1. Actiune avand ca obiect rectificarea situatiei fiscale in sensul exonerarii de plata a taxei pentru utilitatile locale pentru garaje. Competenta instantei de contencios administrativ.
C.p.cv., art.304 pct.9, art.312, art. 10 alin.1 din Legea 554/2003
Obiectul cererii de chemare in judecata il reprezinta obligarea paratei Directia Impozite si Taxe Locale sector 1, la rectificarea situatiei fiscale a reclamantei, in sensul exonerarii si/ sau recalcularii taxei pentru utilitati locale publice pentru garaje, stabilita in sarcina acesteia, care este in cuantum de 4.014,64 lei, potrivit deciziei de impunere aflata la fila 6 dosar judecatorie.
Prin urmare, cererea vizeaza un raport juridic fiscal, privind o taxa datorata bugetului local, stabilita ca atare in sarcina reclamantei si pe care aceasta o contesta, in sensul mentionat.
Fiind vorba de un litigiu de natura fiscala, sunt incidente, in privinta competentei materiale de solutionare a cererii, dispozitiile prevazute de OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, care, la articolul 218, fac trimitere, sub acest aspect, la instanta de contencios administrativ competenta.
In raport cu obiectul litigiului, competenta de solutionare a cererii in prima instanta revenea, potrivit dispozitiilor legale enuntate Tribunalului Bucuresti, sectia Contencios administrativ si fiscal.
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A IV A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 39/20.01.2011
Prin sentinta civila nr. 8361/18.06.2009 Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, a admis actiunea si a obligat parata la rectificarea situatiei fiscale a reclamantei pentru garaje, in sensul exonerarii de la plata taxei pentru utilitati locale publice pentru garaje.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca, astfel cum rezulta din situatia fiscala la data de 12.12.2007 intocmita de intimata Directia Impozite si Taxe Locale Sector 1, a fost stabilita in sarcina reclamantei M.I. obligatia de plata a sumei totale de 4014,64 lei cu mentiunea ca natura obligatiei este reprezentata de taxa pentru utilitati locale publice pentru garaje.
Prin declaratia nr. 171 intocmita la data de 02.07.2007 de Societatea Civila de Avocati "D. si Asociatii" reclamanta M.I. a declarat ca a edificat pe terenul aflat in proprietatea S.C V. Limited SRL situat in Bucuresti, o constructie cu destinatia de garaj, aratand ca este de acord cu ridicarea constructiei de catre societate, pe cheltuiala acesteia. Prin declaratia data la data de 02.07.2007 S.C V. Limited SRL declara ca pe terenul sau din Bucuresti, dobandit in baza contractului de vanzare cumparare autentificat sub, a fost edificata de catre reclamanta M.I. o constructie avand destinatia de garaj.
Astfel, avand in vedere ca terenul in cauza nu are natura juridica a unui loc public, nu sunt incidente in caza dispozitiile art.42 din Legea nr.27/1994 privind impozitele si taxele locale si nici cele ale art. 283 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs Directia Generala de Impozite si Taxe Locale a sectorului 1 Bucuresti, cererea fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti-sectia a Va civila.
Tribunalul a calificat drept apel, calea de atac declarata in cauza, avand in vedere obiectul actiunii si dispozitiile art. 282 C.pr.civ.
Prin decizia civila nr. 184 A din 19.02.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a Civila, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta parata.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut ca fiind nefondata criticile formulatein sensul ca nu rezulta cum garajul apartinand intimatei reclamante nu se mai afla pe domeniul public, ci pe terenul societatii mentionate, respectiv faptul ca instanta de fond s-a intemeiat sub un inscris sub semnatura privata si nu a luat in considerare nota de constatare care indeplineste formalitatile cerute de art. 1171 Cod civil pentru a fi considerat act autentic.
