Conflict de munca avand ca obiect obligarea angajatorului la plata catre salariat a indemnizatiei de concediu si sporului pentru munca prestata pe timp de noapte Decizie nr. 1657 R din data de 09.04.2010
pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti

Conflict de munca avand ca obiect obligarea angajatorului la plata catre salariat a indemnizatiei de concediu si sporului pentru munca prestata pe timp de noapte. Gresita respingere de catre instanta de fond a solicitarii de administrare a probei cu martori in dovedirea situatiei de fapt constand din prestarea muncii pe timp de noapte. Recurs admis. - Cod Procedura Civila, art. 129 alin. 5, art. 167 si 186 Potrivit dispozitiilor art.129 alin.5 Cod procedura civila judecatorii au indatorirea sa staruie prin mijloace legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii in scopul pronuntarii unei hotarari temeinicie si legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare chiar daca partile se impotrivesc.
Aceste dispozitii impun in sarcina instantei de judecata obligativitatea administrarii de probatorii pe care le considera necesare chiar daca nu au fost solicitate de parti.
In conditiile in care dovezile sunt solicitate de catre parti in temeiul art.167 Cod procedura civila instanta le incuviinteaza daca socoteste ca pot sa aduca dezlegarea pricinii afara de cazul cand ar fi in primejdie ca ele sa se piarda prin intarziere.
Proba cu martori reglementata de dispozitiile art.186 Cod procedura civila,este o asemenea dovada, pe care instanta o poate admite daca apreciaza ca este pertinenta si utila pentru dezlegarea pricinii sau respinge ,dupa caz .
Din incheierea de sedinta pronuntata la data de 04.03.2009 de catre prima instanta, rezulta ca aceasta proba a fost respinsa ca inadmisibila si nu ca nu ar fi o proba pertinenta si utila pentru solutionarea cauzei.
Nici dispozitiile din Legea nr.168/1999 care reglementeaza procedura de solutionare a conflictelor de drepturi, nici dispozitiile din Codul de procedura care reglementeaza incuviintarea dovezilor nu cuprind prevederi care sa stabileasca cazurile in care proba cu martori este admisibila sau este inadmisibila.
Exista o reglementare expresa in acest sens in Codul Civil respectiv art.1191 care prevad ca ,dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei nu se poate face decat prin act autentic sau act sub semnatura privata. De asemenea, se precizeaza ca nu se va primi dovada cu martori in contra sau peste ceea ce cuprinde actul.
Aceste dispozitii nu sunt aplicabile in speta de fata pentru a considera proba cu martori inadmisibila ,deoarece reclamantul nu a urmarit sa faca dovada unui act juridic, ci sa dovedeasca imprejurari de fapt din care sa rezulte ca a prestat munca si pe timp de noapte.
O asemenea proba este o proba admisibila si este singurul mijloc de aparare al reclamantului fata de sustinerea intimatului ca nu ar fi prestat munca pe timp de noapte.
Respingand proba ca inadmisibila, practic instanta a incalcat dreptul la aparare al reclamantului in virtutea caruia poate solicita incuviintarea oricaror probe dintre cele mentionate de dispozitiile procedurale invederate mai sus.
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA NR. 1657 R DIN 9 APRILIE 2010
Prin cererea inregistrata la data de 28.10.2008 pe rolul Tribunalului Teleorman - Sectia Conflicte de Munca, Asigurari Sociale si Contencios Administrativ si Fiscal, Complet Specializat pentru Litigii de Munca si Asigurari Sociale, reclamantul G.G. a chemat in judecata paratul Primarul Comunei L. solicitand obligarea acestuia la plata indemnizatiei de concediu de odihna neefectuat si sporului de 15% pentru munca de noapte pe perioada 2006 - 2008, drepturi salariale ce vor fi indexate cu indicele de inflatie pana la plata acestora; reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecata ocazionate de judecata cauzei.
Prin sentinta civila nr.819 din data de 29.04.2009 pronuntata de Tribunalul Teleorman, a fost respinsa ca nefondata actiunea civila formulata de catre reclamantul G.G., in contradictoriu cu paratul Primarul Comunei L., judetul Teleorman.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca, potrivit dispozitiilor art.122 alin.1 din Codul muncii "Munca prestata intre orele 22 - 6 este, considerata munca de noapte".
