Dosar nr.
R O M A N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECTIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia Nr. 58/2012
Sedinta publica de la 18 Ianuarie 2012
Completul compus din:
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta-petenta S.C. S. SRL impotriva sentintei civile nr.6920 din data de 13.09.2011 pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu, in dosarul nr. in contradictoriu cu intimata A.N.S.V.S.A - D.S.V.P.S.A, avand ca obiect anulare proces verbal de contraventie.
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul oral al cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care, nemaifiind alte cereri de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, tribunalul a constatat terminata cercetarea judecatoreasca si a retinut recursul spre solutionare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de fata:
Prin sentinta civila nr.6920 din data de 13.09.2011 pronuntata de catre Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr. a fost respinsa plangerea formulata de petenta S.C. S. SRL, impotriva procesului verbal seria GJ, nr. 00079 din 30.05.2011 incheiat la data de 30.05.2011 de catre intimata A.N.S.V.S.A - D.S.V.P.S.A.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca prin procesul verbal de contraventie seria GJ, nr.00079, incheiat la data de 30.05.2011, de catre intimata A.N.S.V.S.A - D.S.V.P.S.A Gorj, petenta S.C. S. SRL a fost sanctionata cu amenda contraventionala in cuantum de 2000 lei, retinandu-se in sarcina faptul ca nu a respectat normele sanitar veterinare si pentru siguranta alimentelor privind depozitarea si manipularea produselor alimentare respectiv, respectiv a depozitat alimentele sandwich cu snitel de pui si mezeluri la temperaturi care depreciaza produsul si au fost manipulate de personal fara echipament de protectie, fara manusi. Impotriva procesului verbal de contraventie a fost formulata de catre petenta plangere.
Procedand potrivit art.34 alineat 1 din OG nr.2/2001 la verificarea legalitatii si temeiniciei procesului verbal de constatarea contraventiei contestat, instanta de fond a constat ca acesta a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, neexistand cauze de nulitate absoluta ce ar fi putut fi invocate si din oficiu. In ceea ce priveste motivul de nulitate invocat de petenta instanta de fond a constatat ca acesta este neintemeiat deoarece conform art.19 din OG nr.2/2001 procesul verbal de contraventie poate fi incheiat si fara a fi semnat de un martor asistent cu conditia ca in cuprinsul acestuia sa se mentioneze motivele lipsei martorului, conditie ce este indeplinita in cauza. Mai mult, din cuprinsul procesului verbal de contraventie contestat instanta a constatat ca acesta a fost intocmit in prezenta reprezentantului petentei si prin urmare, conform art.19 din OG nr. 2/2001, prezenta unui martor asistent nu este necesara.
Sub aspectul temeiniciei instanta de fond a retinut ca desi OG nr.2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a procesului verbal de contraventie, din economia textului art.34 rezulta ca acesta face dovada deplina a situatiei de fapt si a incadrarii in drept pana la proba contrara, prezumtia de temeinicie a prezentului proces verbal de contraventie retinandu-se avandu-se in vedere faptul ca fapta contraventionala pentru care a fost sanctionat petentul a fost constatata personal de agentul constatator. Astfel, avand in vedere faptul ca procesul verbal de contraventie este un act administrativ, doctrina si jurisprudenta fiind unanime in a asocia prezumtia de legalitate a actului administrativ cu prezumtia de autenticitate si veridicitatea acestuia, a afirmat ca prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului verbal de contraventie este o prezumtie prevazuta de lege in sensul pe care instanta europeana il da acesteia.
In ceea ce priveste declaratiile martorilor audiati in cauza, avand in vedere ca acestia sunt angajatii societatii petente, instanta de fond le-a considerat ca fiind subiective si nu a tinut seama de ele la deliberare. Mai mult instanta de fond a constatat ca reprezentantul petentei a fost prezent la intocmirea procesului verbal de contraventie contestat si avea posibilitatea sa formuleze obiectiuni si sa consemneze punctul sau de vedere cu privire la starea de fapt retinuta in sarcina petentei, acesta rezumandu-se numai la a mentiona la rubrica "Contravenientul a avut urmatoarele obiectiuni" faptul ca refuza sa semneze dupa care a semnat. In aceste conditii instanta de fond a apreciat ca starea de fapt descrisa de petenta in plangerea formulata nu poate fi retinuta, fiind greu de crezut faptul ca in conditiile in care intr-adevar asa au stat lucrurile reprezentantul petentei sa nu fi consemnat aceste aspecte si in cuprinsul procesului verbal de contraventie in loc sa se rezume a mentiona numai ca refuza sa semneze.
Avand in vedere cele aratate instanta a respins plangerea formulata de petenta S.C. S. SRL, impotriva procesului verbal seria GJ, nr.00079, incheiat la data de 30.05.2011, de catre intimata A.N.S.V.S.A - D.S.V.P.S.A Gorj.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs petenta S.C. S. SRL, criticand-o pentru netemeinicei si nelegalitate.
In motivarea recursului a precizat ca prima instanta in mod eronat a respins actiunea formulata de S.C. S. SRL, hotararea fiind netemeinica si nelegala, deoarece in motivarea primei instante s-a relevat ca administratorul refuza sa semneze dar totusi a semnat refuzul, mentionand ca administratorul a semnat ca refuza sa ia la cunostinta de cele relevate in procesul verbal deoarece cele constatate erau nereale, ceea ce nu inseamna ca acesta a confirmat cele scrise in procesul verbal. A mai mentionat si faptul ca semnarea acelui refuz s-a facut la indicatia echipei de control pentru a inmana procesul verbal la data controlului, pentru a fi contestat in timp legal, intentiile administratorului fiind de buna credinta, amintim si faptul ca administratorul societatii nu a fost prezent la intocmirea efectiva a procesului verbal cum a constatat instanta, acesta fiind instiintat telefonic de prezenta controlului, iar la sosirea acestuia la punctul de lucru vizat in aproximativ 10 minute, echipa de control fiind absenta, revenind in aproximativ 15 minute de asteptare din partea administratorului cu procesul verbal fiind intocmit. A considerat ca punctul 7 din procesul verbal este suficient in a arata ca acesta nu a fost intocmit in prezenta administratorului, deoarece cuvantul .../refuza/... este taiat cu o bara orizontala, ceea ce arata ca procesul verbal a fost intocmit cu convingerea ca administratorul va semna fara probleme procesul verbal.
Instanta de fond a constatat ca motivul de nulitate invocat de petenta este neintemeiat mai exact ca procesul verbal poate fi incheiat si fara un martor asistent cu conditia ca in cuprinsul lui sa mentioneze motivele lipsei acestuia, conditie pe care instanta a considerat-o ca a fost indeplinita, conditie pe care nu o gaseste indeplinita, deoarece pe procesul verbal nu exista un motiv mentionat. Tot in motivarea primei instante s-a aratat ca martorii care confirma ca procesul verbal este nereal sunt angajati ai societatii in cauza, trebuie mentionat ca a considerat suficient la acel moment chemarea celor doi martori din interiorul societatii marturia facandu-se sub juramant, desi ar fi avut posibilitatea sa fi chemat si alti martori, clienti ai unitatii pentru a sustine cele aratate. In intarirea celor sustinute a invocat si nota de constatare a unui alt control venit dupa acesta tot din partea D.S.V.S.A. Gorj, in care toate cele constatate la primul control cel contestat ca fiind neconforme, sunt conforme cu normele sanitare, nota de constatare anexata la dosar, la care instanta nu a facut referire. A reamintit ca procesul verbal seria GZ nr. 00079, intocmit de D.S.V.S.A. Gorj, nu are un martor care sa confirme cele retinute conform prevederii art.19 alin.l din OG. nr.2/2001, si nici nu este precizat un motiv pentru acest fapt, drept pentru care nu s-a completat rubrica referitoare la martorii a procesului verbal, sau motivul pentru care nu a putut fi pus un martor, conform art.19 alin. 3 din OG. nr.2/2001.
