deoarece drepturile nu se interzic ope legis, ci in raport de natura si gravitatea faptelor comise.
Or faptele savarsite de inculpat nu au o gravitate deosebita, nu sunt savarsite in legatura cu viata de familie ori prin folosirea unei profesii, meserii sau activitati si nici nu sunt de natura electorala.
Acest aspect rezulta si din cauza Hrist impotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord si Sabou si Pircalab impotriva Romaniei in care s-a retinut ca drepturile nu se interzic ope legis, ci in raport cu natura si gravitatea faptelor comise.
In baza art. 71 (5) Cod penal instanta a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei cu inchisoare.
Cu privire la latura civila, Statul Roman s-a constituit parte civila cu suma de 966.251 lei si a mentionat suma pentru fiecare obligatie de plata catre bugetul de stat, si a depus in dovedire, raportul inspectiei fiscale, astfel ca in baza art. 15 si OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala cu modificarile si completarile ulterioare, a admis actiunea civila si l-a obliga pe inculpat la plata sumei datorate bugetului de stat in suma de 966.251 lei cu majorarile de intarziere, calculate pana la stingerea debitului.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat apel inculpatul C.C.M. si partea civila Statul Roman, prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia Generala a Finantelor Publice a judetului T.
Prin decizia penala nr. 42/03.02.2011 Tribunalul Teleorman a calificat calea de atac exercitata in cauza ca fiind recurs si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Curtii de Apel Bucuresti.
In motivarea deciziei, s-au avut in vedere dispozitiile art. 281 pct. 3 Cod procedura penala privitoare la competenta materiala a curtii de apel in solutionarea recursurilor impotriva sentintelor pronuntate de judecatorii in prima instanta.
Cauza s-a inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I-a penala sub nr. 2623/740/2010, iar la termenul fixat pentru judecata, 25.02.2011, Ministerul Public a invocat exceptia de necompetenta a Curtii de Apel cu privire la judecarea ca recursuri a cailor de atac exercitate in cauza, exceptie pe care Curtea o constata intemeiata, in considerarea urmatoarelor argumente:
Inculpatul C.C.M. a fost trimis in judecata prin rechizitoriul nr. 1717/P/2008 din data de 02.06.2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria Alexandria, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, prev. si ped. de art. 9 alin. 1 lit. b,c si f din Legea nr. 241/2005.
Prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, infractiunile de evaziune fiscala prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale au fost date in competenta materiala de judecata, in prima instanta, la tribunale, conform art. 27 alin. 1 lit. e1 Cod procedura penala.
Anterior Legii nr. 202/2010, infractiunile de evaziune fiscala erau in competenta materiala de judecata ,in prima instanta, la judecatorii, avand calea de atac a apelului si recursului.
Chiar daca Legea nr. 202/2010 cuprinde modificari ale dispozitiilor din Codul de procedura penala in sensul eliminarii caii de atac a apelului sau caii de atac a recursului pentru anumite categorii de sentinte, in situatia sentintelor pronuntate cu privire la infractiunea de evaziune fiscala nu s-a urmarit eliminarea unei cai de atac.
Curtea constata ca Legea nr. 202/2010 contine dispozitii pentru situatiile tranzitorii in care se trece de la aplicarea unei legi procesual penale la aplicarea alteia, noi, structurate in art. XXIV.
Potrivit alin.1, hotararile pronuntate in cauzele penale inainte in vigoare a prezentei legi raman supuse cailor de atac motivelor si termenelor prevazute sub legea sub care a inceput procesul, iar prin rationamentul per a contrario, rationament de interpretare logica, hotararile pronuntate dupa intrarea in vigoare a legii sunt supuse reglementarilor procesul penale prevazute de noua lege, dand sens principiului activitatii legii procesual penale care este de stricta aplicare.
Curtea observa insa ca, in prezenta cauza sunt aplicabile dispozitiile prevazute in alin. 2 al art. XXIV din Legea nr. 202/2010, dispozitii care trebuie interpretate in mod sistematic dar si cu ajutorul rationamentelor logice, intrucat in cazul infractiunilor de evaziune fiscala nu s-a urmarit eliminarea unei cai de atac (in cazul de fata eliminarea apelului) iar prezenta cauza se afla in curs de judecata la data schimbarii competentei materiale a judecatoriei,instanta legal sesizata,competenta functional si material, de a judeca in prima instanta infractiunile de evaziune fiscala.
Drept pentru care Curtea, va califica juridic caile de atac exercitate ca fiind apeluri, va trimite cauza spre solutionare Tribunalului Teleorman.
Constatand intervenit conflictul negativ de competenta, Curtea va sesiza, conform art. 43 alin. 3 Cod procedura penala Inalta Curte de Casatie si Justitie, instanta ierarhic superioara comuna, pentru a se pronunta asupra conflictului negativ de competenta.