Recurs inadmisibil. Aplicarea dispozitiilor art. 282 indice 1 Cod procedura civila, raportat la valoarea litigiului dedus judecatii. ( decizia civila nr. 220 din 09.03.2010)
Art. 282 indice 1, raportat la art. 312 Cod procedura civila.
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti sub nr.15385/4/2006, la data de 06.12.2006, reclamantii D. T. si D. N. au chemat in judecata pe paratul MB, prin PRIMARUL GENERAL, solicitand instantei sa dispuna iesirea din indiviziune cu privire la partile comune de la parterul imobilului situat in Bucuresti, str.11 Iunie nr.1-A, sector 4, respectiv 2 holuri, un culoar si WC.
Prin sentinta civila nr.3743 din 14.06.2007 instanta a admis cererea precizata formulata de reclamanti si a dispus iesirea din indiviziune asupra partilor comune de la parterul imobilului situat in Bucuresti, str.11 Iunie nr.1-A, sectorul 4, respectiv asupra celor 2 holuri cu privire la care partile au drept de coproprietate. S-a atribuit reclamantilor in deplina proprietate si linistita posesie cele doua holuri (3 si 4) potrivit variantei de partaj propuse in anexa 3 a raportului de expertiza tehnica imobiliara intocmit de expert tehnic judiciar Iatan Gheorghe. Reclamantii au fost obligati la plata sumei de 16.553 lei, cu titlu de sulta catre parat.
Prin decizia civila nr.548 R/21.03.2008, Tribunalul Bucuresti-Sectia a IV-a Civila a admis recursul declarat de parat, a modificat in tot sentinta recurata si a respins actiunea reclamantilor, ca nefondata.
In considerentele acestei decizii, instanta de recurs a retinut, in raport de circumstantele cauzei, de probatoriul administrat si de concluziile raportului de expertiza omologat in varianta 1 (anexa 3), ca prima instanta a pronuntat o solutie nelegala, prin masura dispusa impiedicand pe recurentul-parat, in calitate de proprietar, sa-si exercite atributiile inerente dreptului de proprietate si de folosinta, schimband totodata destinatia bunului.
De asemenea, Tribunalul a retinut ca modalitatea de iesire din indiviziune, astfel cum a fost dispusa de instanta fondului, presupune redeschiderea unei usi de acces intre culoarul 6 si camera ocupata de locatari, usa "astupata" in prezent prin zidirea altor doua usi de acces inspre aceeasi camera, aspecte ignorate de prima instanta, care ar fi trebuit sa stabileasca in sarcina cui revine aceasta operatiune, de vreme ce a apreciat intemeiata actiunea intimatilor-reclamanti.
Instanta de apel a mai retinut ca sistarea starii de indiviziune nu reprezinta o simpla operatiune in cadrul careia se realizeaza o transformare a drepturilor indivize in drepturi divize si exclusive, ci este necesara respectarea anumitor principii, conditii, reguli de procedura. In speta de fata, existenta "unor discutii" cu privire la modul de utilizare a spatiilor comune sau indiviziunea fortata in care se afla partile din prezenta cauza cu privire la partile comune din imobil nu sunt argumente de natura sa atraga atribuirea in intregime a celor doua holuri (3 si 4) intimatilor-reclamanti.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii, invocand motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 5 si 9 Cod pr. civ.
In sustinerea motivului de recurs prevazut de art. 304 pct.5 Cod pr.civ. recurentii arata ca in mod gresit instanta de control judiciar, in faza procesuala anterioara, a calificat calea de atac exercitata ca fiind recurs, deoarece imobilul in litigiu are o valoare de peste 100.000 lei, conform expertizei efectuate in cauza, iar potrivit art. 2821 alin.1 Cod pr. civ., sunt exceptate de la calea de atac a apelului doar hotararile date in litigii al caror obiect are o valoare de pana la 100.000 lei.
In dezvoltarea motivului de recurs prevazut de art.304 pct.9 Cod pr.civ., recurentii arata ca in mod gresit s-a respins actiunea, in conditiile in care expertul a propus doua variante de partajare, dintre care prima respecta cel mai bine exercitarea in cele mai bune conditii a drepturilor copartasilor.
La termenul de judecata din 09.02.2010, stabilit pentru solutionarea recursului, Curtea a pus in discutia partilor, din oficiu, exceptia inadmisibilitatii recursului exercitat impotriva unei decizii pronuntate in recurs, in temeiul art. 2821 alin.1 Cod pr.civ.
Examinand cu prioritate aceasta exceptie, Curtea urmeaza a o admite, pentru urmatoarele considerente:
Obiectul actiunii formulate de reclamanti il constituie iesirea din indiviziune asupra spatiilor pe care reclamantii si paratul le detin in indiviziune, situate la parterul imobilului din Bucuresti, str.11 Iunie nr.1-A, sector 4, respectiv 2 holuri, un culoar si un WC.
Prin raportul de expertiza intocmit la instanta de fond s-a stabilit ca valoarea constructiei, pe metru patrat construit, este de 1213,96 lei, iar din contractul de vanzare-cumparare nr.6782/05.04.2006, din fisa anexa la contract si din schitele plan intocmite de expert rezulta ca partile de folosinta comuna, ce formeaza obiectul actiunii de iesire din indiviziune, insumeaza in total suprafata de 38,22 m.p. Un simplu calcul matematic releva faptul ca valoarea obiectului litigiului, adica a partilor de folosinta comuna, nu este mai mare de 100.000 lei, asa cum pretind recurentii.
Argumentul invocat de acestia, in sensul ca expertul a stabilit valoarea imobilului la suma de 100.473 lei, nu poate fi avut in vedere, deoarece aceasta este valoarea intregului apartament cumparat de recurenti in baza contractului de vanzare-cumparare mentionat. Acest aspect rezulta foarte clar din completarea la raportul de expertiza (fila 45 din dosarul primei instante) si din fisa de evaluare a imobilului (fila 48 din acelasi dosar). Or, obiectul litigiului nu este iesirea din indiviziune asupra apartamentului cumparat, ci iesirea din indiviziune asupra partilor de folosinta comuna, asa incat valoarea obiectului litigiului, in sensul art. 2821 Cod pr.civ., este cea determinata prin inmultirea suprafetei de 38,22 mp cu valoarea de 1213,96 lei/mp rezultand o valoare care este situata mult sub limita de 100.000 lei.
In raport de aspectele constatate, Curtea apreciaza ca in mod corect instanta de control judiciar a calificat calea de atac exercitata de parat impotriva sentintei, ca fiind recurs, deoarece sunt incidente dispozitiile art. 2821 alin.1 Cod pr. civ., potrivit carora nu sunt supuse apelului hotararile date in litigii al caror obiect are o valoare de pana la 100.000 lei inclusiv.
Rezulta ca recursul exercitat de reclamanti impotriva unei decizii irevocabile, pronuntate de o instanta de recurs, este inadmisibil, motiv pentru care Curtea va admite exceptia pusa in discutie din oficiu si va respinge recursul pe acest considerent.