Accident de circulatie. Omisiunea citarii in cauza a societatii de asigurare. Motiv de apel. Consecinte juridice Decizie nr. 231 din data de 29.12.2009
pronunțată de Tribunalul Prahova

Asupra apelului penal de fata, constata :
Prin sentinta penala nr 19/ 26.01.2009 a Judecatoriei Valenii de Munte , in baza art 78 alin 2 din OUG 195/2002, in forma avuta inainte de republicare, inculpatul B.M., pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice, avand suspendat acest drept.
In baza art. 178 alin.1 si 2 C.penal inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa.
In baza art.184 alin.1 si 3 C.penal acelasi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa.
In baza art. 33 lit.a) si 34 lit.b) C.penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, 3 ani si 6 luni inchisoare, care a fost sporita cu 6 luni, inculpatul executand 4 ani inchisoare.
In baza art. 71 alin.1 si 2 C.penal s-a interzis inculpatului drepturile prevazute de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a , lit.b) si lit.c) C.penal in acest din urma caz dreptul de conduce autovehiculul pe drumurile publice.
In baza art. 998 si urmat. C.Civil, raportat la art. 313 din Legea 95/2006 a fost obligat inculpatul sa plateasca 1599,19 lei catre partea civila Spitalul de Pediatrie Ploiesti si suma de 130,55 lei catre partea civila Spitalul Clinic de Urgenta Bagdasar Arseni, reprezentand despagubiri.
In baza art.998 C.civil raportat la art. 25 ind.1 din Legea nr.32/2000, art.11, art.6 si art.3 din Ordinul 1/2008 emis de Presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, a fost obligat inculpatul sa plateasca suma de 30.000 lei partii civile C.F.N., reprezentand daune morale si suma de 47.000 lei partilor civile C.G. si C., reprezentand 40.000 lei daune morale si 7000 lei daune materiale.
In baza art.191 alin.1 C.proc.penala a fost obligat inculpatul sa plateasca suma de 750 lei, cheltuieli judiciare catre stat, iar onorariile avocatilor din oficiu pentru inculpat si partea civila C.F.N., in cuantum de 350 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului de Justitie.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut pe baza probatoriilor administrate in cauza ca, in ziua de 12 iunie 2006, in jurul orelor 16.00, inculpatul B.M., conducea autoturismul Dacia 1310, cu nr. de inmatriculare PH-43-XXX pe DN. 1.A pe raza comunei Maneciu in directia Cheia.
Intrucat viteza de deplasare a autoturismului era de cca. 77 km/h , la patrunderea membrilor C.F.N. si C.C. pe carosabil, in scopul traversarii strazii, in fuga, prin loc nemarcat si fara sa se asigure, inculpatul nu a mai putut evita accidentarea acestora.
In urma impactului cu autoturismul condus de inculpat a rezultat decesul minorului C.C. si vatamarea corporala a minorei C.F.N., ce a fost transportata la Serviciul Judetean de Urgenta din Ploiesti, unde a fost internata cu diagnosticul ,, traumatism prin accident rutier,, fractura cominutiva olectran drept, fractura condil umeral drept, contuzie cerebrala forte , contuzie toraco-abdominala, ramanand internata in spital pana la data de 20 iunie 2006 .
Conducatorului auto i s-au recoltat probe biologice de sange, in vederea stabilirii alcoolemiei, ce a fost de 0 gr. % , conform buletinului de analiza toxicologica cu nr. 592 din 13 iunie 2006.
Potrivit adeverintei eliberate de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculari a Vehiculelor Prahova, rezulta ca la momentul accidentului inculpatul figura in evidente cu permisul de conducere suspendat din data de 31 martie 2006 pe o perioada de 90 de zile, conform art 94 lit c din O.U.G. 195/2002.
In cauza in cursul urmaririi penale s-a efectuat o expertiza tehnica auto, care a concluzionat ca inculpatul putea evita accidentul printr-o manevra de franare, daca viteza sa de deplasare in momentele premergatoare producerii accidentului ar fi fost de maxim 51,8 km /h, caz in care autoturismul putea fi oprit inainte de locul impactului.
Prin urmare, daca inculpatul s-ar fi deplasat cu maximul vitezei legale in localitate - 50 km/h, ar fi putut opri autoturismul fara sa accidenteze pe cei doi minori.
Aceeasi expertiza a stabilit insa, ca viteza autoturismului condus de B. M. a fost de aproximativ 65 km/ h, iar in momentul patrunderii victimelor pe carosabil a fost de aproximativ 77 km /h.
Conform certificatului medico-legal nr. 1222 din 26 iunie 2006 eliberat de Serviciul Medico - Legal Ploiesti, minora C. F.N. a prezentat leziuni traumatice ce pot data din 12 iunie 2006 si s-au putut produce prin loviri specifice unui accident rutier, necesitand pentru vindecare 25-30 zile ingrijiri medicale.
Concluziile au fost confirmate si de expertiza medico legala, care a stabilit in plus ca leziunile traumatice nu au pus in pericol viata minorei si nu s-au soldat cu infirmitate fizica.
Impotriva sentintei a declarat apel in termen inculpatul, criticand-o ca netemeinica si nelegala, aratand ca in mod gresit instanta de fond nu a introdus in cauza Societatea de Asigurare, desi autovehiculul implicat in evenimentul rutier a fost asigurat, iar aceasta ar fi trebuit sa fie citata in cauza pentru a fi obligata alaturi de inculpat la despagubiri civile, atat catre spitale, cat si catre partile civile.
