Drept de proprietate intelectuala
Prin Decizia nr.16 din data de 10 Aprilie 2012, pronuntata de Curtea de Apel Targu Mures, Sectia I civila, in Dosar nr. 967/96/2010 a fost admis apelul declarat de parata SC T SRL, impotriva sentintei civile nr. 4015 din 30 noiembrie 2010, pronuntata de Tribunalul Harghita in dosarul nr. 967/96/2010.
A fost schimbata in parte hotararea atacata in sensul ca s-a respins actiunea formulata de reclamanta SC B SRL, in contradictoriu cu parata SC T SRL, ca neintemeiata.
Reclamanta a fost obligata la plata catre parata a sumei de 10.007,70 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in fond si apel.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale hotararii atacate.
A fost respinsa cererea de aderare la apel formulata de reclamanta SC B SRL, ca neintemeiata.
Prin Sentinta civila nr. 4015 din 30.11.2010 a Tribunalului Harghita, pronuntata in dosarul nr. 967/96/2010 a admis in parte actiunea formulata de reclamanta SC B SRL in contradictoriu cu paratii SC T SRL si SZ Intreprindere Familiala si s-a dispus obligarea paratilor sa nu mai reproduca, sa nu mai fabrice, sa nu mai ofere spre vanzare si sa nu mai comercializeze produse in care modelele reclamantei, ce fac obiectul Certificatului nr. 18691 din 29.05.2009, emis de OSIM sunt incorporate si la care acestea se aplica.
De asemenea, paratii au fost obligati sa publice intr-un ziar local dispozitia de interdictie data de instanta.
Tribunalul a respins capatul de cerere referitor la Certificatul nr. 18745 din 31.07.2009 emis de OSIM si a dispus compensarea in parte a cheltuielilor de judecata, cu obligarea paratului SZ Intreprindere Familiala sa-i plateasca reclamantei suma de 350 lei si a reclamantei sa-i plateasca paratei SC T SRL suma de 1150 lei.
Impotriva Deciziei nr.16 din data de 10 Aprilie 2012, pronuntata de Curtea de Apel Targu Mures, Sectia I civila, in Dosar nr. 967/96/2010 a declarat recurs SC B SRL.
Examinand motivele de recurs invocate, ICCJ prin Decizia nr.10 din data de 15 Ianuarie 2013, a respins ca nefundat recursul SC B SRL, apreciind ca instanta de apel in mod corect a constatat ca, concluziile raportului de expertiza confirma apararile paratei apelante, in sensul ca aceasta nu reproduce, nu fabrica, nu ofera spre vanzare si nu comercializeaza produse in care sa fie incorporate ori la care sa se aplice modelele reclamantei, ce fac obiectul Certificatului nr. 18691 din 29.05.2009 emis de OSIM.
3. Prin Decizia nr.172/R din data de 6 Martie 2014, pronuntata de Curtea de apel Targu Mures Sectia I civila in Dosar nr.4195/96/2012* au fost admise recursurile declarate de parata Burus Maria Ella, si de chematele in garantie SC "SIGAPRESS" S.R.L. si SC "VIADUCT" S.R.L., impotriva Sentintei civile nr. 4573 din 24 octombrie 2013, pronuntata de Tribunalul Harghita in dosarul nr. 4195/96/52012.
Hotararea a fost integral casata si s-a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul Harghita, in complet specializat pentru solutionarea litigiilor de contencios administrativ si fiscal.
Instanta de control judiciar a retinut ca prin Sentinta civila nr. 4573/24 octombrie 2013, Tribunalul Harghita a admis actiunea formulata de reclamantul Orasul Vlahita, in contradictoriu cu parata Burus Maria Ella si a obligat-o pe aceasta sa plateasca reclamantului sumele de 126.163 lei si 17.918 lei, actualizate cu rata inflatiei la data platii, reprezentand prejudiciul cauzat patrimoniului unitatii.
Prin aceeasi hotarare, Tribunalul a admis in parte cererile de chemare in garantie formulate de parata impotriva SC Sigapress S.R.L. si SC Viaduct S.R.L. si, in consecinta, a obligat chemata in garantie SC Sigapress S.R.L. sa plateasca paratei suma de 63.081,50 lei, iar pe chemata in garantie SC Viaduct S.R.L., a sumei de 8.959 lei, sume actualizate cu rata inflatiei la data platii.
De asemenea, parata a fost obligata sa plateasca reclamantului suma de 7.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial.
