Nulitate act juridic Sentinta civila nr. 111 din data de 26.01.2010
pronunțată de Tribunalul Arad

Prin sentinta civila nr. 111 din 26 ianuarie 2010 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosar nr. 5757/108/2009, s-a respins actiunea formulata de reclamant impotriva paratei, pentru constatare nulitate absoluta si nelegalitate act juridic.
In considerentele hotararii, tribunalul a statuat ca, prin Hotararea nr. 45 din 22 iulie 2009, actionarul unic Statul Roman, prin Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, a aprobat modificarea structurii organizatorice a Companiei Nationale de Cai Ferate CFR SA, cu incadrarea in numarul total de posturi aprobat si in fondul de salarii prevazut in BVC, fiind mandatat directorul general al Companiei Nationale de Cai Ferate CFR SA sa semneze noile organigrame si Regulamentul de Organizare si Functionare, context in care, mai apoi, s-a aprobat organigrama si statul de functii nr. 8/1.1/2922/2009 pentru Sucursala Regionala CF Timisoara.
Ori, in aceste conditii, sustinerile reclamantului din actiune, referitoare la aceea ca desfiintarea postului pe care l-a ocupat pana la 01.10.2009, nu ar fi efectiva si nici nu ar avea o cauza reala si serioasa, in nici un caz nu pot fi primite de catre instanta, deoarece, pe de-o parte, indeplinirea conditiei impuse de art. 65 alin. 2 din Codul muncii s-ar fi impus a fi analizata in mod obligatoriu in cazul concedierii, ceea ce nu este cazul in speta, dar, pe de alta parte, si independent de aceasta, contrariul celor sustinute de reclamant rezulta nu doar din organigramele anterioare si posterioare reorganizarii (filele 28 - 29 dosar) ci si din aceea ca aceasta operatiune trebuia facuta pentru incadrarea in numarul de posturi aprobat si a fondului de salarii prevazut in BVC.
Mai mult decat atat, este de notorietate chiar ca disfunctionalitatile, cauzate in principal de factori de natura economica, au determinat ca transportul feroviar sa se confrunte cu o scadere importanta a traficului feroviar si de calatori, fapt ce a determinat aplicarea unui program de restructurare si reorganizare a Companiei Nationale de Cai Ferate CFR SA, constand in inghetari de salarii brute, suspendarea acordarii unor drepturi banesti pentru anul 2009, disponibilizari de personal ce indeplinea conditiile de pensionare in acelasi an si stabilirea masurilor de disponibilizare a mii de angajati ai paratei in anul 2010, ori este de observat ca apararile in fond ale paratei, sub acest aspect, din intampinarea depusa la dosar, nu au fost contestate de catre reclamant prin raspunsul depus astazi, acesta rezumandu-se a invoca neregularitati de ordin formal privitor la modificarea contractului sau individual de munca.
Potrivit art. 8 din Codul muncii, unul dintre principiile fundamentale ce stau la baza relatiilor de munca stabilite intre salariati si angajatori il constituie buna credinta si consensualitatea, dar nu se poate retine, cum rezulta din actiune ca ar dori reclamantul, incalcarea acestuia din urma pentru aceea ca nu ar fi fost informat intr-o masura suficienta despre reorganizarea efectuata si modificarea unilaterala a contractului sau individual de munca, contrariul rezultand din corespondenta purtata si mai ales din semnarea de catre reclamant, chiar daca cu obiectiunile aratate, a actului aditional prin care a fost trecut pe postul de inginer II la Serviciul Circulatie, in conditiile in care ar fi putut sa refuze sa il semneze, daca sustinerile sale mai sus evidentiate ar fi fost intemeiate.
Pe de alta parte, este de necontestat ca in urma reorganizarii paratei, reclamantul a fost incadrat pe un post corespunzator pregatirii sale profesionale, cu un salariu de baza lunar brut in valoare de 1836 lei, spor pentru vechime in munca 25 %, spor pentru conditii de munca feroviara 7 % si spor pentru conditii periculoase 10 - 15 %, pentru timpul efectiv lucrat in aceste conditii, post superior din punct de vedere profesional, necesitand studii superioare, chiar daca remunerat mai putin decat pe postul anterior ocupat si care a fost desfiintat.
Este adevarat ceea ce s-a sustinut prin cererea introductiva, ca reclamantului i-au fost schimbate, ca elemente ale contractului individual de munca, locul si felul muncii, dar modificarea contractului mentionat s-a realizat ca o masura de protectie a salariatului, putandu-se si prezuma cu suficienta putere doveditoare ca, data fiind desfiintarea postului ocupat de reclamant, acesta ar fi fost concediat in situatia in care nu ar fi acceptat, prin semnarea primului act aditional, chiar daca cu obiectiuni, modificarea contractului sau, prezumtia simpla mai sus enuntata avand puterea si greutatea de a naste probabilitatea in sensul prevederilor art. 1203 Cod civil.
Ca este asa, o demonstreaza si faptul ca ulterior semnarii in conditiile descrise deja a actului aditional mentionat, reclamantul a semnat un nou act aditional la contractul sau individual de munca, prin care partile contractante au convenit asupra delegarii reclamantului pe postul de revizor sector SC din cadrul Serviciului Circulatie incepand cu data de 01.12.2009, ori devreme ce a acceptat delegarea de pe postul detinut potrivit primului act aditional nu se poate interpreta altfel decat ca, prin aceasta, a renuntat intr-o maniera tacita la obiectiunea inserata in actul aditional anterior.
Prin urmare, eventualele neregularitati care ar putea fi invocate de reclamant cu privire la incheierea primului act aditional intre parti, au fost asanate tocmai prin semnarea celui de al doilea act aditional, cu alte cuvinte, aceasta din urma semnatura a reclamantului are si semnificatia unei ratificari a actului juridic anterior, intrunindu-se finalmente acordul partilor la care face referire art. 41 alin. 1 Codul muncii.