Legea 221/2009; despagubiri; criterii de apreciere. Sentinta civila nr. 2454 din data de 13.12.2010
pronunțată de Tribunalul Iasi

Prin cererea inregistrata la instanta cu numarul 7093/99/2010 si respectiv 7094/99/2010, reclamantii S. A. si S. C.,, mostenitorii defunctului S. M., respectiv fiul si sotia supravietuitoare a defunctului, au solicitat ca in contradictoriu cu Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, prin Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Iasi, sa li se acorde despagubiri in cuantumul de 5000 EURO fiecare, potrivit disp. art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, cat si obligarea paratei chemate in judecata la plata cheltuielilor de judecata efectuate in cauza.
Cererile fiind inregistrate separat s-a pus in discutia partilor conexarea acestora in temeiul art. 164 Cod procedura civila, apreciindu-se ca este vorba despre autorul comun al reclamantilor, situatie in care se impune administrarea de probatorii comune pentru dovedirea pretentiilor partilor.
Prin incheierea din 01.11.2010, instanta a dispus in sensul admiterii cererii de conexare.
Reclamantilor li s-a incuviintat proba testimoniala si proba cu acte.
Parata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantilor, aceasta nefiind intemeiata, iar sustinerile reclamantilor nu sunt apte sa demonstreze intensitatea prejudiciului si cu atat mai putin cuantificarea realista a despagubirilor solicitate.
In cauza a fost audiat martorul M. A. M. propus de reclamanti, depozitia acestuia urmand a fi considerata cu inscrisurile depuse in cauza si raportat la sustinerile si apararile partilor.
Totodata, temeiul de drept al pretentiilor reclamantilor a fost declarat neconstitutional conform deciziei Curtii Constitutionale nr. 1360/21.10.2010.
Reclamantii au invocat urmatoarele aspecte de fapt:
Defunctul la varsta de 19 ani a fost condamnat prin sentinta nr. 52/18.01.1950, pronuntata de Tribunalul Militar Iasi pentru savarsirea infractiunii de uneltire contra ordinei sociale, fapta prevazuta de art. 209 Cod penal din anul 1936, fiind condamnat la o pedeapsa privativa de libertate de 2 ani si 2 ani interdictie corectionala.
Acesta si-a executat pedeapsa in Penitenciarul Targusorul Nou din Prahova, loc in care a indurat numeroase umilinte si torturi. Acolo a muncit cel putin cate 12 ore zilnic, iar alimentatia era aproape inexistenta, toti detinutii din acel penitencioar fiind subnutriti. Din cauza lipsei de hrana si a torturilor fizice la care erau supusi multi dintre detinuti, slabiti fiind decedau, iar replica militienilor era una de incurajare in sensul in care pentru detinuti acesta trebuia sa fie un motiv de bucurie pentru ca - un mort semnifica mancare in plus pentru restul.
Aceste scene erau atat de dese incat devenisera o rutina, iar trauma psihica a tuturor detinutilor este de necontestat. Avand in vedere ca defunctul la acea data avea putin peste 19 ani, aceste lucruri i-au marcat viata si in mod indirect a marcat-o si pe a reclamantilor pentru ca au trait alaturi de el reminiscentele acelor evenimente tragice.
Pe langa trauma psihica din acea vreme defunctul a dobandit numeroase boli care s-au manifestat d-ea lungul vietii. Numai faptul ca era subnutrit, asa cum adesea povestea, arata ca un "schelet viu", i-a produs boli ale sistemului digestiv, ale ficatului. Desi organismul era tanar si la vremea respectiva si-a revenit cat de cat, odata cu trecerea timpului bolile isi spuneau cuvantul, sensibilitatea organelor era foarte mare si reactiile erau pe masura. Finalitatea a fost imobilizarea sa la pat in ultimii ani de viata si in final decesul.
In perioada de detentie, din cauza evadarii a altor doi detinuti, defunctul a fost mutat in Penitenciarul Pitesti. Nu este nevoie a se reitera in cadrul acestei actiuni ce a insemnat Penitenciarul Pitesti intre anii 1949 - 1952, expresia de " experimentul Pitesti" este arhicunoscuta si numai pronuntarea acestor doua cuvinte oripileaza opinia publica.
Un an petrecut in cadrul Penitenciarului Pitesti a lasat in psihicul si in subconstientul defunctului urme si rani necicatrizate pana in ultimul sau moment de viata. Bataile aproape zilnice, umilinte de neimaginat si alte asemenea lucruri l-au marcat pe acesta, si desi nu a trait personal acele momente au fost si urmasii afectati in mare masura.
Totusi efectele condamnarii politice pe care detinutul a suferit nu s-au limitat la cei aproape 4 ani de inchisoare. In primul rand ca la data cand a fost arestat era elev al Liceului de Baieti Falticeni, iar in urma arestarii a fost eliminat din scoala, si asa cum reiese din foaia sa matricola a fost eliminat din toate scolile pentru ca a avut abateri de la disciplina scolara si este detinut de organele de stat". Ulterior datorita regimului politic in care se afla si avand in vedere condamnarea suferita nu si-a mai continuat niciodata studiile, fiind in imposibilitate obiectiva de a face acest lucru.
Pe de alta parte, desi si-a executat condamnarea avuta, cei din securitate il urmareau zilnic si adesea era chemat pentru tot felul de declaratii. Toata familia a fost haituita in acest mod de-a lungul anilor si au avut de suferit din acest motiv. Defunctul adesea lipsea de acasa, pentru ca la intoarcere sa spuna ca iar a fost chemat la securitate pentru declaratii. Intotdeauna au trait cu frica ca odata s-ar putea sa nu se mai intoarca si sa nu mai stie nimic de el.
Defunctul a fost membru al Asociatiei fostilor detinuti politici din Romania si a beneficiat de prevederile Decretului Lege nr. 118/1990, fapt atestat prin Hotararea nr. 294/1990 emisa de catre Comisia Judeteana Iasi pentru aplicarea Decretului Lege nr. 118/1990.
Instanta apreciind sustinerile partilor, raportat la probele administrate si vazand reglementarile legale aplicabile spetei deduse judecatii, constata ca actiunea reclamantilor nu este intemeiata si retine urmatoarele considerente:
In fapt, reclamanta prin cererea introductiva de instanta arata ca sotul sau S. M. a fost condamnat prin sentinta nr. 52/18.01.1950 pronuntata de Tribunalul Militar Iasi pentru savarsirea infractiunii de uneltire contra ordinei sociale, fapta prevazuta de art. 209 Cod penal din anul 1936, fiind condamnat la o pedeapsa privativa de libertate de 2 ani si 2 ani interdictie corectionala, dar a executat efectiv 3 ani, 9 luni si 1 zi de inchisoare.
Reclamanta sustine ca urmare a faptului ca tatal sau a fost condamnat politic a avut repercusiuni si in plan social, sotul ei fiind afectat psihic intreaga viata de condamnarea suferita.
Urmare a faptului ca sotul reclamantei a fost condamnat si ulterior intreaga familie a avut de suferit aceasta se considera indreptatita sa solicite despagubiri Statului roman pentru suferintele indurate.
Intr-adevar prin Legea nr. 221/2009 s-a urmarit in principal stergerea ope legis a tuturor consecintelor penale ale condamnarilor cu caracter politic, repunerea in drepturi, in cazul in care prin hotararea de condamnare s-a dispus decaderea din acestea sau degradarea militara, afirmarea explicita a posibilitatii instantelor de judecata de a acorda despagubiri pentru prejudiciul moral daca se apreciaza, in urma examinarii tuturor circumstantelor cauzelor, ca reparatia obtinuta prin efectul Decretului Lege nr. 118/1990 si al O.U.G. nr. 214/1999, nu este suficienta si reglementarea unei posibilitati speciale de reparare a prejudiciului material produs prin confiscarea unor bunuri ca efect al hotararii de condamnare cu caracter politic.
Reclamanta a aratat ca sotul sau a beneficiat de prevederile Decretului Lege nr. 118/1990, fapta testat prin Hotararea nr. 294/1990 emisa de Comisia Judeteana pentru aplicarea Decretului Lege nr. 118/1990, motiv pentru care apreciaza ca pretentiile acestea nu sunt justificate intrucat solicita maximul prevazut de lege.
Rolul activ al judecatorului, precum si formarea convingerii sale cu privire la motivele actiunii sunt consfintite de art. 129 alin. 5 Cod procedura civila. Din economia acestui text rezulta ca instanta are obligatia de a administra un probatoriu pertinent si concludent in vederea determinarii justetei si temeiniciei cererilor formulate in justitie, fiind necesara in acest sens parcurgerea procedurilor specifice si, in nici un caz, hotararea nu poate fi influentata numai de sustinerile partilor, ci mai ales de dovezile depuse in cauza.
Nu exista o corelatie intre actele depuse, motiv pentru care nu poate fi obligat statul la plata unor sume de bani cu titlu de despagubiri materiale sau morale si mai ales daca reclamanta nu face dovada cu acte a celor aratate.
Totodata insa, urmeaza a se avea in vedere si faptul ca persoana condamnata a decedat, prin urmare nu este beneficiarul direct al despagubirilor, desi prejudiciul moral semnificativ s-a produs asupra familiei sale.
De asemenea, nu este lipsit de relevanta nici faptul ca a trecut o perioada indelungata de timp de la data producerii prejudiciului si pana in prezent - mai bine de 50 de ani, astfel ca nu se poate nega o atenuare semnificativa a prejudiciului moral prin trecerea timpului insasi inlaturarea prin lege ( art. 2 din Legea nr. 221/2009) a efectelor hotararii judecatoresti de condamnare cu caracter politic constituind o satisfactie rezonabila.
In ceea ce priveste cuantumul daunelor morale Curtea Europeana a Drepturilor Omului are o jurisprudenta constanta, statuand in echitate si in raport de circumstantele cauzei, adoptand o pozitie moderata prin sumele rezonabile acordate.
Prin decizia Curtii Constitutionale nr. 1360/21.10.2010 temeiul de drept invocat in sustinerea cererii reclamantilor a fost declarat neconstitutional.
Potrivit considerentelor expuse, instanta va respinge actiunea civila formulata de S. A. si S. C., in contradictoriu cu Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, prin Directia Generala a Finantelor Publice a judetului Iasi.