Totodata a considerat intampinarea facuta de intimata la prima instanta de fond, ca fiind irelevanta atat timp cat doar confirma procesul verbal, neavand un martor care sa sustina cele retinute, si a acuzat petenta cum ca ar incerca sustragerea de la plata amenzii, fapt total neadevarat in acest caz. Un aspect de remarcat cu privire la aceasta intampinare prin care se spune ca petenta avea posibilitatea consemnarii eventualelor obiectiuni, a precizat, acest aspect nu a fost relevat de echipa de control avand o atitudine rigida, a considerat ca era in sarcina acestora sa aminteasca de aceasta rubrica, lucru care nu a fost facut, deoarece am fi amintit si acolo cele mentionate aici.
Asa cum a aratat si primei instante situatia retinuta prin procesul verbal nu este reala, produsele fiind aduse cu cateva momente inaintea sosirii echipei de control, iar personalul SC S. SRL proceda la verificarea si receptionarea lor, si dupa aceea aceste produse urmau a fi introduse in vitrina frigorifica spre comercializare, acestea intamplandu-se intr-un timp foarte scurt, care nu poate afecta in nici un fel aceste produse. Personalul SC S. SRL poseda si purta la momentul controlului echipament de protectie individual, de culoare rosie inscriptionat cu sigla unui distribuitor, iar manusile de protectie erau la indemana, personalul SC S. SRL in acel moment intocmea nota de receptie pentru produsele in cauza, activitate ce nu necesita purtarea manusilor de protectie. Fata de cele aratate a solicitat modificarea sentintei civile Nr. 6920 in sensul admiterii plangerii contraventionale, si anularea procesului verbal Seria: Gz, Nr.: 00079/30.05.2011 prin care societatea a fost sanctionata cu o amenda in cuantum de 2000 de lei.
Legal citata, in conditiile art.115 C.pr.civ. si urmatoarele din C.pr.civ. respingerea recursului ca fiind nefondat, mentinerea sentintei nr.6920/13.09.2010, ca fiind temeinica si legala iar pe fond respingerea plangerii contraventionale formulata de petenta S.C S. SRL, impotriva procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor la normele sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor nr. 00079/30.05. 2011.
In motivarea intampinarii a precizat ca instanta de fond in mod corect a retinut ca procesul verbal contestat este temeinic si legal respingand plangerea formulata de petenta SC S. SRL, astfel ca hotararea instantei de fond cuprinde contrar celor sustinute de recurenta temeiul juridic in baza caruia a respins plangerea petentei respectiv prevederile OG. nr.2/2001, privind regimul juridic al contraventiilor dar si prevederile HG. nr.984/2005, privind constatarea si sanctionarea contraventiilor la normele sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor.
Sustinerile recurentei in sensul ca "procesul verbal a fost semnat de reprezentantul petentei la indicatiile echipei de control pentru a inmana procesul verbal la data controlului, pentru a fi contestat in timp legal,"‘ dar si aceea ca "administratorul nu a fost prezent la intocmirea efectiva a procesului verbal,, nu au nici o relevanta astfel ca, instanta poate observa faptul ca procesul verbal desi a fost semnat de petent, acesta refuzand primirea, comunicarea s-a facut prin posta cu confirmare de primire; iar in ceea ce priveste aspectul ca nu ar fi fost prezent la intocmirea procesului verbal, petentul avea posibilitatea sa arate acest lucru, consermnandu-1 la rubrica obiectiuni, insa singurul aspect consemnat de petent este ca " refuza sa semneze,"dupa care a semnat.
Instanta de fond din cuprinsul procesului verbal a constatat ca acesta a fost intocmit in prezenta reprezentantului petentei si prin urmare faptul ca procesul verbal nu a fost semnat de nici un martor, la locul respectiv si data respectiv; nefiind persoane care sa-si asume calitatea de martor conform prevederilor art. 1() alin. (3) din OG nr. 2/2001 cu privire la regimul juridic al contraventiilor cu modificarile si completarile aduse prin Legea nr. 180/2002, fiind consemnat acest aspect la pct.10, din procesul verbal contestat. Urmare a faptului ca pentru fapta savarsita, petenta a incercat sa se sustraga, declarand ca refuza sa semneze orice document in sensul controlului, s-a facut mentiunea in procesul verbal in sensul ca refuza sa semneze, in conformitate cu prevederile art.19, alin.l din OG.nr.2/2001, procesul verbal fiindu-i comunicat contravenientei prin posta in termenul legal prevazut. A invederat instantei ca procesul verbal cuprinde toate elementele de identificare, fiind intocmit cu respectarea prevederilor OG nr.2/2001 privind regimul contraventiilor, nefiind motive intemeiate de anulare a acestuia.
