Contestatie impotriva deciziei de imputare emisa de angajator Sentinta civila nr. 707 din data de 12.05.2009
pronunțată de Tribunalul Mures

Prin actiunea civila inregistrata sub nr.2587/2002 nr.nou 11/102/2002 reclamanta PA, in contradictoriu cu S.C. Real Universal Com SRL Bucuresti, a solicitat anularea deciziei de imputare nr.5 din 18.01.2002 a sumei de 180.571.093 lei, reprezentand prejudiciu cauzat societatii intimate si obligarea societatii intimate la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii sale reclamanta a aratat ca prin decizia contestata parata a dispus imputarea sumei de 180.571.093 lei, retinand in considerentele acestei decizii culpa reclamantei in producerea unui prejudiciu in gestiunea punctului de lucru Reghin, in valoare de 180.571.093 lei, fiindu-i totodata desfacut contractul individual de munca prin decizia nr.4 din 18.01.2002, masura pe care o considera nelegala, deoarece acest prejudiciu a fost cauzat de catre fostul agent de vanzari Bandila Ioan, care a lucrat la reprezentanta Mures a .C. Real Universal si care i-a fost prezentat de directorul Sucursalei Mures al societatii angajatoare ca director de vanzari al acestei reprezentante si impotriva caruia a formulat un denunta penal la Politia Municipiului Reghin pentru savarsirea infractiunii de inselaciune si santaj.
In intampinarea depusa S.C. Real Universal Com SRL Bucuresti, a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata si mentinerea deciziei de imputare si constatarea necompetentei teritoriale a Tribunalului Mures in raport cu faptul ca sediul lor este in Bucuresti, iar art.72 din Legea nr.168/1999 prevede ca toate conflictele de drept se adreseaza instantei in a carui circumscriptie isi are sediul unitatea.
Cu privire la fondul cauzei in intampinare se arata ca contestatoarea a fost angajata in functia de gestionar punct de lucru Reghin conform contractului de munca, ca in aceasta calitate a avut ca atributii gestiunea valorilor materiale si banesti aflate in depozitul punctului de lucru Reghin, intocmirea si inregistrarea de documente comerciale la vanzarea catre clienti, incasarea pretului marfii livrate si virarea acestor sume in contul reprezentantei Tg. Mures, care colecta toate sumele din zona si le transfera la Bucuresti, ca din declaratia si nota explicativa date in fata comisiei de inventariere la data de 01.12.2001 contestatoarea a recunoscut ca are lipsa in casa de 141 milioane lei, intocmind incorect registrul de casa in perioada 20.08.2001 - 27.11.2001, prejudiciul fiind creat prin intocmirea de facturi pe care nu le-a inregistrat in evidentele punctului de lucru si l-a insusit si ca avand in vedere calitatea de gestionar a contestatoarei, aceasta raspunde de orice lipsa din gestiune, operand o prezumtie de culpa in sarcina sa, conform art.25 din Legea nr.22/1969 privind gestiunile materiale, iar sarcina probei revine exclusiv gestionarei si nu unitatii.
Examinand actele si lucrarile dosarului tribunalul retine ca:
Conform Contractului individual de munca nr.407/29 decembrie 1999 reclamanta PA, a lucrat incepand cu data de 6 decembrie 1999 si pana la 18 ianuarie 2002 in calitate de gestionar la S.C. Real Universal Com SRL Bucuresti - Punct de lucru - depozit Reghin.
Conform fisei postului reclamanta primea, pastra si elibera bunuri aflate in administrarea, folosinta sau detinerea firmei in scopul gestionarii si de asemenea opera incasari, plati si tinea evidentele acestora in scopul bunei desfasurari a activitatii economice financiare.
Conform procesului - verbal incheiat la data de 18 decembrie 2001, inventarul a fost demarat din urmatoarele considerente: sesizarea unor probleme de gestiune ca urmare a situatiilor lunare ce se trimit la compartimentul economic si autodenuntarea telefonica primita din partea gestionarei PA care a recunoscut lipsa unor lipsuri in gestiune de peste 150 milioane lei.
Din acelasi proces - verbal rezulta ca prin analiza comparata a clientilor neincasati, analiza efectuata in baza unor liste de calculator obtinute inainte de prezentarea de catre gestionara a unor documente de vanzare si incasare nedepuse la compartimentul economic si liste obtinute dupa inregistrarea documentelor mai sus amintite a rezultat urmatoarele diferente: in gestiunea "papetarie birotica" - minus 16.348.297 lei si in gestiunea "tipizate fiscale" - minus 132.257.075 lei, astfel ca s-a solicitat nota explicativa din partea gestionarei P F A, nota in care gestionara in cauza recunoaste toate minusurile si le-a explicat astfel: vanzare de marfa fara documente, vanzare catre clienti prin intocmire de facturi, incasate pe baza de chitante si nedepunerea sumelor in caseria societatii.
