Competenta de solutionare, in cazul in care petentul a fost condamnat de judecatorie in anul 2006, pentru savarsirea infractiunii de trafic de droguri Sentinta penala nr. 138 din data de 17.02.2010
pronunțată de Tribunalul Prahova

Prin recursul declarat condamnata B.M, a aratat ca sunt indeplinite cumulativ conditiile prev. de art. 59 c.p. solicita admiterea recursului, casarea sentintei atacate si pe fond, admiterea cererii de liberare conditionata.
Examinand sentinta atacata, pe baza actelor si lucrarilor dosarului , a criticilor formulate, precum si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, tribunalul, conform art. 385/15 pct.1 lit.b. c.p.p. constata ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente :
La data de 5.01.2010 condamnata a fost analizata in comisia de propuneri pentru punerea in libertate conditionata, care a concluzionat faptul ca, persoana condamnata poate beneficia de liberare conditionata, incheindu-se procesul verbal al Penitenciarului.
Analizand celelalte aspecte din continutul procesului verbal, precum si din caracterizarea intocmita de reprezentantii penitenciarului rezulta ca persoana privata de libertate, a executat fractia prevazuta de lege, aspect care a fost avut in vedere si de prima instanta, insa aceasta din urma a trecut peste celelalte mentiuni din cuprinsul documentelor depuse la dosarul cauzei.
Astfel, tribunalul considera ca nu se poate trece cu usurinta peste concluziile comisiei care are ca scop principal analizarea cu spirit de raspundere si in deplina cunostinta de cauza a situatiei fiecarui condamnat in parte.
Motivarea instantei de fond este una pur teoretica ce vizeaza functiile si rolul pedepsei , aspecte teoretice de care se tine seama mai mult la aplicarea acesteia si nu vizeaza in mod expres executarea pedepsei.
Intr-adevar, sesizeaza in mod corect prima instanta faptul ca, pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind acela de prevenire a savarsirii de noi infractiuni, iar pentru a se asigura acest scop, pedeapsa trebuie sa fie adecvata in momentul legiferarii, in momentul individualizarii prin aplicarea ei de catre instanta, cat si in momentul executarii efective a pedepsei, iar potrivit art.52 al.2 Cod penal, prin executarea pedepsei se urmareste formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala. Adecvarea pedepsei in momentul executarii efective a pedepsei se regaseste, dupa aparitia Legii 275/2006 privind executarea pedepselor in stabilirea regimului adecvat de executare pedepsei, pentru liberarea conditionata fiind stabilite alte criterii.
Liberarea conditionata este o forma de inlaturare conditionata a continuarii executarii pedepsei iar conditiile impuse expres de lege trebuie indeplinite atat inainte de a fi acordata cat si pentru a deveni definitiva. Ea este deci un mijloc de individualizare administrativa a executarii pedepsei inchisorii si are avantajul ca se efectueaza atunci cand condamnatul este sub observatia administratiei penitenciarului care poate efectua o cunoastere profunda dupa conduita lui, dupa munca depusa si dupa unele semne reale de indreptare, tinand seama si de antecedentele penale.
Pentru acordarea liberarii conditionate nu se tine seama de gravitatea infractiunii pentru care persoana a fost condamnata, de durata pedepsei inchisorii si nici daca aceasta este in urma unei condamnari sau in urma comutarii detentiunii pe viata, acestea nefiind conditii cerute de lege, in cauza condamnata nefiind cunoscuta cu antecedente penale. Existenta unor rapoarte de pedepsire, la persoanele care nu au mai executat pedepse privative de libertate, in special in situatia femeilor explica comportamentul oscilant derivat din greutatea adaptarii la privarea de libertate. Este important in aceste situatii ca dorinta de a beneficia de liberarea conditionata sa determine condamnatul la revizuirea unui astfel de comportament. Amanarile succesive sub pretextul ca liberarea la termen este regula, pot crea mari perturbari in activitatea de reeducare prin lipsa interesului persoanei private de libertate, de a participa la programe, de a respecta regulamentele de ordine interioara stiind de la inceputul pedepsei ca aceste activitati nu conteaza cat timp regula este liberarea la termen iar legiuitorul nu defineste concret exceptia.
Decizia de a nu libera un condamnat nu trebuie sa se intemeieze pe termeni cu incarcatura afectiva sau termeni cu caracter general.
In raport de cele de mai sus, tribunalul constata ca instanta de fond a pronuntat o hotarare netemeinica si in baza art. 385/15 pct.2. lit.a c.p.p., va admite recursul declarat de recurenta- condamnata Barbu Maria impotriva sentintei penale nr.1/07.01.2010 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, va admite propunerea de liberare conditionata formulata de Comisia de propuneri din cadrul Penitenciarului privind pe condamnata, constatand ca in cauza sunt indeplinite dispozitiile art. 59 c.p. dispunandu-se punerea de indata in libertate a acestuia din executarea pedepsei de 7 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala a Tribunalului.
In speta, constata ca sunt indeplinite disp.art.59C.p. si va dispune punerea in libertate conditionata a condamnatului caruia i se va atrage atentia asupra disp.art. 61 c.p. privind efectele liberarii conditionate pentru restul de pedeapsa de 910 zile inchisoare ramase neexecutate.
In baza art. 192 al.3. c.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia, iar onorariul aparatorului din oficiu in cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei.