Drept fiscal. Obligarea depunerii de catre contribuabili a deconturilor de TVA, potrivit art. 156 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
- art. 156 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Suma de 12.042 lei reprezentand TVA de plata retinuta de organele de control fiscal are doua componente:
Prima componenta are in vedere suma de 2.609 lei, care provine din faptul ca asociatia familiala nu a depus deconturile de TVA pentru perioada iunie - decembrie 2005, incalcand astfel prevederile art.156 alin.2 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Potrivit acestor dispozitii legale, contribuabilii au obligatia depunerii decontului de taxa pe valoarea adaugata aferenta perioadei fiscale pana la data de 25 ale lunii urmatoare perioadei fiscale.
Prin raportul de expertiza fiscala judiciara intocmit de expert A. E. s-a retinut ca "din punct de vedere al expertizei fiscale, diferenta de plata in suma de 2609 lei rezultata din nedepunerea deconturilor de taxa pe valoarea adaugata pentru perioada 01.06.2005 - 31.12.2005 se datoreaza bugetului consolidat al statului" (fila 173 dosar de fond).
Au fost confirmate astfel cele stabilite de organele de control fiscal prin Decizia de impunere nr.12550/03.10.2008, astfel ca se constata intemeiata critica recurentei D. G. F. P. I. cu privire la acest aspect.
Cea de-a doua componenta a obligatiei de plata a TVA vizeaza suma de 9433 lei reprezentand TVA dedusa prin deconturile depuse de asociatia familiala in perioada 01.01.2004 - 31.03.2005, pentru care nu s-au prezentat la control documente justificative, incalcandu-e astfel disp. art.146 alin.1 lit.b) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Expertiza fiscala judiciara efectuata in cauza a stabilit ca nu au fost prezentate documente justificative pentru diferenta de 9.433 lei ce reprezinta taxa dedusa prin deconturile e TVA in perioada 01.01.2004 - 31.03.2005, astfel ca, din punct de vedere fiscal, cu respectarea disp. art.145 alin.12 lit.b) din Legea nr.571/2003, actualizata pana la data de 31.12.2006, contribuabilul A. F. "D." nu are drept de deducere.
Prin urmare, in mod legal s-a stabilit prin decizia de impunere contestata si obligatia de plata a TVA in suma de 9.433 lei, criticile recurentei - parate D. G. F. P. I. fiind intemeiate si sub acest aspect.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR. 1101/26.04.2010)
Deliberand asupra recursului de fata, constata urmatoarele:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Ialomita, sub nr.3457/98/2008 reclamantii D. I. si D. N., in calitate de fosti asociati al A. F., au chemat in judecata pe paratele D. G. F. P. I si A. F. P. S., solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna anularea Deciziei nr.268/31.10.2008 si, pe cale de consecinta, admiterea contestatiei formulate impotriva Deciziei de impunere nr.12550/03.10.2007, exonerarea de plata obligatiilor suplimentare bugetare in suma de 56.389 lei, precum si suspendarea executarii deciziei de impunere pana la solutionarea irevocabila a cauzei.
In motivarea actiunii, reclamantii au sustinut ca, in mod gresit, organele de control fiscal au stabilit, in raport de cifra de afaceri a asociatiei, ca aceasta ar fi platitoare de TVA.
Au apreciat reclamantii ca, si in situatia in care s-ar fi constatat ca asociatia este platitoare de TVA, trebuia sa se faca aplicarea dispozitiilor Codului fiscal, in sensul ca la data stabilirii obligatiei de plata a TVA trebuia recunoscut dreptul de deducere a acestei taxe din facturile si bonurile fiscale existente in evidenta contabila a asocierii.
Cu privire la impozitul pe venitul suplimentar stabilit de organele fiscale, reclamantii au sustinut ca acestea au gresit atunci cand nu au luat in considerare declaratia rectificativa pe anul 2004 depusa de asociatie.
Prin intampinarea formulata in cauza, paratele au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata si mentinerea actelor administrative contestate, ca fiind legale si temeinice.
La data de 13.04.2009, reclamantii au formulat cerere de recuzare a expertului contabil numit in cauza, cerere care a fost respinsa de instanta, ca fiind tardiva, avand in vedere ca nu a fost respectat termenul de 5 zile prevazut de disp. art. 204 alin.2 Cod procedura civila.
Cererea de suspendare a executarii Deciziei nr.268/2008 a fost admisa prin incheierea din data de 02.02.2009.
Pe baza probelor cu inscrisuri si expertiza contabila administrate in cauza, Tribunalul Ialomita a pronuntat Sentinta civila nr.526 F/25 mai 2009, prin care a dispus: respingerea ca tardiv formulata a cererii de recuzare a expertului contabil A. E., admiterea cererii in parte, anulare in parte a Deciziei nr.268/31.10.2008 emisa de Directia Generala a Finantelor Publice Ialomita si, in consecinta, admiterea in parte a contestatiei formulate impotriva Deciziei de impunere nr.12550/03.10.2008 emisa de Administratia Finantelor Publice Slobozia, modificarea deciziei de impunere in ceea ce priveste obligatiile suplimentare reprezentand TVA de plata, in sensul reducerii lor la 10.110 lei TVA si 13158 lei majorari TVA si mentinerea dispozitiilor cu privire la plata impozitului pe venit.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Din verificarile efectuate de organul de control fiscal si din cele stabilite prin raportul de expertiza contabila efectuat in cauza rezulta ca impozitul suplimentar pe venit a fost stabilit in mod legal, intrucat nu se pot lua in considerare pentru anul 2004 declaratiile rectificative depuse de reclamanti la organul fiscal, deoarece s-au utilizat alte formulare decat cele pentru care s-au facut declaratii initiale pe anul 2004, iar aceste declaratii s-au depus la data de 12.12.2008, dupa momentul initierii de catre organul fiscal a unei actiuni de control pentru perioada respectiva.
Potrivit dispozitiilor OMFP nr.1304/2004, dupa transmiterea avizului de inspectie fiscala cei verificati nu mai pot depune declaratii rectificative pentru impozitele, taxele si contributiile sociale aferente perioadei verificate.
Cu privire la TVA stabilita in sarcina de plata a asociatiei, tribunalul a constatat ca valoarea reala datorata este de 10.110 lei TVA si 13.158 lei accesorii, intrucat asociatia de a devenit platitor de TVA, in conditiile si termenele prevazute de art.25 pct. A lit. a) din OUG nr.17/2000, incepand cu data de 01.06.2000, prin depasirea plafonului reglementat de art.6 pct.A lit.k) din acelasi act normativ.
Urmare a verificarilor efectuate de expertul contabil asupra declaratiilor privind veniturile din activitati independente depuse pentru anul 2004, a deconturilor de TVA existente la dosarul cauzei si a documentelor contabile (facturi pentru cumparaturi, jurnal pentru TVA), se constata ca pentru anul 2004 TVA in sarcina A.F."D." este in suma de 9.818 lei, ce se compune din TVA colectat in suma de 6.909 lei, aferent veniturilor declarate initial pentru anul 2004 si neinscrise in deconturile pentru TVA si 2.909 lei, diferenta TVA fara drept de deducere fata de TVA dedusa prin decont in perioada 01.01.2004 - 31.12.2004.
Pentru anul 2005, s-a constatat o diferenta de TVA de plata in sarcina asociatiei in suma de 292 lei, ca diferenta intre TVA colectata si nedeclarata organului fiscal si TVA deductibila si nedeclarata organului fiscal.
La realizarea acestor constatari s-a avut in vedere incalcarea disp. art. 145 alin.12 lit.b) si art.156 alin.2 Cod fiscal.
Prin neplata diferentei de TVA in suma totala de 10.110 lei, asociatia datoreaza si accesorii la aceasta suma in valoare de 13.158 lei, in conditiile art.119 si 120 Cod de procedura fiscala.
Impotriva Sentintei civile nr.526 F/25.05.2009, pronuntata de Tribunalul Ialomita, au declarat recurs, in termen legal, reclamantii D. N. si D. I., precum si parata D. G. F. P. I.