Prin Decizia nr.5/18.01.2002 emisa de parata s-a dispus imputarea sumei de 180.571.093 lei, reprezentand lipsa stabilita in gestiunea depozitului de "papetarie - birotica" si de "tipizare fiscale" de la punctul de lucru Reghin, al S.C. Real Universal COM SRL - Bucuresti, in sarcina gestionarei P F A, iar suma imputata se va recupera, dupa ramanerea definitiva a deciziei de imputare, partial din garantia constituita de gestionar, iar diferenta prin executare silita asupra bunurilor gestionarei P F A.
In decizia contestata se retine ca pentru masura dispusa s-a avut in vedere procesul - verbal de inventariere si control al punctului de lucru Reghin, apartinand S.C. real Universal COM SRL - Bucuresti, prin care stabilit in urma verificarii inventarului efectuat la data de 01.12.2001 la gestiunea de "papetarie birotica" si gestiunea "tipizate fiscale" din cadrul acestui punct de lucru, existenta unui prejudiciu total in suma de 180.571.093 lei, reprezentand sume incasate de la clienti si nedepuse la caseria societatii (148.605.372 lei si lipsa in gestiune, plus TVA (31.965.721 lei).
Se mai retine in decizie ca avand in vedere ca din declaratia si nota explicativa, date de gestionara P F A la data de 01.12.2001, rezulta ca aceasta recunoaste ca a sustras sumele de bani, gasite lipsa la inventar in perioada 20 august - 27 noiembrie 2001 si ca chiar daca sustine ca a actionat la cererea fostului agent de vanzari Bandila Ioan, care a lucrat la reprezentanta Mures in perioada 16.07.2001 - 01.09.2001, este direct si personal raspunzatoare, in calitate de gestionar al depozitului de marfa.
In sedinta publica din 17.05.2002 Tribunalul Mures a dispus in baza art.244 pct.2 Cod procedura civila, suspendarea din oficiu a judecarii actiunii formulate de reclamanta P F A, in contradictoriu cu S.C. Real Universal COM SRL - Bucuresti, pana la solutionarea dosarului nr.122/D al Politiei Municipiului Reghin.
Prin Sentinta civila nr.511/14.10.2004 modificata partial prin Decizia penala a Tribunalului Mures nr.277/A/13.10.2006 (care a stabilit suma la plata careia au fost obligati inculpatii la 241.965.265 ROL) si ramasa definitiva si irevocabila prin Decizia penala nr.837/R/20.12.2006 reclamanta din acest dosar P F A, a fost condamnata alaturi de Bandila Ioan - reprezentant vanzari la aceeasi societate comerciala Real Universal COM SRL Bucuresti, pentru delapidare in forma continuata, fals material in inscrisuri oficiale.
Prin aceeasi hotarare penala, definitiva, s-a dispus in baza art.346 alin.1 Cod procedura penala, combinat cu art.14 alin.3 Cod procedura penala raportat la art.998, 999, 103 Cod civil obligarea celor doi inculpati la plata in solidar a sumei de 180.571.093 lei despagubiri civile, mentinandu-se in acest sens un sechestru asigurator aplicat pe un imobil proprietatea reclamantei din acest dosar.
Avand in vedere ca decizia de imputare contestata a fost emisa sub imperiul Legii nr. 10/1972 (Codul muncii), instanta apreciaza ca analiza legalitatii acestei decizii trebuie facuta prin prisma acestui act normativ.
Conform art. 103 alin. 2 din Legea nr. 10/1972, in cazul in care salariatul a cauzat un prejudiciu angajatorului prin savarsirea unei infractiuni, raspunderea salariatului nu se stabileste potrivit normelor referitoare la raspunderea materiala din Codul muncii (Legea nr. 10/1972), ci conform normelor dreptului penal.
Raspunderea penala, ce a fost instituita fata de reclamanta, nu poate fi cumulata cu cea patrimoniala, reglementata de Codul muncii. Deci reclamanta, care a determinat producerea prejudiciului material societatii parate printr-o fapta penala, va raspunde pentru prejudiciul produs in conditiile dreptului civil delictual. Societatea parata, care s-a constituit ca parte civila in procesul penal, nu are deschisa optiunea intre raspunderea civila contractuala si raspunderea civila delictuala (pentru aceasta opinie, a se vedea si I.T. Stefanescu, "Tratat de dreptul muncii", Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2003, p. 711-712).
In consecinta, apreciind ca parata isi putea fundamenta pretentiile exclusiv in temeiul raspunderii civile delictuale, instanta urmeaza sa anuleze decizia de imputare, care este un act de instituire a raspunderii civile contractuale (potrivit art. 107 din Legea nr. 10/1972).
Cererea reclamantei de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata va fi respinsa deoarece reclamanta nu a facut dovada efectuarii unor asemenea cheltuieli.