Drept de autor. Actiune in constatarea nulitatii unui certificat de mostenitor. Durata drepturilor de exploatare asupra operelor dupa decesul titularului. Situatia in care dreptul de exploatare mentionat revine organismului de gestiune colectiva. Aplicarea legii in timp.
- Legea nr. 8/1996, art.25; art.149 alin.3;
1. Vocatia de exceptie conferita prin teza a II-a a art. 25 din Legea 8/1996 organismelor de gestiune colectiva - de a exercita drepturile patrimoniale de autor aflate in acele succesiuni ale autorilor ce nu au fost culese de mostenitori ai acestora - este subsumata de legiuitor in termeni clari conditiei de inexistenta a oricaror mostenitori ai autorului (a carui succesiune se deschide sub imperiul acestei reglementari legale); fiind derogatorie de la reglementarile de drept comun ce privesc materia mostenirilor vacante, aceasta vocatie speciala nu poate fi extinsa prin analogie, sau pe cale de interpretare si in privinta altor succesiuni, cum sunt cele lasate de mostenitorii (acceptanti) ai autorului, si nici nu poate fi valorificata in privinta acelor succesiuni deschise inainte de intrarea in vigoare a acestei reglementari.
2. Potrivit art. 149 alin. 3 din Legea 8/1996 in forma pe care o avea la data emiterii certificatului de mostenitor atacat, in anul 1998: "Durata drepturilor de exploatare asupra operelor create de autori decedati inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi si pentru care au expirat termenele de protectie se prelungeste pana la termenul de protectie prevazut in prezenta lege. Prelungirea produce efecte numai de la intrarea in vigoare a prezentei legi."
Din economia normei enuntate rezulta ca legiuitorul a inteles sa resusciteze dreptul de exploatare asupra operelor care au fost create de autorii decedati inainte de intrarea in vigoare a actualei legi ce reglementeaza materia drepturilor de autor, si pentru care au expirat termenele de protectie, fara a fi facuta vreo distinctie in privinta diferitelor clase/categorii de mostenitori in al caror patrimoniu se aflau respectivele drepturi la data implinirii termenelor de protectie calculate potrivit legislatiei anterioare.
Astfel, legiuitorul a reglementat in favoarea persoanelor care au/s-au succedat la mostenirea unui autor decedat si pentru ale carui opere s-au implinit termenele de protectie stabilite prin legislatia anterioara, o vocatie speciala ce are aptitudinea chiar de a renaste un astfel de drept (inainte de implinirea termenului stabilit de Legea 8/1996) direct in patrimoniul celui ce este succesor al mostenitorului creatorului operei. (Decizia nr.144A din 03.06.2010 - Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si Pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuala)
Nota: Dispozitiile art.149 alin.3 din Legea nr. 8/1996, aplicabile in raportul juridic dedus judecatii in speta, au fost ulterior modificate prin Legea nr. 285/2004 si prevad in prezent: "Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor create inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi si pentru care nu au expirat termenele de protectie calculate conform procedurilor legislatiei anterioare se prelungeste pana la termenul de protectie prevazut in prezenta lege. Prelungirea produce efecte numai de la intrarea in vigoare a prezentei legi."
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a Civila la data de 15.01.2009, reclamanta COPYRO - Societate de Gestiune Colectiva a Drepturilor de Autor a chemat in judecata paratul R.I., solicitand instantei: sa constate nulitatea certificatului de mostenitor nr. 121/23.10.1998 eliberat de BNP "Constanta Popper" in dosarele conexe nr. 131/1998 si 132/1998 privind drepturile de autor ale defunctei R.F. si a incheierii nr. 2913/11.05.2006 eliberata de BNPA "Constanta Popper si Haraga Livia" pentru rectificarea certificatului de mostenitor nr. 121/23.10.1998; sa constate apartenenta dreptului de autor de pe urma defunctului scriitor L.R. catre reclamanta COPYRO - Societate de Gestiune Colectiva a Drepturilor de Autor, in temeiul art. 25 din Legea nr. 8/1996.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca defunctul scriitor L.R. a decedat la 1.09.1944, astfel ca, potrivit art. 6 alin. 1 si 2 din Decretul nr. 321/1956 in vigoare, drepturile de autor ale acesteia apartineau sotiei sale R.F. pe tot timpul vietii si fiicei R.V.F. pe o perioada de 50 de ani. Sotia supravietuitoare a scriitorului, R.F., a decedat la 15.03.1976, drepturile patrimoniale de autor dobandite incetand intrucat aveau caracter viager. Fiica scriitorului, R.V.F., a decedat la 21.09.1995, iar termenul de 50 de ani pentru drepturile de autor dobandite prin mostenire de la tatal sau s-a implinit la 1.01.1995.
In urma decesului succesoarelor scriitorului L.R. - R.F. si R.V.F. - a deschis succesiunea paratul R.I., var primar, nepot de frate al autorului, fara a avea insa vocatie succesorala pe linia dreptului de autor. Aceste drepturi ii revin reclamantei, in temeiul art. 25 din Legea nr. 8/1996, astfel incat devin aplicabile dispozitiile art. 88 din Legea nr. 36/1995 cu privire la certificatul de mostenitor.
Prin sentinta civila nr. 823/11.06.2009, a fost respinsa cererea astfel formulata de reclamanta, ca neintemeiata.
Pentru a dispune astfel, instanta a retinut in esenta ca:
Urmare a decesului scriitorului L.R., decedat la 1.09.1944, au ramas ca mostenitoare: sotia supravietuitoare F.R. si fiica F.V. nascuta R., astfel cum rezulta din actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 49735/9.11.1945.
In privinta drepturilor de autor ramase de pe urma scriitorului, prin adoptarea Decretului nr. 321/27.07.1956, a fost stabilit regimul juridic aplicabil, fiind declarate abrogate prevederile legale anterioare.
Potrivit art. 6 din acest act normativ, "la moartea autorului sau a vreunuia dintre coautori, drepturile patrimoniale de autor se transmit prin mostenire, potrivit Codului Civil, insa numai pe urmatoarele termene: a) sotului si ascendentilor autorului, pe tot timpul vietii fiecaruia;b) descendentilor, pe timp de 50 ani;c) celorlalti mostenitori, pe timp de 15 ani, fara ca in acest caz dreptul sa se poata transmite din nou prin mostenire. Termenele prevazute la lit. b si c se socotesc de la 1 ianuarie al anului urmator mortii autorului".
Potrivit acestei dispozitii legale, cu aplicarea art. 1 lit. a din Legea nr. 319/1944 sotia supravietuitoare a scriitorului, F.R., a dobandit cota de 1/4 din drepturile de autor de pe urma defunctului sau sot pe durata vietii sale, iar fiica scriitorului F.V. a dobandit cota de 3/4 din drepturile de autor de pe urma defunctului sau tata pe o durata de 50 de ani.
Succesiunea defunctei F.R., decedata la 15.03.1976, nu intereseaza in cauza intrucat drepturile de autor mostenite de la defunctul sau sot, avand caracter viager, au incetat prin deces.
Urmare a decesului fiicei scriitorului - F.V., decedata la 21.09.1995 - a ramas ca mostenitor R.I., var primar, conform certificatului de mostenitor nr.121/23.10.1998 eliberat de BNP "Constanta Popper" in dosarele conexe nr. 131/1998 si 132/1998.
Prin raportare la dispozitiile art. 6 din Decretul nr. 321/27.07.1956, drepturile de autor mostenite de fiica scriitorului aveau durata de 50 ani, termenul de protectie implinindu-se la data de 01.01.1995.
Ulterior, regimul juridic aplicabil drepturilor de autor a fost modificat prin adoptarea Legii nr. 8/1996, astfel cum a fost aceasta amendata si completata ulterior.
Astfel, potrivit art. 25 alin. 1 din lege, "drepturile patrimoniale prevazute la art. 13 si 21 dureaza tot timpul vietii autorului, iar dupa moartea acestuia se transmit prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe o perioada de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusa la cunostinta publica in mod legal. Daca nu exista mostenitori, exercitiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectiva mandatat in timpul vietii de catre autor sau, in lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectiva cu cel mai mare numar de membri, din domeniul respectiv de creatie ".
Potrivit art.149 alin.3 din lege " durata drepturilor patrimoniale asupra operelor create inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi si pentru care nu au expirat termenele de protectie calculate conform procedurilor legislatiei anterioare se prelungeste pana la termenul de protectie prevazut in prezenta lege. Prelungirea produce efecte numai de la intrarea in vigoare a prezentei legi".
Prin efectul acestor dispozitii legale, termenul de protectie a drepturilor de autor mostenite de F.V. la tatal sau a fost prelungit de la 50 de ani la 70 de ani, deci pana la data de 01.01.2015, drepturile renascand in patrimoniul acesteia prin efectul legii.
Ca atare, aceste drepturi puteau fi transmise prin mostenire catre paratul R.I., var primar al defunctei, intrucat interdictia retransmiterii acestor drepturi nu opera potrivit dispozitiilor art. 6 din Decretul 321/1956 decat in privinta altor mostenitori decat descendentii.
A subliniat instanta fondului ca puteau face obiectul transmiterii pe cale succesorala drepturile de autor mostenite de catre fiica scriitorului, intrucat acestea au fost dobandite in mod direct, ca urmare a vocatiei proprii pe care legea i-o conferea la mostenirea tatalui sau, si nu ca urmare a faptului ca aceasta a venit ulterior si la mostenirea sotiei supravietuitoare ale carei drepturi erau viagere si incetau prin deces.
Prin urmare, s-a constatat ca nu au fost incalcate dispozitiile legale la emiterea certificatului de mostenitor contestat, astfel incat actiunea in constatarea nulitatii acestuia intemeiata pe dispozitiile art. 88 din Legea nr. 136/1995 este neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta.
In motivarea apelului se arata in esenta ca:
Instanta de fond a facut o gresita aplicare a dispozitiilor art. 149 alin.3 si art. 25 din Legea nr.8/1996 nemodificata. Aceste texte legale au fost aplicate retroactiv transmiterii pe linie succesorala a drepturilor de autor de pe urma defunctului scriitor L.R. in conditiile in care Legea nr.8/1996 nemodificata, in dispozitiile art.149 alin.1 prevede ca "Actele incheiate sub regimul legislatiei anterioare isi produce toate efectele conform aceleia".
Solutia instantei de fond s-a fundamentat si pe citarea gresita a textului art.149 alin.3 din Legea nr.8/1996 nemodificata, preluand textul art.149 alin.3 din Legea nr.285/2004 de modificare si completare a Legii nr.8/1996, neincident in cauza.
Instanta de fond a omis sa analizeze aplicatia succesiva a legislatiei de proprietate intelectuala asupra drepturilor de autor ce au apartinut defunctului scriitor L.R., decedat la data de 1 septembrie 1944, respectiv Legea de creatie intelectuala din anul 1923, Decretul nr.321/1956 si Legea nr.8/1996 nemodificata.
Astfel, la data deschiderii mostenirii, respectiv data mortii autorului, se stabilesc, indiferent de momentul solutionarii dezbaterii succesorale, pe cale notariala sau judecatoreasca: persoanele chemate a mosteni, capacitatea lor succesorala si drepturile ce li se cuvin asupra mostenirii; data la care incepe curgerea termenului de 6 luni de prescriptie a dreptului de optiune succesorala (art.700 C.civ.); legea care se va aplica dezbaterii mostenirii in cazul conflictului in timp al unor legi succesorale succesive (principiul neretroactivitatii legii art.1 C,civ.).
Procedura notariala din Certificatului de Mostenitor nr.121 din 23.10.1998 emis de Biroul Notarului Public "Constanta Popper" in dosar nr.131/1998 conexat cu Dosarul nr.132/1998 si a incheierii nr.2913 din 11.05.2006 emisa de Biroul Notarilor Publici Asociati "Popper Constanta si Haraga Lidia" pentru rectificarea Certificatului de Mostenitor nr.121 din 23.10.1998 nu respecta - in sustinerea apelantei - legislatia succesorala pe linia drepturilor de autor. De asemenea, drepturile de autor de pe urma defunctei R.V.F. nu respecta transmiterea pe linie succesorala a drepturilor de autor ce au apartinut defunctului scriitor L.R. deoarece nu se putea transmite prin succesiune exercitiul acestor drepturi, implinindu-se in patrimoniul fiicei scriitorului respectiv R.V.F. inca din timpul vietii acesteia.
Arata apelanta ca, in raport de aceste cerinte obligatorii ce trebuie respectate de procedura notariala si judecatoreasca, prevederile art.6 din Decretul nr.321/1956 si prevederile Legii nr.8/1996 nemodificata incidente in cauza, au urmatoarea aplicabilitate: drepturile de autor se transmit sotului si ascendentilor autorului pe tot timpul vietii acestora avand caracter viager. In acest caz, la moartea acestor mostenitori ai autorului, drepturile patrimoniale de autor nu se mai transmit prin succesiune.
Drepturile de autor ale sotiei autorului L.R., respectiv R.F., avand caracter viager nu mai puteau forma obiectul retransmiterii succesorale catre fiica acestora R.V.F. deoarece, potrivit art.149 alin.1 din Legea nr.8/1996 nemodificata, actele incheiate sub regimul legislatiei anterioare isi produc efectele conform acelei legislatii.
De asemenea, in temeiul Decretului nr.321/1956 in cadrul art.6 lit. b, drepturile de autor se puteau transmite numai descendentilor, neputand opera retransmiterea catre alte categorii de mostenitori potrivit principiului "ubi lex non disquit, nec nos distinquiere" .
Instanta de fond nu a tinut cont de aceste cerinte obligatorii stabilite in Decretul nr.321 /1956, facand o gresita aplicare a legii.
Reitereaza apelanta faptul ca, in speta, drepturile patrimoniale de autor au apartinut defunctului scriitor L.R. ce a decedat la data de 1 septembrie 1944. Fiica scriitorului, R.V.F., a decedat la data de 21.09.1995 situatie in care drepturile de autor dobandite de aceasta pe o perioada de 50 de ani de la decesul autorului s-au implinit la data de 01.01.1995 inainte de data decesului acesteia.
In urma decesului sotiei supravietuitoare a scriitorului, respectiv R.F. si al fiicei acestuia, respectiv R.V.F., a deschis succesiunea numitul R.I., fara ca aceasta sa aiba vocatie succesorala pe linia dreptului de autor asa cum s-a stabilit prin Dosarele succesorale nr.131 -132/1998 din cadrul Biroul Notarului Public "Constanta Popper" avand in vedere faptul ca drepturile patrimoniale de autor ale defunctei R.F., avand caracter viager, s-au stins in patrimoniul acesteia odata cu decesul sau, iar drepturile de autor ale defunctei R.V.F. fiind pe o perioada de 50 de ani de la decesul autorului s-au implinit la data de 01.01.1995 inainte de data decesului acesteia.
Instanta de fond nu a analizat din perspectiva celor doua constante ale dreptului substantial aplicabil persoanelor fizice, ca subiecte de drept civil si de proprietate intelectuala, devolutiunea legala a drepturilor de autor.
Astfel, fiecarui subiect de drept civil i se circumscriu, ca si constante ale dreptului, legea aplicabila cetateniei la data dobandirii capacitatii de folosinta respectiv legea aplicabila in materie succesorala la data stingerii capacitatii de folosinta si de exercitiu.
In analiza acestui aspect, instanta de fond a omis sa precizeze natura termenelor de transmitere a drepturilor de autor stabilite de legislatia de la data decesului scriitorului L.R., respectiv Decretul nr.321/1956, ce sunt exclusiv de natura succesorala si nu de protectie a drepturilor de autor.
De asemenea precizeaza apelanta ca, potrivit legislatiei anterioare, criteriul transmiterii pe cale succesorala a drepturilor de autor a fost proximitatea gradului de rudenie in raport de autor, consacrandu-se astfel un caracter personal al drepturilor transmise.
Paratul R.I. - var al autorului - in raport de caracterul viager al drepturilor de autor exercitate de sotia autorului R.F. si implinirea exercitiului drepturilor de autor pe 50 de ani inca din timpul vietii in patrimoniul fiicei autorului respectiv R.V.F., nu are vocatie succesorala concreta la mostenirea defunctului scriitor L.R.
Sub aspectul aplicarii legislatiei de proprietate intelectuala in timp, evidentiaza apelanta urmatoarele aspecte de legalitate: La data decesului scriitorului legea in vigoare era Legea de proprietate intelectuala din anul 1923.