Recurentii-reclamanti nu si-au indeplinit obligatia de a timbra recursul cu taxa judiciara de timbru in valoare de 21,5 lei si timbru judiciar in valoare de 0,6 lei, desi au fost legal citati cu aceasta mentiune pentru termenele de judecata din 11.01.2010, 22.02.2010 si 19.04.2010.
Fata de aceasta imprejurare, Curtea a invocat, din oficiu, in sedinta publica din data de 19.04.2010, exceptia de netimbrare in privinta recursului declarat de reclamanti.
Potrivit disp. art.20 alin.1 si 3 din Legea nr.146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, taxele judiciare de timbru se achita anticipat, iar neindeplinirea obligatiei de plata pana la termenul stabilit de instanta se sanctioneaza cu anularea actiunii sau a cererii.
In temeiul acestor dispozitii legale, Curtea va dispune anularea recursului declarat de reclamanti, ca netimbrat.
In motivarea recursului, parata D. G. F. P. I. a sustinut ca solutia instantei de fond, intemeiata pe concluziile expertizei contabile, este data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, motiv de nelegalitate prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila, intrucat expertul fiscal a calculat taxa pe valoarea adaugata pe baza unui Registru jurnal de incasari si plati care nu era intocmit in mod corect, in sensul ca documentele justificative de incasare a contravalorii marfii vandute erau trecute doar "monetare" si nu rapoarte zilnice de vanzare emise de casa de marcat electronica fiscala pe care asociatia familiala a folosit-o, asa cum prevad dispozitiile OMF nr.1040/2004.
Recurenta a sustinut ca, prin neprezentarea de facturi sau alte documente legale aprobate care sa justifice TVA aferenta bunurilor achizitionate, asociatia familiala nu avea dreptul sa deduca suma de 9.433 lei, fata de disp. art.145 alin.12 lit.b) din Legea nr.571/2003.
De asemenea, s-a precizat ca diferentele de TVA de plata s-au stabilit pe baza documentelor justificative pe care reprezentantul fiscal al asociatiei, dl. D. I., le-a pus la dispozitia echipei de inspectie fiscala, iar la incheierea inspectiei fiscale, prin declaratia data in conformitate cu art.105 alin.8 din OG nr.92/2003, de reprezentantul fiscal al asociatiei, acesta a recunoscut ca a pus la dispozitia organului de inspectie fiscala "toate documentele si informatiile solicitate pentru desfasurarea inspectiei fiscale, precum si faptul ca raspunde de exactitatea, realitatea si legalitatea acestora".
In concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotararii instantei de fond, in sensul respingerii actiunii reclamantilor ca neintemeiata si mentinerii actelor administrative fiscale contestate ca temeinice si legale, pentru suma totala de 56.389 lei, reprezentand: impozit pe venit 14.773 lei, accesorii aferente impozitului pe venit 14.252 lei, TVA 12.042 lei si accesorii aferente TVA 15.322 lei.
Curtea, examinand sentinta recurata, prin prisma criticilor formulate, in raport de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile legale aplicabile, constata ca recursul declarat de parata D. G. F. P. I. este fondat, in considerarea urmatoarelor argumente:
Prin Decizia de impunere nr.12550/03.10.2008 emisa de Administratia Finantelor Publice Slobozia s-a stabilit in sarcina A. F. "D." obligatia de plata a urmatoarelor surse: impozit pe venit - 14.773 lei, accesorii aferente - 14.252 lei, TVA - 12.042 lei, accesorii aferente 15.322 lei.
Recursul declarat de parata D. G. F. P. I. vizeaza solutia pronuntata de instanta de fond in ceea ce priveste obligatia de plata a TVA si a accesoriilor aferente.
Suma de 12.042 lei reprezentand TVA de plata retinuta de organele de control fiscal are doua componente:
Prima componenta are in vedere suma de 2.609 lei, care provine din faptul ca asociatia familiala nu a depus deconturile de TVA pentru perioada iunie - decembrie 2005, incalcand astfel prevederile art.156 alin.2 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Potrivit acestor dispozitii legale, contribuabilii au obligatia depunerii decontului de taxa pe valoarea adaugata aferenta perioadei fiscale pana la data de 25 ale lunii urmatoare perioadei fiscale.