Tribunalul a retinut ca apelanta nu a probat aspectul ca intimata detine un garaj pe domeniul public la adresa din str. Dr. Felix nr. 41, nota de constatare neputand fi socotita inscris autentic in sensul art. 1171 cod civil, simplul fapt ca a fost intocmita de un functionar din cadrul serviciului de inspectie zonala din cadrul ADP sector 1, neconferindu-i aceasta calitate.
Prin urmare, acest inscris are forta probanta doar asupra constatarii personale a inspectorului zonal in sensul existentei la momentul intocmirii deci, in 2004 a unei constructii cu destinatia de garaj la adresa mentionata nu si asupra aspectului ca intimata reclamanta este detinatoarea acestui garaj, aspect care a fost combatut prin probe cu aceeasi forta juridica.
In consecinta s-a constatat ca nu se poate retine ca intimatei reclamante ii erau aplicabile dispozitiile art. 283 alin. 1 si 3 din Codul fiscal si art. 20 alin 1 lit. f din Cod pr. fiscala.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata Directia Generala de Impozite si Taxe Locale a Sectorului 1 Bucuresti, cererea fiind inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, sectia a IVa civila.
Recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 C.pr. civ., recurenta parata invocand faptul ca hotararea atacata nu este motivata si este data cu aplicarea gresita a legii.
In sedinta publica din data de 20.01.2011, Curtea, din oficiu a invocat, ca motiv de ordine publica, in conditiile art. 306 alin. 2 C.pr.civ., exceptia necompetentei materiale si functionale atat a instantei de fond, cat si a instantei de apel, raportat la natura litigiului dedus judecatii.
Examinand cu prioritate aceasta exceptie, fata de dispozitiile art. 137 alin. 1 C.pr. civ., Curtea retine urmatoarele:
Obiectul cererii de chemare in judecata il reprezinta obligarea paratei Directia Impozite si Taxe Locale sector 1, la rectificarea situatiei fiscale a reclamantei, in sensul exonerarii si/ sau recalcularii taxei pentru utilitati locale publice pentru garaje, stabilita in sarcina acesteia, care este in cuantum de 4.014,64 lei, potrivit deciziei de impunere aflata la fila 6 dosar judecatorie.
Prin urmare, cererea vizeaza un raport juridic fiscal, privind o taxa datorata bugetului local, stabilita ca atare in sarcina reclamantei si pe care aceasta o contesta, in sensul mentionat.
Fiind vorba de un litigiu de natura fiscala, sunt incidente, in privinta competentei materiale de solutionare a cererii, dispozitiile prevazute de OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, care, la articolul 218, fac trimitere, sub acest aspect, la instanta de contencios administrativ competenta.
Potrivit art. 10 alin.1 din Legea 554/2003 a contenciosului administrativ, litigiile privind... taxe si impozite..., precum si accesorii ale acestora de pana la 500.000 de lei se solutioneaza in fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Asadar, in cauza, in raport cu obiectul litigiului, competenta de solutionare a cererii in prima instanta revenea, potrivit dispozitiilor legale enuntate Tribunalului Bucuresti, sectia Contencios administrativ si fiscal.
Prin urmare, in mod gresit cauza a fost solutionata de judecatorie in prima instanta, hotararea fiind data cu incalcarea competentei materiale absolute, prevazute de normele legale enuntate, ceea ce atrage si nelegalitatea hotararii pronuntate in apel, care a fost data cu incalcarea dispozitiilor art. 297 alin. 2 teza 1 C.pr.civ., fiind incident motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Ca atare, in temeiul art. 312 alin. 1, 2 si 3 C.pr.civ., gasind intemeiat motivul de ordine publica invocat in conditiile art. 306 alin. 2 C.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat de recurenta parata, va modifica in tot decizia recurata, va admite apelul impotriva sentintei civile nr. 8361/ 18.06.2009 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, pe care o va schimba in tot, in sensul ca va admite exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei si va declina competenta solutionarii cauzei in prima instanta, in favoarea Tribunalului Bucuresti, Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal.