Anulare proces - verbal de contraventie Decizie nr. 3051 din data de 29.03.2011
pronunțată de Tribunalul Arad

Prin decizia civila nr. 305 din 29.03.2011 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosarul nr. 11797/325/2010, s-a admis recursul intimatului impotriva sentintei civile nr.1947 din 18.11.2010 pronuntata de Judecatoria Ineu in dosarul nr.11797/325/2010, s-a modificat aceasta hotarare in tot si s-a respins plangerea contraventionala a petentului impotriva procesului verbal de contraventie incheiat de intimat.
Astfel, s-a statuat ca prima instanta a retinut eronat starea de fapt in raport cu probatiunea administrata in cauza si a considerat in mod gresit ca petentul nu se face vinovat de savarsirea contraventie imputate si a pronuntat o hotarare nelegala si netemeinica ca urmare a interpretarii eronate si aplicarii gresite a dispozitiilor legale in materie.
In acest sens, rezulta cu puterea evidentei din lucrarile dosarului ca mentiunile inserate in procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei au fost dovedite intr-o masura suficienta de catre intimat prin plansele fotografice depuse la dosarul instantei de fond, realizate cu ajutorul unui mijloc tehnic potrivit art. 109 din OUG nr. 195/2002, si totodata, agentul de politie care a constatat savarsirea contraventiei de catre petent a perceput si in timp real fapta contraventionala ce i-a fost imputata acestuia din urma prin propriile sale simturi, in contextul in care constatarea faptei mentionate s-a realizat in localitatea comuna din jud.Arad unde viteza legala maxim admisa este de 50 km/h, dovezile mentionate fiind valorificate in mod eronat de catre judecatorul primei instante, care a pronuntat sentinta cu aplicarea gresita a normelor de drept in materie.
In acest sens, prima instanta nu ar fi trebuit sa ignore ca din chiar examinarea fotografiilor radar prin prisma succesiunii temporale, respectiv a datei, orei, minutelor si secundelor inscrise in partea de sus a acestora, coroborat cu celelalte detalii referitoare la caracteristicile locului si ale autovehiculului -autoturism, rezulta intr-un mod suficient de clar ca viteza cu care a circulat petentul in localitatea era de 103 km/h si nu de 85 km/h,77 km/h sau 33 km/h dupa cum eronat retine prima instanta.
Pe aceeasi linie de idei, astfel cum judicios s-a aratat si de catre intimat prin motivele caii de atac extraordinare exercitate in cauza, imaginile din fotografiile depuse la dosar reprezinta rezultatul printarii unor imagini din continutul inregistrarii video ce surprinde contraventia savarsita de catre petent asa incat este explicabil ca detaliile si caracteristicile despre care s-a facut vorbire deja nu pot sa fie la fel de vizibile in fiecare fotografie realizata, dupa cum toate elementele relevante pentru stabilirea starii de fapt nu pot fi surprinse intr-o singura fotografie, ci prin coroborarea tuturor, tocmai pentru aceea ca atare contraventii nu se savarsesc in regim stationar si nu intotdeauna portiunea de drum este aceeasi, indiferent de amplasarea aparatului radar.
Contrar celor retinute in hotararea recurata mijlocul tehnic cu care s-a constatat viteza de deplasare a petentului cu autoturismul in localitatea comuna din jud.Arad, respectiv de 103 km/h este verificat metrologic conform buletinului de verificare metrologica,f.18 dosar de fond si este apt a masura in regim stationar si in regim de deplasare.
Mai mult decat atat, in pofida obiectiunii cu inalt grad de generalitate pe care a formulat-o petentul cu prilejul sanctionarii sale, cand a semnat procesul verbal mai apoi contestat cu mentiunea ca "nu a circulat cu asemenea viteza" si a faptului ca aceasta obiectiune cu privire la starea de fapt a fost reiterata in motivele plangerii contraventionale, prima instanta ar fi trebuit sa coroboreze probatiunea administrata de catre intimat in sustinerea celor aratate in fapt in procesul verbal de contraventie cu prezumtia de legalitate si temeinicie a acestuia din urma, deoarece, desi in lumina jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului ce rezida din cauzele “Anghel contra Romaniei" si “ Neata contra Romaniei", pretinsul contravenient care a fost sanctionat ca atare trebuie sa fie prezumat a fi nevinovat in conditiile in care, precum in speta, a obiectat in vreun fel referitor la savarsirea contraventiei ce i se imputa, cu prilejul incheierii procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, in acord deplin cu jurisprudenta aceleiasi Curti de la Strasbourg, privitoare la prezumtii si limita rezonabila pe care statele nu trebuie sa o depaseasca in folosirea lor, si procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei se bucura de o prezumtie de legalitate si temeinicie, or, daca aceasta din urma prezumtie nu trebuie utilizata pana la limita la care pretinsul contravenient sa fie obligat a-si proba nevinovatia, pentru identitate de ratiune, nici prezumtia de nevinovatie nu trebuie absolutizata si tocmai aceasta concluzie este in concordanta cu cele statuate cu titlu definitiv si obligatoriu de catre Curtea Constitutionala a Romaniei prin Decizia nr. 183/08.05.2003, prin deciziile ulterioare pronuntate in acelasi sens si chiar in decizii de data recenta, precum Decizia nr. 923 din 6 iulie 2010, de unde se poate desprinde aceeasi idee fara echivoc.
Potrivit art. 1203 Cod civil, prezumtiile care nu sunt stabilite de lege sunt lasate la luminile si intelepciunea magistratului, care poate sa se pronunte in temeiul acestora, atunci cand au greutatea si puterea de a naste probabilitate, fiind in afara de orice indoiala ca in procesul civil roman acestea au aceeasi valoare probanta ca si celelalte mijloace de proba prevazute de legea de procedura fiind permise judecatorului atunci cand, precum in speta de fata, este permisa si dovada prin martori, care a si fost administrata in pricina de fata, iar in acest context mai trebuie subliniat doar ca art. 6 alin. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale cere statelor semnatare ale acesteia numai ca in utilizarea lor sa fie luata in calcul gravitatea mizei si sa fie pastrate drepturile la aparare (cauza Telfner impotriva Austriei si cauza Salabiaku impotriva Frantei), in cauza fiind vadit ca drepturile petentului au fost respectate, acestuia asigurandu-i-se dreptul la un proces echitabil.
Tribunalul noteaza ca in prezenta pricina nu se impune o reanalizare a vitezei cu care a circulat petentul pe raza localitatii comuna din judetul Arad in urma careia sa fie stabilita viteza sub 100 km/h cu consecinta reincadrarii juridice a faptei de natura contraventionala din moment ce marjele de tolernata la care face referire petentul din Norma legala au un caracter dual si nu unul unilateral,in sensul ca respectivele marje pot coduce la stabilirea unei valori a vitezei atat mai mare decat cea redata cat si mai mica astfel ca viteza efectiva de deplasare a autovehiculului poate avea in concret orice valoare cuprinsa intre marjele de toleranta admise.