Apelantul -inculpat a solicitat desfiintarea sentintei pronuntata de instanta de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceasta instanta, pentru introducerea in cauza si legala citare a societatii de asigurare.
Examinand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, a situatiei de fapt retinuta, a probelor existente la dosar, cat si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept potrivit disp.art.371 al.2 si a disp. art. 378 al.2. c.p.p., Tribunalul apreciaza ca apelul inculpatului este intemeiat, pentru motivele ce se vor arata in continuare:
Instanta de fond a administrat probe necesare si utile solutionarii cauzei si apreciind asupra acestora, a retinut o situatie de fapt confirmata de ansamblul probator.
Probele administrate in cauza, respectiv: procesul verbal de cercetare la fata locului, schita locului accidentului, planse fotografice, proces verbal de recoltare a probelor biologice, buletin de analiza toxicologica alcoolemie, plangerile partilor vatamate, certificate medico legale si rapoarte medico legale privind partile vatamate, scrisori medico -legale si decont de cheltuieli ale spitalelor , expertiza tehnico-auto si expertiza medico legala, declaratiile partilor vatamate si ale inculpatului, precum si declaratiile martorilor , au fost bine analizate si interpretate de instanta de fond, astfel incat incadrarea juridica corespunde faptelor penale retinute in sarcina inculpatului.
Tribunalul, facand propria apreciere a probelor existente la dosar, va retine ca intemeiate criticile formulate de apelantul -inculpat, in sensul ca, desi era obligatorie introducerea in cauza potrivit Legii nr. 136/1995 a societatii de asigurare, instanta de fond, incalcand principiul rolului activ in cadrul judecatii prev. de disp. art. 4 si art. 278 cod proc.penala, cat si principiul contradictorialitatii, nu a procedat la introducerea in cauza a societatii de asigurare si nu a facut nici demersurile necesare pentru a constata daca la data producerii evenimentului rutier, autovehiculul condus de catre inculpat era asigurat.
Prin declaratia data in fata instantei de apel ( fila 26-29), inculpatul a reiterat criticile formulate, iar instanta de control judiciar a efectuat o adresa la Serviciul Public Comunitar Regim Permise Auto din cadrul Prefecturii judetului Prahova, care, cu adresa nr.42378/06.08.2009 a comunicat ca, autovehiculul condus de catre inculpat era inmatriculat la data producerii evenimentului rutier pe numele tatalui inculpatului, transmitand totodata si polita de asigurare cu nr. 404766/06.06.2006, cu valabilitate pentru perioada 10.06.2006 pana la data de 12.09.2006.
Faptul ca autovehiculul a fost asigurat, rezulta si din adresa nr.2262/15.12.2009, transmisa de SC GOUPAMA ASIGURARI SA , care a precizat ca autovehiculul in discutie a avut polita de asigurare tip RCA cu seria XS cu nr.404766 din data de 07.06.2006, cu valabilitate pentru perioada 10.06.2006 - 12.09.2006.
Aceeasi societate de asigurare comunica faptul ca, SC ASIBAN SA a fost preluata prin fuziune de catre SC GROUPAMA ASIGURARI SA la data de 01.08.2009 (fila 94).
Din cele aratate, rezulta evident ca, la data producerii evenimentului rutier, si anume la 12.06.2006, autovehiculul condus de catre inculpat avea polita de asigurare valabila, iar potrivit dispozitiilor Legii nr. 136/1995, era obligatorie introducerea in cauza a societatii de asigurare si garantarea dreptului la aparare al acesteia, prin legala sa citare in speta.
In raport de cele aratate, Tribunalul apreciaza ca in cauza instanta de fond nu a stabilit cadrul procesual corect al solutionarii cauzei, nerespectand principiul rolului activ al contradictorialitatii si al aflarii adevarului , nulitate prev. de disp. art. 197 al.1 si 4 cod proc.penala, care desi are un caracter relativ, urmeaza a fi luat in considerare din oficiu pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.
In sensul celor aratate, se constata ca in speta Societatea de Asigurare GROUPAMA ASIGURARI SA nu a fost introdusa in cauza si nici citata de instanta de fond, neavand cunostinta de judecarea cauzei, astfel incat aceasta a fost lipsita de dreptul la aparare, cu repercusiuni evidente asupra aflarii adevarului in cauza.
In aceste conditii, singura modalitate de a asigura cauzei o justa solutionare este aceea de a trimite dosarul la instanta de fond pentru introducerea in cauza a societatii de asigurare aratate si legala citare a acesteia, pentru a se respecta si garanta dreptul la aparare al partii, precum si principiul dublului grad de jurisdictie.
Avand in vedere cele aratate, Tribunalul urmeaza ca in baza disp. art. 379 art.2 lit. b. c.p.p. sa admita apelul inculpatului, sa desfiinteze sentinta apelata si sa trimita cauza spre rejudecare la instanta de fond pentru legala citare in cauza a societatii de Asigurare GROUPAMA ASIGURARI SA Cluj Napoca.
Fata de solutia pronuntata in cauza, potrivit art. 192 al.3. c.p.p. cheltuielile judiciare avansate urmeaza a ramane in sarcina acestuia.