Dispozitiile art.123 prevad ca "Salariatii care efectueaza cel putin 3 ore de munca de noapte beneficiaza fie de program de lucru redus cu o ora fata de durata normala a zilei de lucru, fara ca acesta sa duca la scaderea salariului de baza, fie de un spor la salariu de minimum 15% din salariul de baza pentru fiecare ora de munca de noapte prestata".
Chiar daca reclamantul sustine ca a efectuat munca de noapte probele depuse de catre parat la dosarul cauzei (filele 27 - 44) contrazic sustinerile acestuia, din foile colective de prezenta reiesind ca reclamantul a desfasurat un program normal de lucru de 8 ore pe zi si respectiv 40 de ore pe saptamana, fapt ce reiese si din contractul individual de munca Incheiat pe perioada determinata.
Cu privire la concediul de odihna cuvenit reclamantului, tribunalul a apreciat ca acesta nu este indreptatit sa beneficieze de despagubiri, avand in vedere ca din actele depuse la dosar de catre parat reiese ca acesta a beneficiat de concediu de odihna, cu exceptia perioadei iulie 2006 - decembrie 2007, fapt recunoscut de altfel de parat.
Potrivit dispozitiilor art.141 alin.1 "Concediul de odihna se efectueaza in fiecare an" si numai prin exceptie este permisa efectuarea concediului in anul urmator, in cazurile expres prevazute de lege sau in cazurile prevazute in contractul de munca aplicabil.
Nici compensarea in bani a concediului de odihna nu este permisa decat in cazul incetarii contractului individual de munca.
Din probele aflate la dosarul cauzei contractul individual de munca al reclamantului a incetat in anul 2008, motiv pentru care nu putea solicita compensarea in bani a concediului de odihna decat pentru concediul de odihna cuvenit in acest an si nu in anii anteriori.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.9 si art.3041 Cod procedura civila, solicitand admiterea recursului, casarea sentintei civile recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru urmatoarele considerente:
In fapt prin cererea de chemare in judecata, a solicitat obligarea paratului, primarul comunei L., judetul Teleorman la plata indemnizatiei de concediu de odihna neefectuat si a sporului de 15% pentru munca de noapte pe perioada 2006-2008, cu indexarea sumelor la indicele de inflatie.
Sentinta civila pronuntata in cauza este nelegala pentru urmatoarele motive:
Cu privire la sporul prevazut de art.123 din Codul muncii, invedereaza ca prin cererea introductiva a solicitat ca instanta sa-i incuviinteze administrarea probei cu martori, intrucat statele de plata pe baza carora a fost remunerat nu a reflectat realitatea regimului de lucru, adica prestarea muncii in conditiile art.122 din Codul muncii.
Instanta de fond nu a incuviintat insa administrarea acestei probe in mod gresit .intrucat in discutie era o situatie de fapt care poate fi dovedita cu orice mijloc de proba prevazut de lege in cauzele cu un asemenea obiect neexistand vreo inadmisibilitate.
Numai dupa administrarea unei asemenea probe instanta s-ar fi putut edifica, ca intr-adevar jumatate din activitate am desfasurat-o noaptea, pentru ca locul de munca nu poate fi functional intrucat aparatele care asigura alimentarea cu apa cuvenita localitatii, nu poate fi lasata nesupravegheata.
Cu privire la capatul de cerere privind indemnizatia de concediu de odihna pe perioada iulie 2006 - decembrie 2007, este adevarat ca potrivit art.141 din Codul muncii acesta se efectueaza in fiecare an, iar compensarea este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca.
Numai ca in baza art.141 alin.3 din codul citat angajatorul este obligat sa acorde concediul pana la sfarsitul anului urmator tuturor salariatilor care intr-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihna la care aveau dreptul.
Pe de alta parte, conform art.143, alin.1 din Codul muncii, in aplicarea prevederii art.141, alin.1 si alin.3 angajatorul este obligat sa programeze, inclusiv individual efectuarea concediului de odihna, prin care sa stabileasca data efectuarii concediului, obligatia care in cauza de fata nu a fost dovedita.
Rezulta din aprecierea acestor prevederi legale ca angajatorul este cel obligat sa urmareasca, ca in fiecare an calendaristic, salariatii sa efectueze concediul de odihna cu anumite exceptii, si doar in situatia incetarii raportului de munca acesta sa fie compensat.
