Plangerea impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale. Solutie gresita de respingere a plangerii pronuntata pe baza unor acte de cercetare penala incomplete. Aplicarea art. 278 ind. 1 alin. 8 pct. b din Codul de procedura penala. Decizie nr. 123/R din data de 10.04.2008
pronunțată de Tribunalul Maramures

Prin sentinta penala nr. 21 din 27.02.2008 a Judecatoriei Dragomiresti, in temeiul art. 2781 pct. 8 lit. a din C.pr.pen., a fost respinsa ca neintemeiata plangerea formulata de petenta C.F. impotriva rezolutiei din 17 decembrie 2007 data in dosarul nr. 505/P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Dragomiresti, si mentinuta rezolutia atacata.
De asemenea, instanta a respins ca inadmisibila plangerea formulata de petenta impotriva rezolutiei nr. 7/II/2/2008 din 14.01.2008 a Parchetului de pe langa Tribunalul Maramures.
Verificand rezolutia atacata pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, instanta a retinut ca prin plangerea penala adresata Politiei Salistea de Sus la data de 19.11.2007 partea vatamata C.F. a solicitat cercetarea numitilor I.P. senior si I.P. junior pentru savarsirea infractiunii de lovire prev. si ped. de art. 180 alin. 2 din C.pen., comisa prin aceea ca la data de 16.11.2007, in timp ce se afla in vizita la domiciliul fratelui sau, martorul C.D., a fost lovita de numitii I.P. senior si I.P. junior cu pumnii peste cap si peste fata, cauzandu-i-se o vatamare a integritatii corporale ce a necesitat pentru vindecare 4-5 zile de ingrijiri medicale.
Prin rezolutia nr. 505/P/2007 din 17 decembrie 2007, Parchetul de pe langa Judecatoria Dragomiresti, in temeiul art. 228 alin. 6 si 10 lit. d din C.pr.pen,. a dispus in cauza confirmarea propunerii de a nu se incepe urmarirea penala fata de faptuitorii I.P. senior si I.P.junior pentru savarsirea infractiunii de lovire prev. si ped. de art. 180 alin. 2 din C.pen., cu motivarea ca faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii, respectiv latura obiectiva, din probele administrate nerezultand ca faptuitorii au lovit-o pe persona vatamata.
Pentru a se dispune in acest sens procurorul a avut in vedere ca faptuitorii I.P. senior si I.P. junior nu au recunoscut ca au lovit-o pe C.F., afirmatiile acestora fiind sustinute si de fratele ei martorul C.D., in locuinta caruia a avut loc incidentul dintre parti.
In raport de aceste probe, prima instanta a apreciat ca solutia procurorului este legala si temeinica iar plangerea petentei nefondata. In plus instanta a argumentat ca daca persoana vatamata ar fi fost lovita de faptuitori, aceasta ar fi obtinut certificatul medico-legal cel putin in ziua urmatoare si nu dupa 4 zile.
Prin Decizia penala nr. 123 din 10.04.2008 tribunalul a admis recursul declarat de petenta C.F. si in baza art. 38515 pct. 2 lit. d si 3856 alin 3 din C.pr.pen. a casat in totalitate hotararea. Rejudecand cauza a dispus, in baza art. 2781 alin 8 lit b din C.pr.pen, admiterea plangerii formulata de petenta C.F., desfiintarea rezolutiei de neincepere a urmaririi penale data de procuror la data de 17.12.2007 in dosarul penal nr. 505/P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Dragomiresti, si trimiterea cauzei procurorului in vederea inceperii urmaririi penale.
In motivarea recursului petenta a aratat ca cercetarile efectuate in cauza sunt incomplete intrucat organele de urmarire penala au refuzat sa audieze doi martori care au vazut-o iesind din curtea locuintei fratelui ei si au cunostinta despre faptul ca a fost batuta.
De asemenea, petenta a sustinut ca procurorul, solutionand cauza prin rezolutie de netrimitere in judecata, nu a tinut seama de certificatul medico-legal, potrivit caruia medicul legist a constatat existenta leziunilor cauzate de faptuitori si a concluzionat ca acestea au putut fi produse prin lovire activa.
In considerentele deciziei de casare s-a retinut ca potrivit art. 62 din C.pr.pen., in vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penala este obligat sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe, iar potrivit art. 202 din C.pr.pen. organul de urmarire penala trebuie sa aiba rol activ, fiind obligat sa stranga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, in vederea justei solutionari a acesteia. In acelasi scop organul de urmarire penala este obligat sa explice partilor drepturile lor procesuale.
Din actele dosarului nu a rezultat ca organul de urmarire penala i-a explicat petentei ca poate propune probe si cere administrarea lor, in declaratiile acesteia neexistand nici o mentiune cu privire la faptul daca solicita sau nu administrarea unor probe.
In acest context, cei doi martori la care a facut referire recurenta nu au fost audiati, organul de urmarire penala neindeplinindu-si obligatia, in baza rolului activ, de a strange toate probele necesare pentru aflarea adevarului.
S-a constatat si ca solutia organului de urmarire penala de a dispune neinceperea urmaririi penale, este in contradictie cu materialul probator administrat in cauza, probele administrate nefiind exact apreciate.
Astfel, incidentul dintre petenta si faptuitori a fost confirmat atat de acestia cat si de martorul C. D., la scurt timp dupa incident petenta s-a deplasat la Politia Salistea de Sus si a reclamat ca a fost agresata (proces-verbal fila 7) iar potrivit certificatului medico-legal leziunile pe care aceasta le-a prezentat au putut fi produse prin lovire activa cu un corp dur (posibil pumn).
Prin urmare, coroborand declaratiile petentei cu aceste fapte si imprejurari, tribunalul a retinut ca in cauza exista suficiente probe si indicii ca numitii I. P. senior si I.P. junior au comis fapta de care sunt acuzati, motiv pentru care se impune ca fata de acestia sa se inceapa urmarirea penala.
Pentru aceste considerente, in baza art. 38515 pct. 2 lit. d si 3856 alin. 3 din C.pr.pen. s-a admis recursul declarat de petenta, s-a casat in totalitate hotararea si s-a admis plangerea formulata de aceasta.
In consecinta, s-a desfiintat rezolutia de neincepere a urmaririi penale si s-a trimis cauza procurorului in vederea inceperii urmaririi penale, urmand a se proceda la audierea partii vatamate C.F., careia i se va solicita sa precizeze daca are de propus probe, inclusiv identitatea celor doi martori la care a facut referire. Se vor administra probele cerute de partea vatamata, inclusiv audierea celor doi martori precum si orice alte probe necesare aflarii adevarului.