Decretul 321/1956, in vigoare dupa data decesului scriitorului L.R., a reglementat transmiterea drepturilor de autor pe termene, mostenitorilor, in speta sotiei supravietuitoare pe tot timpul vietii acesteia, fiicei autorului pe o perioada de 50 de ani.
La data intrarii in vigoare a Legii nr.8/1996 nemodificata, respectiv 14 iunie 1996, s-a reglementat doar termenul de protectie al drepturilor patrimoniale de autor, stabilit la 50 de ani, prelungindu-se pana la 70 de ani conform art.25 din lege, pentru uniformizarea legislatiei de proprietate intelectuala nationala cu prevederile Conventiei de la Berna pentru protectia operelor literare si artistice. Prin acest text legal nu s-au prelungit si termenele de transmitere succesorala a drepturilor de autor stabilite de Decretul nr.321/1956.
Astfel, Legea nr.8/1996 nemodificata prin dispozitiile art.149 alin.1 a statuat expres faptul ca actele incheiate sub regimul legislatiei anterioare isi produc efectele potrivit acelei legislatii, dispozitiile Legii nr.8/1996 nemodificata art.25 neputand avea efect retroactiv.
Prin aplicatia facuta de instanta de fond, in ceea ce priveste termenul de protectie de 70 de ani stabilit de Legea nr.8/1996 nemodificata, s-a facut - in sustinerea apelantei - o aplicatie retroactiva a acestui termen, fara a se tine cont de legislatia succesiva in materia dreptului de proprietate intelectuala.
Art.25 din Legea nr.8/1996 nemodificata a evidentiat principiul cofraternitatii in exercitiul drepturilor de autor de catre organismele de gestiune colectiva infiintate prin vointa autorilor, stabilind in sarcina reclamantei-apelante exercitiul drepturilor de autor ale defunctului scriitor L.R. in raport de lipsa de vocatie concreta la succesiune a intimatului - parat I.R.
Chiar notarul public prin adresa nr.255/2006, reanalizand aplicatia succesiva in materia dreptului de proprietate intelectuala a observat eroarea creata in actele de succesiune in ceea ce aplicarea legii, punandu-i in vedere intimatului - parat I.R. sa nu se mai foloseasca de certificatul de mostenitor emis.
In drept, s-au invocat prevederile art. 296 si art. 274 C.pr.civ.
Apel legal timbrat.
Intimatul a formulat intampinare la apelul astfel formulat, pe aceasta cale sustinand caracterul netemeinic al acestei cai de atac.
Nu s-au incuviintat probe noi in apel.
Analizand apelul in raport de actele si lucrarile dosarului, de criticile formulate si de limitele stabilite prin art. 295 C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele:
Apelanta reclamanta reproseaza primei instante ca ar fi facut o gresita aplicare a prevederilor art. 149 alin. 3 si ale art. 25 din Legea 8/1996, sustinand ca aceste norme au fost aplicate retroactiv in ce priveste transmiterea succesorala a drepturilor de autor de pe urma defunctului L.R.
Raportat la aceasta critica expusa de apelanta, Curtea retine ca decesul scriitorului L.R. a avut loc la data de 01.09.1944.
Deschiderea succesiunii acestuia (care implica si transmiterea, in conditiile legii, a patrimoniului succesoral) a avut loc la aceeasi data, potrivit cu exigentele art. 651 C.civ., conform caruia "succesiunile se deschid prin moarte".
Este sustinuta de probatoriul administrat in cauza imprejurarea existentei mostenitorilor legali (sotia si fiica) ai autorului L.R., la data decesului acestuia, si faptul ca respectivii mostenitori au cules succesiunea autorului lor.
In conditiile in care au existat mostenitori legali acceptanti ai scriitorului L.R., ipoteza normei inscrise in teza a II-a a art. 25 alin. 1 din Legea nr. 8/1996 - conform careia "Drepturile patrimoniale prevazute la art. 13, 16, 17, 18 si 21 dureaza tot timpul vietii autorului, iar dupa moartea acestuia se transmit prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe o perioada de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusa la cunostinta publica in mod legal. Daca nu exista mostenitori, exercitiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectiva mandatat in timpul vietii sale de catre autor sau, in lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectiva cu cel mai mare numar de membri, din domeniul respectiv de creatie" - in mod evident nu este indeplinita.