Potrivit celor constatate si consemnate de inspectorii constatatori petenta nu a respectat normele sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor prin depozitarea produselor de origine animala( sandwich cu snitel de pui si mezeluri) nu se aflau depozitate la temperaturi intre 2-12 grade C, stabilite de producator( SC Mapovicom SRL Tg-Jiu ), aparatura frigorifica din dotare nu are temperatura monitorizata, nu au fost prezentate documente care sa asigure transabilitatea tuturor produselor existente in vederea comercializarii, respectiv lipsesc declaratiile de conformitate si certificatele de calitate pentru anumite produse, nu se respecta normele sanitar veterinare privind manipularea produselor alimentare, personalul angajat nu poseda echipament de protectie sanitara si nici carnetul de sanatate completat cu analizele la zi.
Fara tagada au existat neconformitatile mentionate in procesul verbal si nota de inspectie, inspectorii percepand in mod direct deficientele mentionate, petenta invocand aspecte irelevante si neadevarate pentru a se sustrage de la plata amenzii contraventionale, insa avand in vedere modul defectuos in care aceasta isi desfasura activitatea potrivit celor consemnate si in nota de inspectie, actul ce a stat la baza incheierii procesului verbal considerand masura sanctionarii temeinica si legala. Fata de cele aratate, a solicitat respingerea recursului formulat de SC S. SRL, mentinerea Sentintei civile nr.6920/13.09.2011, iar pe fond respingerea plangerii contraventionale si mentinerea procesului verbal nr.00079/30.05.2011 ca fiind temeinic si legal.
Critica este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
Din considerentele plangerii contraventionale rezulta ca recurenta petenta a negat situatia de fapt, fara sa administreze probe contrarii in acest sens, intrucat simpla negare a faptei nu poate fi asimilat principiului in dubio pro reo, cu atat mai mult cu cat nota de inspectie din 30.05.2011 reprezinta un act administrativ prealabil incheierii procesului verbal de constatare a contraventiei, act administrativ ce nu a fost contestat de intimatul petent si care raportat la natura sa juridica se bucura de prezumtia legalitatii si a oficialitatii.
Din continutul acestei note de inspectie se retine faptul ca inspectia s-a realizat in baza Regulamentului CE 882/2004, 178/2002, Ordinul ANSVSA nr.111/2008 cu modificarile si completarile ulterioare si are ca scop verificarea trasabilitatii produselor alimentare in unitatile de vanzare cu amanuntul, cat si identificarea eventualelor riscuri cu impact asupra consumatorului final. La data controlului s-a constatat ca unitatea functioneaza in baza documentului de inregistrare sanitar veterinar si pentru siguranta alimentelor conform legislatiei in vigoare pentru obiectivul magazin alimentar. De asemenea, s-a mentionat ca in unitate se comercializeaza produse alimentare ce sunt etichetate si in termenul de valabilitate, precum si produse sandwich cu snitel de pui ce sunt etichetate, dar nu sunt depozitate la temperaturi cuprinse intre 2-12oC stabilite de producator, respectiv SC Mapavione SRL Tg.Jiu.
Aparatura frigorifica din dotarea recurentei petente nu are temperatura monitorizata si nu pentru toate produsele alimentare ce se comercializeaza in unitate s-au prezentat documente care sa asigure trasabilitatea acestora, respectiv declaratii de conformitate si certificate de calitate. Agentii constatatori au observat in mod direct faptul ca nu se respecta normele sanitar veterinare privind manipularea produselor alimentare, intrucat personalul angajat nu poseda echipament de protectie sanitara si nici carnet de sanatate completat cu analizele la zi, desfasurand totodata activitate de alimentatie publica respectiv, cafea la expresor.