Examinand recursurile declarate, Curtea de apel a avut in vedere ca parata Burus Maria Ella a ocupat in perioada din litigiu functia de primar al Orasului Vlahita, iar potrivit dispozitiilor art. 28 alin. 1 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, pe timpul exercitarii mandatului de I s-a suspendat contractul de munca. In conformitate cu prevederile art. 25 din Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala, indeplinea o functie de autoritate publica, beneficiind de dispozitiile legii penale cu privire la persoanele care indeplinesc o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat.
Totodata, prevederile art. 128 din Legea nr. 215/2001 si ale art. 55 din Legea nr. 393/2004 dispun in sensul ca alesii locali, prin urmare si primarul, raspund, dupa caz, contraventional, administrativ, civil sau penal pentru faptele savarsite in exercitarea atributiilor ce le revin, in conditiile legii.
Din perspectiva reglementarilor legale anterior evocate, Curtea a constatat ca raspunderea patrimoniala a primarului fata de comunitatea locala care l-a ales si care i-a acordat mandatul de reprezentare nu poate fi antrenata in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale reglementate de art. 254 alin. 1 din Codul muncii, pentru ca atributiile acestuia nu deriva din incheierea si executarea unui contract de munca.
Instanta de control judiciar a mai avut in vedere ca la baza presupusei raspunderi patrimoniale a primarului-parat din prezenta cauza se afla actele de control intocmite de Curtea de Conturi, acte ce intra sub incidenta unor dispozitiilor legale speciale, respectiv O.U.G. nr. 34/2006 si H.G. nr. 925/2006.
Astfel, din perspectiva prevederilor art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, actiunea promovata de reclamantul Orasul Vlahita impotriva paratei Burus Maria - fost primar, avand ca obiect angajarea raspunderii materiale a acesteia pentru repararea unui pretins prejudiciu cauzat patrimoniului unitatii administrativ-teritoriale prin indeplinirea defectuoasa a atributiilor legale derivand din executarea contractelor de achizitie publica incheiate cu societatile comerciale chemate in garantie, trebuia sa fie solutionata in prima instanta de Tribunalul Harghita in complet specializat pentru cauze de contencios administrativ si fiscal, conform prevederilor art. 2 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura civila si ale art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara (dat fiind faptul ca aceasta instanta nu are in alcatuirea sa o sectie de contencios administrativ si fiscal), iar nu de catre un complet specializat pentru solutionarea cauzelor privind conflictele de munca si asigurari sociale, cum gresit s-a stabilit prin incheierea de sedinta din 6 februarie 2013 (fila 629 dosar fond). 4. Prin Decizia nr.8972/R din data de 19 Decembrie 2013, pronuntata de Curtea de Apel Targu Mures, Sectia a II-a civil Contencios Administrativ, in Dosar nr. 4/96/2013, a fost admis recursul formulat de reclamantul GRAMBA DUMITRU, impotriva Sentintei nr. 2233 din 24 mai 2013 pronuntata de Tribunalul Harghita in dosarul nr.4/96/2013.
Sentinta atacata a fost casata si s-a dispus trimiterea cauzei Tribunalului Harghita, spre rejudecare.
Instanta de control judiciar a retinut ca prin Sentinta civila nr.2233 din 24 mai 2013 pronuntata de Tribunalul Harghita s-a respins actiunea formulata de reclamantul GRAMBA DUMITRU in contradictoriu cu paratii MEZEI JANOS si CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI GHEORGHENI.
Examinand legalitatea hotararii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedura civila, s-a retinut ca Tribunalul Harghita fost investit inclusiv cu solutionarea exceptiei de nelegalitate a HCL nr. 28/2005 a Consiliului Local Gheorgheni, exceptie de nelegalitate invocata prin cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul Gramba Dumitru, depusa la posta la data de 27.12.2012(plic - fila 31 verso).
Curtea retine ca art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, anterior intrarii in vigoare a prevederilor art. 54 din Legea nr.76/2012, a fost interpretat in mod constant de catre instantele judecatoresti in sensul ca este admisibila exceptia de nelegalitate avand ca obiect actele administrative cu caracter normativ. In conditiile in care legiuitorul permite atacarea unui act administrativ normativ oricand, cu atat mai mult contestarea aceluiasi act normativ poate fi realizata pe calea exceptiei de nelegalitate.
Raportat la dispozitiile normative in vigoare la momentul invocarii exceptiei de nelegalitate si a modului acestora de interpretare, Curtea a constatat ca, prima instanta in mod gresit a respins exceptia de nelegalitate fara a se pronunta asupra fondului acesteia ca, considerand ca, HCL Gheorgheni nr. 28/2005 nu poate forma obiectul exceptiei de nelegalitate.