Vocatia de exceptie conferita prin teza a II-a a art. 25 din Legea 8/1996 organismelor de gestiune colectiva - de a exercita drepturile patrimoniale de autor aflate in acele succesiunile ale autorilor ce nu au fost culese de mostenitori ai acestora - este subsumata de legiuitor in termeni clari conditiei de inexistenta a oricaror mostenitori ai autorului (a carui succesiune se deschide sub imperiul acestei reglementari legale); fiind derogatorie de la reglementarile de drept comun ce privesc materia mostenirilor vacante, aceasta vocatie speciala nu poate fi extinsa prin analogie, sau pe cale de interpretare si in privinta altor succesiuni, cum sunt cele lasate de mostenitorii (acceptanti) ai autorului, si nici nu poate fi valorificata in privinta acelor succesiuni deschise inainte de intrarea in vigoare a acestei reglementari.
Astfel, desi reproseaza primei instante aplicarea retroactiva a prevederilor Legii 8/1996, in realitate apelanta este cea care pretinde aplicarea mentionatei norme (dar si a dispozitiilor Decretului nr.321/1956 relative la durata termenelor de protectie a drepturilor de autor transmise prin mostenire) unor situatii nascute anterior intrarii lor in vigoare; sustinerea reclamantei apelante potrivit careia i-ar apartine drepturile de autor asupra operelor create de scriitorul L.R. ca si consecinta a faptului ca mostenitoarele R.F. si R.V.F. nu ar fi putut (re)transmite drepturile din aceasta categorie catre proprii lor succesori este fundamentata pe extinderea sferei de aplicare a prevederilor art. 25 alin. 1 din Legea 8/1996 dincolo de limitele ce rezida din dispozitiile ei exprese si in dezacord cu principiile generale de drept potrivit carora: legea civila dispune numai pentru viitor si exceptiile sunt de stricta aplicare si interpretare.
Drepturile de autor asupra operelor literare create in timpul vietii defunctului L.R. s-au transmis, potrivit legislatiei speciale ce guverna la acea data materia drepturilor de autor - Legea asupra proprietatii literare si artistice din 28 iunie 1923 - catre fiica si sotia acestuia pentru o perioada de 30 de ani.
Inainte de implinirea termenului legal de protectie mentionat, Legea asupra proprietatii literare lui artistice edictata in anul 1923 a fost expres abrogata, prin art. 43 din Decretul 321/1956.
Potrivit art. 41 alin. 3 din Decretul 321/1956 "termenele privind dreptul de autor si exercitiul lui, prevazute in legi anterioare, vor continua sa curga pana la implinirea lor, fara a putea depasi termenele corespunzatoare cuprinse in prezentul decret, socotite de la intrarea lui in vigoare".
Prin raportare la exigentele normei enuntate, tinand seama si de imprejurarea ca decesul mostenitoarei R.F.nu a survenit inainte de implinirea celor 30 de ani spre a opera o modificare a acestei durate in temeiul prevederilor art. 41 alin. 3 din Decretul 321/1956, termenul de protectie a drepturilor de autor transmise pe cale succesorala de pe urma defunctului L.R. mostenitoarelor mentionate si-a pastrat durata (de 30 de ani) stabilita prin Legea in vigoare la data dobandirii lor. La implinirea acestui termen, drepturile de autor detinute de cele doua mostenitoare s-au stins, in baza art. 8 din Decretul 321/1956.
Trebuie retinut ca in mod eronat a apreciat prima instanta ca protectia drepturilor de autor ce au fost dobandite de mostenitoarele scriitorului L.R. a fost viagera in ce o priveste pe R.F., si cu o durata de 50 de ani in ce o priveste pe R.V.F. in conditiile in care aceste termene au fost stabilite printr-un act normativ ulterior deschiderii succesiunii scriitorului, iar prin acest act normativ s-a stabilit expres faptul ca durata de protectie stabilita in privinta drepturilor nascute sub legea anterioara se pastreaza ca regula, exceptie facand situatia in care s-ar depasi termenele legii noi.
In ce priveste textul art. 149 alin. 3 din Legea 8/1996 redat in considerentele sentintei apelate, Curtea constata ca este corecta observatia apelantei in sensul ca prima instanta a citat continutul actual al acestei norme, iar nu cel ce se afla in vigoare la data eliberarii certificatului de mostenitor si incheierii de rectificare in privinta carora reclamanta apelanta a invocat sanctiunea nulitatii.
Nulitatea este sanctiunea care opereaza in privinta actelor juridice intocmite cu incalcarea unor norme juridice imperative aflate in vigoare la data perfectarii lui.
Astfel, relevant solutionarii litigiului pendinte este textul art. 149 din Legea 8/1996 in redactarea avuta in anul 1998, cand a fost intocmit certificatul de mostenitor (astfel cum acesta a fost rectificat prin incheierea nr. 2913/2006) care atesta dezbaterea succesorala notariala de pe urma celor doua mostenitoare ale scriitorului L.R.
Potrivit art. 149 alin. 3 din Legea 8/1996 in forma pe care o avea la data mentionata "Durata drepturilor de exploatare asupra operelor create de autori decedati inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi si pentru care au expirat termenele de protectie se prelungeste pana la termenul de protectie prevazut in prezenta lege. Prelungirea produce efecte numai de la intrarea in vigoare a prezentei legi."
Din economia normei enuntate rezulta ca legiuitorul a inteles sa resusciteze dreptul de exploatare asupra operelor care au fost create de autorii decedati inainte de intrarea in vigoare a actualei legi ce reglementeaza materia drepturilor de autor, si pentru care au expirat termenele de protectie, fara a fi facuta vreo distinctie in privinta diferitelor clase/categorii de mostenitori in al caror patrimoniu se aflau respectivele drepturi la data implinirii termenelor de protectie calculate potrivit legislatiei anterioare.
Astfel, legiuitorul a reglementat in favoarea persoanelor care au/s-au succedat la mostenirea unui autor decedat si pentru ale carui opere s-au implinit termenele de protectie stabilite prin legislatia anterioara, o vocatie speciala ce are aptitudinea chiar de a renaste un astfel de drept (inainte de implinirea termenului stabilit de Legea 8/1996) direct in patrimoniul celui ce este succesor al mostenitorului creatorului operei.
Pe cale de consecinta, in aprecierea existentei si intinderii vocatiei speciale concrete a paratului R.I. de a dobandi - prin retransmiterea succesorala realizata din patrimoniul defunctei R.V.F., iar nu in considerarea unei vocatii succesorale directe la succesiunea scriitorului L.R., cum gresit sustine apelanta - dreptul de exploatare asupra operelor create de scriitorul L.R., este lipsit de relevanta faptul ca legislatia anterioara reglementa durate diferite pentru exercitarea acestei categorii de drepturi de catre fiica, respectiv de catre sotia supravietuitoare a autorului.
Prevederile art. 149 alin.1 din Legea 8/1996 - prin care se statueaza ca actele juridice incheiate sub regimul legislatiei anterioare isi produc efectele potrivit acelei legislatii - sunt lipsite de relevanta in analiza litigiului pendinte, unde instanta nu are a analiza efectele vreunui act juridic (manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice) care sa fi fost perfectat anterior intrarii in vigoare a Legii 8/1996.
Avand in vedere considerentele expuse - care le vor completa pe cele ale sentintei apelate - Curtea constata ca este neintemeiata solicitarea reclamantei apelante de a se constata ca ii apartin drepturile de autor asupra operelor create de scriitorul L.R., decedat la data de 01.09.1944, cat si aceea de a se constata nulitatea certificatului de mostenitor nr. 121/1998 si a incheierii nr. 2913/2006 prin care a fost rectificat mentionatul certificat (acte prin care s-a stabilit dreptul paratului R.I. asupra drepturilor de autor privind operele create de scriitorul L.R.).
Pe cale de consecinta, Curtea retine ca este corecta solutia primei instante, de respingere a actiunii formulate de catre reclamanta Copyro - Societate de Gestiune Colectiva a Drepturilor de Autor impotriva paratului R.I., urmand a dispune respingerea apelului promovat impotriva hotararii instantei de fond.
Vazand si dispozitiile art. 299 si urmatoarele Cod Proc.Civ.,