In consecinta, se observa faptul ca agentul constatator a perceput in mod direct imprejurarile de fapt in care s-a produs contraventia si constatarea acesteia, astfel ca pana la proba contrarie procesul verbal de constatare a contraventiei se bucura de forta probanta a unui proces verbal de constatare, asemanator procesului verbal de constatare a infractiunii in flagrant in procedura penala sau a procesului verbal de cercetare la fata locului conform dispozitiilor art.215 - 217 c.pr.civ., avand in vedere aplicarea garantiilor procesuale penale aplicabile raspunderii contraventionale.
De altfel, considerentele hotararii instantei de fond sunt definitorii, intrucat se constata legalitatea si temeinicia procesului verbal de constatare a procesului verbal de constatare a contraventiei in conditiile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, in sensul ca agentul constatator a respectat atat dispozitiile art.16, cat si dispozitiile art.17, si sa se aprecieze ca acest act administrativ se bucura de prezumtia relativa de veridicitate, fara aplicarea principiului in dubio pro reo.
Dat fiind ca procesul-verbal de constatare a contraventiei contine constatarile personale ale agentului constatator, el face dovada situatiei de fapt ce a dus la incheierea sa (situatie confirmata prin probatoriul administrat de instanta de fond), in mod analog unui proces-verbal de constatare a infractiunii flagrante sau a unui proces verbal de cercetare la fata locului. In acest caz, simpla negare a recurentei petente in sensul ca faptele nu corespund adevarului nu este suficienta, atata timp cat prin probele prezentate nu se infirma situatia de fapt retinuta si nici nu s-au invocat imprejurari credibile pentru a putea rasturna prezumtia simpla ca personalul angajat a respectat normele sanitar veterinare si pentru siguranta alimentelor privind depozitarea si manipularea produselor alimentare.
Din proba testimoniala administrata la instanta de fond se constata ca cele doua martore au calitatea de salariate ale recurentei petente, una din luna ianuarie 2011 si cealalta din luna octombrie 2010. Doamna S. A. L. a precizat ca nu a fost de fata la momentul in care s-a intocmit procesul verbal de contraventie, deoarece era in afara programului de lucru, fiind doar in vizita la colega sa de serviciu si in momentul in care a parasit magazinul alimentar a observat ca intra si agentii constatatori din cadrul intimatei. Se sustine de catre martora faptul ca produsele de care se face vorbire in actul contestat fusesera primite in urma cu aproximativ 5 minute inainte de venirea agentilor si nu erau puse in lazile frigorifice deoarece trebuiau receptionate.
Doamna C. E. arata ca era de serviciu la momentului controlului, iar atunci cant agentii au intrat in punctul de lucru al societatii petente efectua receptia la produsele de patiserie pe care le primise si acestea se aflau intr-o lada de raft, insa nu le expusese la vanzare. Acest aspect a fost explicat agentilor constatatori insa au solicitat prezenta reprezentantului societatii si prezenta acestuia a fost intocmit procesul verbal de constatare a contraventiei. Se arata de catre martora faptul ca administratorul societatii recurente a refuzat semnarea procesului verbal pe motiv ca nu a fost de acord cu cele consemnate. Se precizeaza, de asemenea, ca unitatea la care lucreaza are lazi frigorifice in care se depoziteaza astfel de produse, insa este adevarat ca la momentul controlului produsele nu se aflau depozitate in lazile respective, pentru faptul ca efectua receptia acestora si nu purta manusi deoarece la acel moment intocmea procesul verbal de receptie.
Din declaratiile martorilor audiati, raportat la conditiile de depozitare, se constata ca salariata recurentei petente a fost surprinsa de agentii constatatori nerespectand normele sanitar veterinare si siguranta alimentelor privind conditiile de depozitare si manipulare a produselor alimentare, respectiv comercializa sandwich cu snitel de pui si mezeluri depozitate la temperaturi necorespunzatoare care depreciaza produsul potrivit notei de inspectie ce a stat la baza intocmirii procesului verbal, fiind astfel incalcate prevederile legale in materie.
Motivatia nerespectarii acestor norme nu este justificata, intrucat verificarea si receptionarea produselor nu reprezinta o cauza de nerespectare a normelor sanitar veterinare si siguranta alimentelor privind conditiile de depozitare si manipulare a produselor alimentare, aceste proceduri putand fi efectuate si ulterior sau chiar in acelasi timp cu echipamentul adecvat, astfel ca se poate concluziona ca prin probele administrate s-a facut dovada modului defectuos in care recurenta petenta isi desfasoara de regula activitatea, deficientele fiind constatate in mod direct si personal de catre agentii constatatori.
In materia faptelor scoase din sfera dreptului penal si incluse in sfera abaterilor contraventionale tribunalul retine ca legiuitorul european a admis faptul ca limitele de apreciere sub aspectul respectarii prezumtiei de nevinovatie sunt mult mai largi. Prezumtia de nevinovatie nu este una absoluta, ca de altfel nici obligatia acuzarii de a suporta intreaga sarcina a probei. Dat fiind ca analiza se plaseaza intr-un domeniu in care numarul faptelor sanctionate este extrem de mare, Curtea Europeana a retinut ca aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enuntate ar duce la lasarea nepedepsite a multor contraventii si ar pune in sarcina autoritatilor ce aplica astfel de sanctiuni o povara excesiva si nejustificata, orientare jurisprudentiala dovedita prin decizii de inadmisibilitate de tipul Falk impotriva Olandei.
O cauza semnificativa in jurisprudenta Curtii este Salabiaku impotriva Frantei, in care instanta europeana analizeaza limitele prezumtiei de nevinovatie prin raportare la instituirea de catre legislatiile nationale a unor prezumtii de drept, ori prin folosirea de catre judecatorii nationali a prezumtiilor simple de fapt. In aceasta cauza instanta europeana a amintit faptul ca prezumtiile de fapt sau de drept opereaza in legile represive din toate sistemele juridice si ca ea nu interzice in principiu asemenea prezumtii.
Cu toate acestea, exigentele unui proces echitabil impun statelor contractante ca, in materie penala, sa nu depaseasca cu privire la instituirea prezumtiilor de fapt sau de drept anumite limite si le foloseasca intr-o maniera rezonabila, tinand cont de gravitatea faptei si cu respectarea dreptului la aparare al acuzatului. De asemenea, Curtea a stabilit ca sarcina ei nu este aceea de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumtii legale sau simple cu prevederile Conventiei, ci de a determina daca aceasta a fost aplicata in concret reclamantului intr-o maniera compatibila cu respectarea prezumtiei de nevinovatie (pentru ultimul aspect cauza Bouamar impotriva Frantei).
Prin urmare, Curtea statueaza ca instituirea unor prezumtii care opereaza impotriva persoanei sanctionate si care au rolul de a inversa sarcina probei, nu sunt incompatibile de plano cu respectarea prezumtiei de nevinovatie. A conferi forta probanta unui inscris nu echivaleaza cu negarea prezumtiei de nevinovatie, ci poate fi considerata o modalitate de "stabilire legala a vinovatiei" in sensul art.6 din Conventia europeana. Interpretarea contrara ar fi de natura sa perturbe in mod grav functionarea autoritatilor statului, facand extrem de dificila sanctionarea unor fapte antisociale minore ca gravitate raportat la faptele penale, dar extrem de numeroase. Or, in ceea ce a privit forta probanta atribuita de lege procesului-verbal de contraventie, instanta europeana a mentionat in mod constant ca administrarea probelor este supusa in primul rand regulilor din dreptul intern si ca revine cu prioritate jurisdictiilor nationale sa aprecieze elementele furnizate de ele. Sarcina Curtii este aceea de a verifica daca procedura in ansamblul sau, care cuprinde si modalitatea de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil (cauza Ferrantelli si Santangelo impotriva Italiei ori Saidi impotriva Frantei).
Tribunalul a constatat avand in vedere si cauza Bosoni impotriva Frantei, ca aplicarea art. 6 din Conventie in prezenta cauza nu are ca obiect limitarea modalitatilor de proba prevazute de legea interna. Exigentele textului mentionat au in vedere ca vinovatia sa fie in mod legal stabilita si nu reprezinta un obstacol in calea prezumtiilor de fapt sau de drept instituite in materie contraventionala, in masura in care aceste prezumtii nu sunt irefragabile, pot fi rasturnate prin proba contrara si procedura de judecata respecta dreptul la aparare al contravenientului.
In ceea ce priveste forta probanta a procesului-verbal de contraventie in dreptul intern, tribunalul constata ca desi art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, pe de alta parte se impune a se lua in considerare dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut.
In acest context, Curtea Europeana mentioneaza ca prezumtiile de fapt sau de drept opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care statul respecta limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Västberga Taxi Aktiebolag si Vulic impotriva Suediei). Inteleasa in forma ei restrictiva, dar improprie, respectarea prezumtiei de nevinovatie ar presupune ca instanta de judecata, ignorand existenta procesului-verbal de contraventie, sa stabileasca temeinicia acuzatiei pe baza unor elemente intotdeauna extrinseci acestuia.
Dincolo de excesivitatea si imposibilitatea obiectiva de realizare a acestei cerinte, mai ales atunci cand agentul constatator consemneaza in procesul-verbal rezultatul propriilor sale constatari, aceasta concluzie ar face ca in materia contraventionala sarcina probei sa fie mult mai impovaratoare decat in materia dreptului penal, unde, de exemplu, procesul-verbal de constatare a infractiunii flagrante este un mijloc de proba necontestat.
Or, sarcina instantei de judecata a fost de a respecta principiul proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a sanctiona faptele antisociale si mijloacele utilizate in proces pentru aflarea adevarului judiciar, cu respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional. Aceasta presupune prin esenta ca sistemul probator sa nu duca la impunerea unor conditii imposibil de indeplinit in materie de sarcina a probei.
Dispozitiile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 permite o interpretare in concordanta cu exigentele unui proces echitabil, de vreme ce prevede ca instanta de judecata verifica legalitatea si temeinicia procesul-verbal de contraventie. Prin urmare, in prezenta cauza instanta de fond nu a pornit de la ideea preconceputa ca persoana sanctionata contraventional este vinovata, ci mentinerea procesului-verbal de contraventie este rezultatul unor verificari, mai restranse ori mai largi, efectuate in mod obligatoriu de instanta de judecata.
Asadar, instanta de fond conform principiului rolului activ a efectuat o distinctie clara intre situatia de fapt care se stabileste prin procesul-verbal de contraventie si simpla negare a faptei, ceea ce a determinat neaplicarea si interpretarea corecta a principiului in dubio pro reo, in sensul ca s-a solicita administrarea unui probatoriu util si concludent care sa determine rasturnarea situatiei de fapt retinuta. Numai procedand la administrarea celorlalte probe (inscrisuri, martori, interogatoriul), situatia de fapt retinuta in procesul-verbal de contraventie poate fi confirmata sau infirmata, iar in cazul de fata atat la instanta de fond, cat si la instanta de recurs recurenta petenta a inteles sa procedeze astfel si pe cale de consecinta prin administrarea probei testimoniale nu a reusit sa infirme imprejurarile de fapt si de drept mentionate in procesul verbal de constatare a contraventiei.
Simpla negare a faptei nu reprezinta si nu se poate interpreta prin aplicarea principiului in dubio pro reo care ar fi profitat recurentei petente, deoarece in situatia sanctionarii unor contraventii constand in fapte omisive de nerespectare a unor prevederi legale, cum este contraventia retinuta in cauza de fata, procesul verbal constituie un mijloc de proba si dovedeste doar o situatie de fapt care a dus la incheierea acestuia, iar in functie de toate probatoriile administrate s-a stabilit ca in calitatea sa de agent economic sa asigure manipularea produselor alimentare si a hranei pentru animale fara incalcarea normelor sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor, incalcarea acestora atragand o raspundere cu caracter obiectiv, independent de culpa, fiind astfel suficient a se dovedi elementele constitutive ale contraventiei prevazuta de legiuitor.
In situatia sanctionarii unor contraventii constand in omisiuni, cum este in speta de fata, se naste prezumtia rezonabila ca a existat o incalcare a prevederilor legale, iar sarcina probei contrara acestei prezumtii apartinea recurentei petente in calitatea sa de contravenient, respectiv de a prezenta toate probele prin care sa dovedeasca o situatie contrara celei retinute in procesul verbal de constatare a contraventie.