Prin raportul de expertiza fiscala judiciara intocmit de expert A. E. s-a retinut ca "din punct de vedere al expertizei fiscale, diferenta de plata in suma de 2609 lei rezultata din nedepunerea deconturilor de taxa pe valoarea adaugata pentru perioada 01.06.2005 - 31.12.2005 se datoreaza bugetului consolidat al statului" (fila 173 dosar de fond).
Au fost confirmate astfel cele stabilite de organele de control fiscal prin Decizia de impunere nr.12550/03.10.2008, astfel ca se constata intemeiata critica recurentei D. G. F. P. I. cu privire la acest aspect.
Cea de-a doua componenta a obligatiei de plata a TVA vizeaza suma de 9433 lei reprezentand TVA dedusa prin deconturile depuse de asociatia familiala in perioada 01.01.2004 - 31.03.2005, pentru care nu s-au prezentat la control documente justificative, incalcandu-e astfel disp. art.146 alin.1 lit.b) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Expertiza fiscala judiciara efectuata in cauza a stabilit ca nu au fost prezentate documente justificative pentru diferenta de 9.433 lei ce reprezinta taxa dedusa prin deconturile e TVA in perioada 01.01.2004 - 31.03.2005, astfel ca, din punct de vedere fiscal, cu respectarea disp. art.145 alin.12 lit.b) din Legea nr.571/2003, actualizata pana la data de 31.12.2006, contribuabilul A. F. "D." nu are drept de deducere.
Prin urmare, in mod legal s-a stabilit prin decizia de impunere contestata si obligatia de plata a TVA in suma de 9.433 lei, criticile recurentei - parate D. G. F. P. I. fiind intemeiate si sub acest aspect.
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, Curtea constata ca hotararea instantei de fond, prin care actiunea promovata de reclamanti a fost admisa in parte, se bazeaza pe concluziile expertizei fiscale judiciare intocmite de acelasi expert, urmare a incuviintarii obiectiunilor formulate de reclamanti.
Din aceasta completare a raportului de expertiza rezulta ca A.F. "D." are TVA de plata in suma de 10.110 lei din care: 9.818 lei pentru anul 2004 si 292 lei pentru anul 2005, precum si accesorii in suma de 13.158 lei.
Acest punct de vedere al expertului vine in contradictie cu cel exprimat de organele de control fiscal si confirmat prin raportul de expertiza intocmit initial in cauza, iar din analiza constatarilor expertului, ca raspuns la obiectiunile formulate de reclamanti, se observa ca nu a fost adus niciun argument si nu a fost anexat expertizei niciun document justificativ din care sa rezulte ca asociatia familiala a depus deconturile de TVA aferente perioadei iunie - decembrie 2005 pana la data de 25 ale lunii urmatoare perioadei fiscale, conform art.156 alin.2 din Legea nr.571/2003, si ca a prezentat documente justificative pentru TVA dedusa prin deconturile depuse in perioada 01.01.2004 - 31.03.2005.
In aceste conditii, avand in vedere si declaratia data de reprezentantul fiscal al asociatiei familiale, la incheierea inspectiei fiscale, in sensul ca a pus la dispozitia organului de inspectie fiscala toate documentele si informatiile solicitate, precum si inscrisurile depuse de reclamanti in sustinerea actiunii, Curtea constata ca punctul de vedere al expertului contabil A. E., prezentat in completarea la raportul de expertiza, nu are o fundamentare legala si nu a fost insotit de nici un document justificativ, de natura sa infirme nu numai concluziile organelor de control fiscal, dar si concluziile exprimate initial in cauza de acelasi expert contabil.
Pentru considerentele evidentiate, Curtea retine ca sunt intemeiate criticile formulate de recurenta-parata D. G. F. P. I. si urmeaza sa dispuna, in temeiul disp. art.312 alin.3 rap. la art.304 pct.9 Cod procedura civila, admiterea recursului, modificarea in parte a sentintei recurate, in sensul respingerii actiunii in integralitate, ca neintemeiata.
Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei recurate.