Prin urmare, in situatia in care angajatorul nu si-a indeplinit aceste obligatii, se impune compensarea prevazuta de art.141, alin.4 din Codul muncii, compensarea in bani care nu priveste doar anul in care inceteaza raportul de munca, intrucat legiuitorul a folosit expresia " ... numai in cazul incetarii contractului de munca", care firesc au loc intr-un singur an calendaristic, ci nu sintagma "numai pentru concediul cuvenit pentru anul incetarii contractului individual de munca".
Curtea, constata a fi fondat recursul si retine aplicarea in cauza a dispozitiilor art.312 alin.3 raportat la alin.5 Cod procedura civila pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art.129 alin.5 Cod procedura civila judecatorii au indatorirea sa staruie prin mijloace legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii in scopul pronuntarii unei hotarari temeinicie si legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare chiar daca partile se impotrivesc.
Aceste dispozitii impun in sarcina instantei de judecata obligativitatea administrarii de probatorii pe care le considera necesare chiar daca nu au fost solicitate de parti.
In conditiile in care dovezile sunt solicitate de catre parti in temeiul art.167 Cod procedura civila instanta le incuviinteaza daca socoteste ca pot sa aduca dezlegarea pricinii afara de cazul cand ar fi in primejdie ca ele sa se piarda prin intarziere.
Proba cu martori reglementata de dispozitiile art.186 Cod procedura civila,este o asemenea dovada, pe care instanta o poate admite daca apreciaza ca este pertinenta si utila pentru dezlegarea pricinii sau respinge ,dupa caz .
Din incheierea de sedinta pronuntata la data de 04.03.2009 de catre prima instanta, rezulta ca aceasta proba a fost respinsa ca inadmisibila si nu ca nu ar fi o proba pertinenta si utila pentru solutionarea cauzei.
Nici dispozitiile din Legea nr.168/1999 care reglementeaza procedura de solutionare a conflictelor de drepturi, nici dispozitiile din Codul de procedura care reglementeaza incuviintarea dovezilor nu cuprind prevederi care sa stabileasca cazurile in care proba cu martori este admisibila sau este inadmisibila.
Exista o reglementare expresa in acest sens in Codul Civil respectiv art.1191 care prevad ca ,dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei nu se poate face decat prin act autentic sau act sub semnatura privata. De asemenea, se precizeaza ca nu se va primi dovada cu martori in contra sau peste ceea ce cuprinde actul.
Aceste dispozitii nu sunt aplicabile in speta de fata pentru a considera proba cu martori inadmisibila ,deoarece reclamantul nu a urmarit sa faca dovada unui act juridic, ci sa dovedeasca imprejurari de fapt din care sa rezulte ca a prestat munca si pe timp de noapte.
O asemenea proba este o proba admisibila si este singurul mijloc de aparare al reclamantului fata de sustinerea intimatului ca nu ar fi prestat munca pe timp de noapte.
Respingand proba ca inadmisibila, practic instanta a incalcat dreptul la aparare al reclamantului in virtutea caruia poate solicita incuviintarea oricaror probe dintre cele mentionate de dispozitiile procedurale invederate mai sus.
Curtea, apreciaza astfel ca, prima instanta nu a clarificat practic fondul cauzei, insusindu-si in totalitate punctul de vedere al intimatului si este necesara administrarea probei cu martori solicitata de reclamant pentru a-i da posibilitatea de a proba sustinerile sale din cererea de chemare in judecata.
Cum aceasta proba nu poate fi administrata in faza recursului, in raport de disp.art.305 Cod procedura civila care permit doar administrarea probei cu inscrisuri, Curtea constata ca hotararea recurata este afectata de motivul de casare prevazut de art.312 alin.3 Cod procedura civila si in temeiul acestor dispozitii coroborate cu cele ale aliniatului 5, va admite recursul, va casa sentinta si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
In rejudecare instanta de fond va avea in vedere si criticile expuse de recurent cu privire la capatul de cerere care vizeaza acordarea indemnizatiei de concediu de odihna pe perioada iulie 2006 - decembrie 2007, a caror examinare nu se mai impune in aceasta faza procesuala in raport de solutia mentionata mai sus, fiind necesara casarea intregii hotarari pentru a se asigura o judecata unitara dupa cum prevad dispozitiile art.312 alin.3 Cod procedura civila.