Reinscrierea reclamantului in anul scolar Sentinta civila nr. 6315 din data de 12.11.2013
pronunțată de Tribunalul Arad

Prin sentinta civila nr. 6315 din 12 noiembrie 2013 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosarul nr. 6340/55/2013, s-a respins actiunea in contencios administrativ avand ca obiect reinscrierea reclamantului in anul scolar in curs, respectiv clasa a -XI - a, iar in subsidiar, in cazul in care reinscrierea in anul in curs nu se mai poate efectua, obligarea paratilor la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a statuat in considerente, potrivit art. 133 din Regulamentul de organizare si functionare a unitatilor de invatamant preuniversitar aprobat prin Ordinul nr. 4925 din 08.09.2005, cu modificarile si completarile ulterioare, contestatiile impotriva sanctiunilor prevazute la art. 119 - 128 se adreseaza in scris consiliului de administratie al unitatii de invatamant, in termen de 5 zile de la aplicarea sanctiunii; contestatia se solutioneaza in termen de 30 de zile de la depunerea acesteia la secretariatul unitatii de invatamant; hotararea consiliului de administratie este definitiva.
In cauza, lucrarile dosarului demonstreaza fara niciun echivoc ca reclamantul nu este vatamat in niciun fel in drepturile si interesele sale legitime atata timp cat nu se evidentiaza un exces de putere in sensul art. 2 alin. 1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, prin adoptarea masurilor sanctionatorii impotriva partii mentionate.
In acest sens, in pofida aprecierilor de oportunitate invederate de partea reclamanta pe parcursul judecatii, este indeniabil ca masura exmatricularii cu drept de reinscriere in anul urmator in aceeasi unitate de invatamant si in acelasi an de studiu reglementata la art. 127 alin. 1) din Regulamentul mentionat a fost aplicata avand in vedere, atat gravitatea abaterii disciplinare comise, cat si faptul ca reclamantul nu se gasea la prima abatere, avand abateri repetate care au fost sanctionate cu sanctiuni mai usoare, dar care nu au fost de natura a indrepta comportamentul elevului, in sensul ca anterior savarsirii abaterii din data de 30.01.2013 pentru care s-a aplicat sanctiunea de exmatriculare, reclamantul, elev al clasei a XI-a B a fost sanctionat de unitatea de invatamant, cu urmatoarele sanctiuni: mustrare scrisa, conform referatului din 31.10.2012; observatie individuala, conform referatului din data de 30.11.2012; scaderea notei la purtare conform procesului - verbal din 23.01.2013.
Mai mult decat atat, rezulta cu prisosinta din ansamblul probator administrat si documentatia depusa la dosar de catre paratul colegiu tehnic ca stabilirea si aplicarea acestei sanctiuni de catre Consiliul Profesoral a respectat intocmai procedura prevazuta in Regulamentul de organizare si functionare a unitatilor de invatamant preuniversitar aprobat prin Ordinul nr. 4925/2005, Sectiunea a 6-a, fiind luata cu unanimitate de voturi a celor 46 de cadre didactice prezente la aceasta sedinta.
De altfel, sanctiunea de exmatriculare cu drept de reinscriere in anul urmator in aceeasi unitate de invatamant, aplicata reclamantului nu este cea mai aspra si nici ultima sanctiune disciplinara prevazuta de acelasi Regulament, cum gresit a sustinut reclamantul in precizari, dimpotriva ultimele si cele mai aspre sanctiuni disciplinare care pot fi aplicate elevilor sunt cele prevazute de art. 128 - 129 din Regulament, adica exmatricularea fara drept de reinscriere in aceeasi unitate de invatamant, pentru abateri deosebit de grave, apreciate ca atare de catre consiliul profesoral si exmatricularea din toate unitatile de invatamant, fara drept de reinscriere pentru o perioada de timp, care se aplica elevilor din invatamantul secundar superior, din anul de completare si din invatamantul postliceal pentru abateri deosebit de grave, situatie in care aplicarea sanctiunii si stabilirea duratei se fac de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii, la propunerea motivata a consiliului profesoral.
Cat priveste aspectul legat de presupusul refuz al acordarii transferului reclamantului la o alta unitate de invatamant este vadit ca, desi prin scrisoarea inregistrata la Inspectoratul Scolar Judetean Arad, s-a mentionat printre altele ca s-ar dori transferul reclamantului in cauza la o alta unitate de invatamant, aceasta cerere nu mai putea fi solutionata la acea data deoarece pe de o parte era ulterioara aplicarii sanctiunii de exmatriculare, hotarare luata si comunicata de Consiliul Profesoral si mentinuta de Consiliul de Administratie al unitatii de invatamant intrunit in sedinta din data de 11.02.2013, sedinta in care a fost discutata contestatia la sanctiunea dispusa, iar dintr-un alt punct de vedere competenta legala in materia transferului apartine in mod exclusiv unitatii de invatamant si nu inspectoratului scolar.
Finalmente, imprejurare iarasi ignorata de catre reclamant, mutarea disciplinara, ca sanctiune este prevazuta la art. 118 lit. g) din Ordinul care aproba Regulamentul mentionat si este posibila numai cu acceptul conducerii unitatii de invatamant primitoare, fiind astfel o masura de individualizare a sanctiunii disciplinare raportat la gravitatea abaterii apreciata ca atare de Consiliul profesoral al unitatii de invatamant si care are competenta exclusiva in aceasta materie in conformitate cu art. 98 alin. 2 lit. g) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, cu modificarile si completarile ulterioare si art. 28 lit. i) din Regulament si nu poate fi asimilata unei operatiuni de transfer.
Dintr-un alt punct de vedere, apare ca fiind justificata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Inspectoratului Scolar Judetean Arad invocata in cauza de acest parat si despre care s-a facut deja vorbire pe parcursul considerentelor sentintei de fata, in conditiile in care in conformitate cu atributiile prevazute la art. 95 din Legea educatiei nationale nr. 1/2011 raportat la art. 127 alin. 3 din Regulament, inspectoratele scolare nu au competente in materia inscrierii elevilor in unitatile de invatamant si nici in sfera aplicarii sanctiunilor disciplinare elevilor, aceste atributii fiind exclusiv in sarcina unitatilor de invatamant.
De altfel este stiut, dar util a se reaminti, ca in cadrul unui litigiu avand ca obiect o actiune formulata in temeiul art. 1 alin. 1) din Legea contenciosului administrativ, o autoritate publica poate avea calitatea de parat numai in masura in care are calitatea de emitent al actului administrativ contestat sau nu a solutionat in termenul legal ori a refuzat nejustificat sa rezolve o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau la un interes legitim (Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia de contencios administrativ si fiscal, decizia nr. 4441 din 7 decembrie 2006, nepublicata), ceea ce nu este cazul in ceea ce il priveste pe acest parat.