In ceea ce priveste apararea recurentei petente, in sensul ca agentul constatator nu a trecut numele unui martor asistent care sa poata sa confirme starea de fapt retinuta, nu are in primul rand legatura cu cauza de fata si in al doilea rand semnarea procesului verbal de constatare a contraventiei de catre un martor asistent se poate realiza doar in conditiile prevazute de art.19 din OG nr.2/2001. Semnatura martorului nu este prevazuta sub sanctiunea nulitatii, fiind vorba de o nulitate virtuala, anularea intervine, in conditiile art.105 c.pr.civ., doar in masura dovedirii unei vatamari care sa decurga din viciul constatat si care sa nu poata fi inlaturata de cat prin anularea actului.
Rolul martorului este acela de a confirma modalitatea de intocmire a procesului-verbal astfel incat sa nu existe o vatamare atunci cand nu se contesta acest aspect, iar in cazul de fata se face mentiunea de catre agentul constatator ca nu a acceptat nimeni sa-si asume calitatea de martor.
Conform deciziei nr. XXII/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, nulitatile absolute sunt cele prevazute in art.17 din OG nr.2/2001 aratandu-se ca: "situatiile in care nerespectarea anumitor cerinte atrage intotdeauna nulitatea actului intocmit de agentul constatator al contraventiei sunt strict determinate prin reglementarea data in cuprinsul art.17 din ordonanta.", astfel ca invocarea altor aspecte privind intocmirea procesului verbal de constatare a contraventiei pot fi asimilate unor nulitati relative in conditiile art. 105 C.pr. civ., si ca atare intimatul petent avea obligatia sa invoce si sa faca dovada unei vatamari ce nu se poate inlatura decat prin anularea actelor indeplinite.
De asemenea, se retine in considerentele deciziei ca: "In acest sens este de observat ca si in art.19 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 sunt inscrise anumite cerinte specifice pe care trebuie sa le indeplineasca, in anumite situatii, procesul-verbal incheiat de agentul constatator al contraventiei, este adevarat, fara a se mai mentiona ca nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului."
Atata timp cat lipsa martorului privind confirmarea intocmirii procesului verbal sau lipsa motivelor care au condus la incheierea procesului verbal in lipsa martorului nu se regasesc intre cazurile de nulitate absoluta strict si limitativ prevazute in cuprinsul art.17 din O.G. nr.2/2001, trebuie sa se aprecieze ca o atare omisiune nu poate sa atraga decat nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contraventiei ce a fost incheiat in astfel de conditii.
Ca urmare, pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei era necesar ca recurenta petenta sa dovedeasca nu numai ca agentul constatator si-a incalcat obligatia de a mentiona martorul sau motivele care au condus la incheierea procesului verbal in lipsa martorului, ci si ca aceasta incalcare i-a produs o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei.
Constatarile personale ale agentului constatator sunt suficiente pentru a da nastere unei prezumtii simple in sensul ca situatia de fapt si imprejurarile retinute corespund adevarului, astfel ca acest proces verbal reprezinta si un mijloc de proba si in consecinta se impunea asa cum s-a mentionat anterior, administrarea tuturor probelor necesare si utile cauzei de fata.
Instanta de fond raportat la dispozitiile art. 34 si urm. din OG nr. 2/2001 si-a indeplinit obligatia de a verifica legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie si de a respecta atat principiul oficialitatii cat si principiul proportionalitatii, cu respectarea prezumtiei de nevinovatie, in sensul ca sarcina acesteia este de a se verifica scopul urmarit de autoritatile statului de a sanctiona faptele antisociale si pe de alta parte de a folosi toate mijloacele necesare si utile cauzei pentru aflarea adevarului judiciar, cu respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-petenta S.C. S. S.R.L., cu sediul in impotriva sentintei civile nr.6920 din data de 13.09.2011 pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu, in dosarul nr. in contradictoriu cu intimata A.N.S.V.S.A - D.S.V.P.S.A Gorj, cu sediul in
Irevocabila
Pronuntata in sedinta publica din 18 Ianuarie 2012 la Tribunalul Gorj.