Dosar nr. 4719/333/2009 - plangere impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata
R O M A N I A
TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA PENALA
DECIZIA PENALA Nr. 87/R
Sedinta publica de la 04 Martie 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE: SIMIONESCU ELENA
Judecator: NICULACHE LUMINITA
Judecator: PARPALEA-FILIP NICOLAE
Grefier: HOTOLEANU CRISTINA
Cu participarea procurorului: ACSINTE GHEORGHE
Pe rol, la ordine se afla spre solutionare, recursul penal declarat de petenta SA , impotriva sentintei penale nr. 1364 din 18.11.2009 a Judecatoriei Vaslui.
Obiectul cauzei: plangere impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata (art.278 ind.1 C.p.p.).
La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta petenta recurenta SA, asistata de aparatorul ales av. Duca Tudor cu delegatie la dosaurl cauzei, lipsa fiind persoanele cercetate intimate MNA si DAM, pentru care raspunde aparatorul ales av. Zugravu Liviu.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza ca procedura de citare este legal indeplinita, recursul este declarat de aparator in numele petentei SA, in termen legal, motivat in scris. Cauza se afla la al III-lea termen de judecata.
S-au verificat actele si lucrarile dosarului, dupa care:
Nemaifiind alte probleme prealabile dezbaterilor, instanta constata cauza in stare de judecata si da cuvantul in sustinerea recursului.
Av. Duca Tudor, avand cuvantul pentru recurenta, arata ca motivele de recurs au fost dezvoltate pe larg in scris, fapt pentru care va sintetiza oral cateva aspecte pe care le considera esentiale. Prin prezentul recurs, solicita casarea hotararii primei instantei, iar pe fond sa admiteti plangerea formulata impotriva rezolutiei din 15 mai 2009 emisa de procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Vaslui si impotriva rezolutiei din 1.07.2009 a prim-procurorului aceluiasi parchet.
In speta, este vorba de catre o plangere depusa de petenta SA impotriva numitilorMNA si DAM, pentru savarsirea faptei de marturie mincinoasa constand in aceea ca, in cadrul unui proces civil de partaj succesoral, acestia au depus marturie si au afirmat anumite lucruri neconforme cu adevarul, care au condus instanta de judecata la o solutie de admitere a cererii de acceptare tacita in termen a succesiunii tatalui sau de catre SMI, parte in acel proces civil. Acesti doi martori au fost audiati la cererea numitului SMI. Considera ca urmarirea penala efectuata in cauza este defectuoasa si ca organele abilitate nu si-au aplecat atentia cuvenita asupra tuturor aspectelor si nu au administrat probele necesare.
Un prim aspect este acela ca rezolutia de infirmare data la 17 .10.2008 de catre prim-procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Vaslui, rezolutie prin care s-a dispus desfiintarea unor solutii date anterior pana la acel moment si administrarea unor probe: audierea unor martori, efectuarea unor acte de procedura si s-a dispus verificarea evenimentelor percepute in mod direct de catre persoanele cercetate cu privire la care au depus marturie in procesul civil si a verificarii existentei colectiei de casete si a DVD-urilor pe care MNA sustine ca ar fi cumparat de la SMI. Stiind ca aceasta este o proba esentiala s-a formulat o cerere in acest sens pe care au depus-o la dosarul instantei de fond si la care s-a primit un raspuns(fila 3 dosar fond). Organul de politie a raspuns faptul ca a luat in considerare cererea formulata ca fiind oportuna si careia ii va da curs, insa cererea de a se inventaria bunurile care au fost cumparate nu a fost efectuata nici pana in prezent. Motivarea pe care o ofera cu privire la acest aspect rezolutia atacata si pe care a imbratisat-o si instanta de fond cum ca ar fi vorba de o conventie civila verbala intre parti care are loc are loc prin predarea bunului si plata pretului nu subzista in fata instantei penale.
Un alt aspect pe care inteleg sa-l critice ar fi si modul in care organul de politie a inteles sa-l interpeleze pe SMI, daca isi insuseste respectiva tranzactie intre parti. Acesta a fost contactat telefonic, intrucat are resedinta in mun. Bucuresti si nu a putut sa se prezinte pentru a da declaratii. Aceasta modalitate de audiere nu este prevazuta in codul de procedura privind audierea martorilor, intrucat nu se poate avea garantia ca persoana care se afla la celalalt capat al firului este persoana careia intentiona sa se adreseze. Din aceste doua puncte de vedere, apreciaza ca aceasta cauza trebuie restituita la organul de urmarire penala pentru a fi administrate si aceste doua probe, respectiv verificarea si intocmirea unui inventar cu privire la colectia de casete si DVD-uri pe care martorul le-ar fi cumparat de la SMI si audierea acestuia din urma in calitate de martor in procesul penal cu respectarea tuturor normelor pe care le impune procedura penala.
Un ultim motiv pe care doreste sa-l puncteze si care a fost invocat verbal si in fata instantei de fond si care nu a fost amintit in cuprinsul sentintei atacate, este vorba de nerespectarea dreptului la aparare de catre organul de urmarire penala.
Exista o cerere formulata de catre aparatorul de la acea vreme a partii vatamate depusa la organul de urmarire penala, prin care se solicita asistarea la toate actele de urmarire penala ce urmau sa se administreze in cauza, insa nu i s-a dat curs deoarece s-au efectuat acte de urmarire penala fara ca aparatorul sa fie contactat.
Pentru aceste considerente, solicita admiterea recursului si trimiterea cauzei la parchet pentru administrarea probelor aratate anterior.
Av. Zugravu, avand cuvantul pentru intimati, arata faptul ca desi cauza este sub incidenta penala, solutia civila, ramasa irevocabila, are o mare importanta sub un aspect determinant si este vorba de aprecierea modului in care declaratiile acestor martori au fost considerate ca relevante pentru instanta de judecata in pronuntarea unei anumite hotarari. Cu alte cuvinte, chiar daca exista martori care declara diverse lucruri neadevarate, aceste lucruri considerate nereale si neinsusite de catre o instanta de judecata, nu transforma declaratia persoanei respective intr-o declaratie mincinoasa si care sa fie supusa unui control penal.
La dosarul cauzei se afla atasata hotararea civila care a fost supusa controlului judiciar prin caile de atac si care a fost mentinuta pentru aceleasi considerente care au stat la baza admiterii acelei cereri formulate de catre SMI. Se poate observa ca actele materiale avute in vedere de catre instanta civila cu privire la acceptarea tacita a mostenirii, sunt cu totul altele si anume: discutia cu avocatul, discutia cu mama vitrega, plata impozitelor la primarie, aspecte dovedite cu acte si cu declaratiile altor martori in afara acestora care sunt pusi in discutie in aceasta cauza. Pentru primul argument invocat recursul este nefondat Pe ceea ce se critica cu referire la rezolutia de infirmare, recursul este neintemeiat. In primul rand, in rezolutia de infirmare prim-procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Vaslui, a dispus audierea a doi martori:PI si HV. De asemenea, arata ca acest presupus drept la aparare incalcat prin neprezentarea avocatului la audierea acestor martori nu a fost invocat de catre partea vatamata in plangerea facuta initial la procurorul ierarhic superior situatie in care au fost de acord cu modul in care s-a desfasurat procedura de audiere. Pe de alta parte, chestiunea legala de dovedirea unei situatii de fapt apare si ridicola, in conditiile in care Mircea Sandu era reclamant in procesul unde a propus cei doi martori spre a fi audiati. In actiunea sa, SM precizeaza ca a acceptat mostenirea si a luat un DVD-player si o colectie de DVD-uri, bunuri pe care le-am vandut lui MN. Considera ca nu mai are nici un sens audierea lui Mircea Sandu cand a spus foarte clar in actiune ca a efectuat aceasta operatiune. Nici prim procurorul si nici instanta nu a pus in discutie necesitatea efectuarii unei astfel de probe.
Considera ca in mod corect instanta de fond a respins plangerea mentinand cele doua rezolutii ale parchetului pe care le apreciaza ca fiind legale si temeinice. Solicita respingerea recursului, fara cheltuieli de judecata.
Av. Duca, avand cuvantul in replica, arata ca nu putea invoca nerespectarea dreptului la aparare prin plangerea adresata prim procurorului, intrucat nu avea cunostinta de actele de procedura care s-au efectuat la acel moment. A aflat despre acest lucru abia cand dosarul a ajuns la instanta de fond, moment in care a fost invocat acest aspect.
Reprezentantul parchetului, avand cuvantul, solicita respingerea recursului ca fiind nefondat. Avand in vedere intreg probatoriul administrat in cauza precum si motivele invocate in recurs, considera ca hotararea instantei este temeinica si legala. In baza probatoriului administrat, corect parchetul de pe langa Judecatoria Vaslui a dispus neinceperea urmaririi penale fata de numitiiMNA si DAM pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 206 Cod penal. Din actele dosarului rezulta ca persoanele cercetate au declarat aspecte relatate de catre reclamantul SMI in dosarul civil. Solicita mentinerea hotararii primei instante.
S-au declarat dezbaterile inchise, iar cauza a ramas in pronuntare.
Ulterior deliberarii;
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de fata;
Prin sentinta penala nr. 1364 din data de 18.11.2009, pronuntata in dosarul nr. 4719/333/2009 al Judecatoriei Vaslui, in baza art. 278 ind.1, alin. 8 lit. a din Codul de procedura penala, a fost respinsa plangerea formulata de petenta SA, impotriva solutiei din Rezolutia nr. 3019/P/2007 din 15.05.2009 a Parchetului de pe langa Judecatoria Vaslui, prin care s-a confirmat propunerea de neincepere a urmaririi penale fata de numitii MN, si DA - Marian, pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 260 Cod penal, mentinuta prin Rezolutia nr. 841/II/2 din 01.07.2009 a Prim - Procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Vaslui.
Instanta a mentinut solutia procurorului si a respins solicitarea petentilor de acordare a cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata.
In baza art. 192 alin. 2 Cod procedura penala petenta SA a fost obligata la plata catre stat a sumei de 75 lei - cheltuieli judiciare avansate.
Pentru a pronunta aceasta sentinta s-au retinut urmatoarele :
Prin Rezolutia nr. 3019/P/2007 din 15.05.2009 a Parchetului de pe langa Judecatoria Vaslui s-a confirmat propunerea de a nu se incepe urmarirea penala sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 260 Cod penal fata de numitii MN si DAM. Solutia a fost mentinuta prin Rezolutia nr. 841/II/2 din 01.07.2009 a Prim - Procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Vaslui, retinandu-se ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de marturie mincinoasa, sub aspectul laturii obiective.
In fapt, s-a aratat ca petenta a reclamat ca numitii MN si DAM, fiind audiati in calitate de martori in dosarul civil nr. 4585/333/2006 aflat pe rolul Judecatoriei Vaslui, avand ca obiect anulare certificat mostenitor au dat declaratii necorespunzatoare adevarului.
Referitor la declaratia data de numitul DAM in fata instantei civile, la termenul din 22.05.2007, se observa ca acesta a relatat aspecte pe care le cunostea de la reclamant (numitul SMI) cu privire la faptul ca reclamantul a mers impreuna cu Hriscu Vera la un avocat pentru informatii in vederea dezbaterii succesiunii, ca petenta a refuzat sa-i dea reclamantului niste acte si ca acesta a platit impozitul pe apartament. Acesta a mai relatat ca a asistat la o discutie contradictorie intre petenta si fiul sau - SMI.
Cu privire la numitul MN, in declaratia data in fata instantei civile la termenul din 18.09.2007, acesta relateaza o serie de aspecte pe care le cunoaste de la reclamant, precum si faptul ca a cumparat de la acesta mai multe casete si un aparat DVD, care au apartinut tatalui acestuia, pentru care a platit suma de 250 lei.
Ambele persoane interesate au mai facut cateva afirmatii care, datorita modului de redactare a declaratiei, nu pot fi apreciate cu certitudine daca acestea au fost cunoscute de la reclamant sau au fost percepute in mod direct.
Instanta a constatat ca, audiate cu ocazia cercetarilor penale, cele doua persoane interesate si-au mentinut declaratiile date ca fiind corespunzatoare adevarului, cele mai multe aspecte cunoscandu-le de la reclamantul SMI. De altfel, numitul MN afirma ca s-a deplasat personal cu reclamantul la Serviciul Financiar pentru a se interesa de datoriile apartamentului si ca a cumparat casetele si DVD-player-ul de la acesta.
Nici una din probele administrate in cauza nu infirma declaratiile celor doua persoane interesate.
Martorele CO siPI, propuse de petenta, nu au relatat decat aspecte cunoscute de la aceasta, fara a prezenta vreun aspect contrar celor declarate de persoanele interesate.
Mai mult, martora HV, audiata de organele de cercetare (fila 23) relateaza aceleasi aspecte ca si acelea pe care numitii MN si DAM le-au perceput de la reclamantul SMI, confirmand astfel, declaratiile date de acestia.
S-a sustinut de catre petenta ca nu au fost respectate, cu ocazia reluarii cercetarilor ca urmare a infirmarii solutiei de netrimitere in judecata a celor doua persoane interesate, din data de 17.X.2008, dispozitiile date in rezolutia Primului - Procuror.
Instanta constata insa, ca a fost audiata martoraPI (fila 27 din dosarul de urmarire penala), propusa de petenta precum si martora HV (fila 23 din dosarul de urmarire penala) .
De asemenea, au fost lamurite si aspectele privind vanzarea-cumpararea casetelor si a DVD-player-ului apartinand defunctului. Astfel, acestea sunt bunuri mobile, iar conform dispozitiile Codului civil transferul dreptului de proprietate se face prin simpla predare a bunurilor si plata pretului. Ori, vanzatorul - SMI declara ca a predat bunurile sus-indicate, iar cumparatorul MN afirma ca le-a primit si a platit pretul convenit (suma de 250 lei). Cei doi nu erau obligati sa faca in vreun fel dovada tranzactiei dintre ei, declaratiile acestora fiind suficiente si, prin urmare nu se impunea ca aceste bunuri sa fie ridicate de organele de politie in conformitate cu dispozitiile art. 96 Cod procedura penala.
De asemenea, faptul ca numitul SMI nu a fost audiat in calitate de martor nu este de natura a prejudicia in vreun fel solutia Parchetului de pe langa Judecatoria Vaslui atat timp cat s-a luat acestuia, telefonic, o declaratie si nu s-a solicitat, in mod expres, de catre petenta acest lucru.
Fata de toate aceste motive, instanta a apreciat ca organele de urmarire penala au analizat in mod corect toate probele administrate in cauza, rezultand, cu claritate, ca cele doua persoane interesate au declarat doar ceea ce cunosteau in legatura cu aspectele relatate, asa cum le-au perceput, fie in mod direct, fie din relatarile numitului SMI, neavand vreun moment intentia de a declara mincinos.
De aceea instanta a apreciat ca fiind intemeiata aprecierea Parchetului ca nu se impune identificarea si audierea avocatului la care a mers numitul SMI.
Pentru toate acestea, instanta a concluzionat ca solutia dispusa prin rezolutia atacata este legala si temeinica, nefiind intrunite elementele constitutive ale infractiunii de marturie mincinoasa, pretins a fi fost comisa de cele doua persoane interesate, atat sub aspect obiectiv cat si subiectiv.
Impotriva hotararii, in termen legal, prin cererea din data de 24.11.2009, in numele petentei SA, in conformitate cu prevederile 385 ind. 2 cu referire la art.362 alin. 2 din Codul de procedura penala, fara aratarea motivelor, a declarat recurs aparatorul imputernicit sa acorde asistenta in fata primei instante.
Prin memoriul separat, petenta a invederat ca hotararea instantei de fond este nelegala si netemeinica deoarece nu a fost analizata in mod judicios modalitatea de desfasurarea a urmaririi penale, cu referire expresa la modalitatea de administrare a probelor si respectarea drepturilor participantilor la proces. S-a aratat astfel ca nu s-au respectat sarcinile trasate de prim-procuror prin ordonanta de infirmare, in sensul ca nu au fost verificate evenimentele percepute in mod direct de persoanele cercetate si nu au fost efectuate verificari asupra colectiei de DVD pe care numitul MOGA MARIUS sustine ca le-ar fi cumparat.
De asemenea, se arata ca nu s-a procedat la ascultarea numitului SMD care a avut calitatea de reclamant in procesul civil, declaratia acestuia fiind concludenta si utila solutionarii cauzei, invederandu-se ca modalitatea de ascultare telefonica nu este procedurala.
Se mai sustine ca se impune verificarea situatiei hainelor pe care unul dintre martorii din procesul civil a sustinut ca le-a primit de la reclamant si a imprejurarii ca l-a insotit pe reclamant atunci cand acesta a intentionat sa contacteze un avocat pentru dezbaterea succesiunii.
S-a aratat si faptul ca organele de cercetare penala nu au respectat dreptul la aparare a partii vatamate de a asista la efectuarea actelor de urmarire penala, in conditiile in care aparatorul acesteia a formulat o cerere in acest sens, motiv pentru care toate actele de procedura efectuate dupa data respectiva sunt lovite de nulitate.
Examinand cauza si judecata instantei de fond sub aspectul problemelor de fapt si de drept invocate si, potrivit art. 3856 alin 3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele ei, tribunalul constata ca recursul declarat este nefondat urmand a fi respins ca atare, pentru motivele ce vor fi aratate in continuare:
La data de 05.10. 2007, Parchetul de pe langa Judecatoria Vaslui a fost sesizat de catre numita SA care solicita antrenarea raspunderii penale a numitilor MN si DA pentru comiterea infractiunii de marturie mincinoasa, fapta prev. si ped de art. 260 alin. 1 din Codul penal, invederand ca acestia au facut relatari neconforme realitatii cu ocazia audierii lor in calitate de martori intr-o cauza civila.
In fapt, numitul SM a formulat o actiune civila impotriva numitilor SSE si SA, solicitand anularea Certificatului de mostenitor nr. 1/2006 potrivit caruia succesiunea autorului SANDU GHEORGHE a fost acceptata de numita SA, sotie supravietuitoare, SMI si SSE, in calitate de descendenti de gradul I, fiind straini de succesiune prin faptul ca nu au acceptat-o in termen.
Prin sentinta civila nr. 4285 din 18 decembrie 2007 a Judecatoriei Vaslui a fost admisa actiunea, dispunandu-se anularea certificatului de mostenitor, cu motivarea ca reclamantul a acceptat tacit mostenirea, in contextul in care, in termenul de 6 luni de acceptare a succesiunii, a realizat acte din care rezulta neindoielnic aceasta intentie si pe care nu le poate realiza decat in calitate de erede, fiind astfel indeplinite conditiile art.689 din Codul civil.
Instanta a retinut ca intentia de acceptare a mostenirii a fost dovedita cu probele ce au fost administrate, printre care si depozitiile martorilor impotriva carora a fost efectuata plangerea penala, probe care demonstreaza manifestarea vointei de acceptare a succesiunii prin aceea ca reclamantul a solicitat paratei sa imparta succesiunea, prin interesul acestuia de afla care este cota ce i se cuvine adresandu-se unui avocat, dar si prin actele de administrare, constand in plata impozitelor si prin actele de dispozitie constand in vanzarea unor bunuri.
Instanta a retinut ca martorul DAM a relatat ca, dupa decesul tatalui sau, reclamantul a ramas in tara circa o luna, timp in care a mers la un cabinet de avocatura pentru a dezbate mostenirea. De asemenea, acelasi martor a aratat ca a perceput o discutie intre reclamant si mama sa vitrega, ocazie cu care acestia si-au disputat dreptul asupra unuia dintre bunurile masei partajabile.
Instanta a mai retinut ca martorul MN a confirmat ca reclamantul i-a solicitat sotiei supravietuitoare sa imparta mostenirea, aceasta asigurandu-l sa nu-si faca griji, precum si faptul ca reclamantul a mers la un avocat pentru discutarea problemei succesiunii. Acelasi martor a declarat ca a cumparat de la reclamant casete cu muzica veche si un DVD-player, bunuri ce au apartinut defunctului.
Prin plangerea penala formulata, numita SA a reclamat ca relatarile facute de cei doi martori sunt mincinoase. S-a aratat ca sunt neadevarate sustinerile martorului MOGA MARIUS cum ca ,,reclamantul a incercat, dupa decesul tatalui sa rezolve situatia mostenirii, in sensul ca s-a interesat de datoriile firmei, ale apartamentelor.. a mers la financiar pentru a afla situatia imobilelor.. a discutat cu mama vitrega pentru careia i-a solicitat actul de deces si a fost refuzat’’
De asemenea, nu este adevarat ca reclamantul a platit din propriile economii impozitul pentru apartamentul in care a locuit tatal sau si ca a achitat mai multe rate pentru imobil in care locuieste bunica sa, afirmatii facute de ambii martori impotriva carora a formulat plangere.
S-a aratat ca este neveridica si afirmatia numitului DA cum ca reclamantul a contribuit cu bani pentru intretinerea bunurilor ce fac obiectul masei partajabile, iar numitul MN a declarat mincinos ca a cumparat casete si un DVD-player de la reclamant, bunuri care exista in casa defunctului.
S-a mai precizat ca este mincinoasa si relatarea numitului DRAGASANU ALIN potrivit carei a auzit o discutie intre cei doi, ca parata l-ar fi trimis pe fiul sau vitreg sa - si ia drepturile de la Braila, acesta afirmand ca imobilul din strada PENES CURCANU ii apartine.
Avand in vedere actele premergatoare administrate in cauza, procurorul de caz a apreciat ca faptele celor doua persoane reclamate nu intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de marturie mincinoasa, nefiind realizata latura obiectiva a acesteia, in sensul ca majoritatea celor declarate nu au fost percepute nemijlocit, fiindu-le relatate. Mai mult, vanzarea casetelor si DVD-playerului este confirmata de ambele parti ale tranzactiei si nu exista vreo alta proba care sa demonstreze cu certitudine daca aceasta este reala sau nu.
In legatura cu criticile aduse solutiei adoptate de procuror, modalitatii de administrare a actelor premergatoare si hotararii prin care s-a apreciat asupra legalitatii si temeiniciei activitatii organelor de cercetare penala si a actului de finalizare a verificarilor intreprinse, instanta de control judiciar constata urmatoarele:
Potrivit art. 260 din Codul penal care incrimineaza marturia mincinoasa se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani, fapta martorului care intr-o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta cauza in care se asculta martori, face afirmatii mincinoase, ori nu spune tot ce stie privitor la imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat.
Se observa astfel ca pentru a fi realizat continutul constitutiv al infractiunii este necesar ca marturia sa se refere la chestiuni esentiale cauzei in care martorul este ascultat.
Cum pricina se refera la acceptarea tacita a unei succesiuni, tribunalul reveleaza ca potrivit art. 689 din Codul civil ,,Acceptarea poate fi sau expresa sau tacita. Este expresa cand se insuseste titlul sau calitatea de erede intr-un act autentic sau privat; este tacita cand eredele face un act, pe care n-ar putea sa-l faca decat in calitatea sa de erede, si care lasa a se presupune neaparat intentia sa de acceptare.
Drept urmare, este esential de verificat daca reclamantul a efectuat un act dintre cele la care se refera textul. In circumscrierea notiunii de act, este necesar sa se observe ca textul nu poate sa faca referire decat la realizarea unui act juridic, acea manifestare de vointa care este exprimata cu intentia de a crea, modifica sau stinge un raport juridic.
Este fara putere de tagada ca actele de administrare derivand din plata impozitelor, actele de dispozitie constand in vanzarea bunurilor sunt acte juridice, operatiuni producatoare de consecinte, asa incat dovada lor este esentiala dezlegarii pricinii.
Tribunalul exprima opinia ca discutiile ce au avut loc intre parti relativ la modul de partajare a bunurilor, disputele vis a vis de imobilele ce fac parte din masa succesorala, eventualele discutii cu un specialist al dreptului pentru o informare corecta cu privire la cota ce-i revine reclamantului si orice alt interes manifestat fata de mostenire, fara realizarea, finalmente, a unui act juridic, nu se circumscriu notiunii inserate in art. 689 din Codul civil, motiv pentru care sunt apreciate neesentiale.
Desigur, demersurile respective fac dovada unui interes manifestat fata de mostenire, dar, prin ele insele, neconcretizate in realizarea unui act, nu au aptitudinea de a proba acceptul tacit. Ele nu pot fundamenta o hotarare cu specificul celei la care se face referire in prezenta cauza, fiind elemente subsidiare si nicidecum esentiale.
Se poate sustine ca este esential sa se dovedeasca vointa de a mosteni. Este absolut adevarat, dar aceasta vointa trebuie sa rezulte din realizarea unui act si nu din actele pregatitoare realizarii actului, aspect ce rezulta din chiar textul art. 689 din Codul civil.
Drept urmare, dincolo de motivatiile facute de procurorul de caz si de instanta de fond, relativ la continutul constitutiv al infractiunii, tribunalul retine si faptul ca afirmatiile nu se refera la imprejurari esentiale asa incat sa poata fi antrenata raspunderea penala sub aspectul comiterii infractiunii prev. de art. 260 din Codul penal.
Trebuie aratat ca este lipsit de relevanta daca relatarea facuta cu privire la chestiuni neesentiale a fost avuta in vedere de instanta civila, instanta penala nu are caderea de a face aprecieri asupra hotararii respective ci are doar obligatia de a observa daca relatarea martorului, in functie de specificul cauzei, este sau nu esentiala. De asemenea, in stabilirea raspunderii penale, este lipsit de importanta daca o relatare esentiala nu a fost retinuta ca facand proba faptului de demonstrat. Importanta este aptitudinea relatarii de a face respectiva dovada.
Pe cale de consecinta, instanta de control apreciaza, o data in plus, ca este neutil solutionarii cauzei efectuarea unor verificari pentru a demonstra realitatea sustinerii ca reclamantul s-a prezentat sau nu la un avocat pentru o consultatie de specialitate in legatura cu mostenirea.
Dupa cum s-a aratat, tranzactia ce a avut ca obiect vanzarea unor bunuri ca fac obiectul masei succesorale reprezinta un act de dispozitie care are aptitudinea de a demonstra acceptul tacit al mostenirii, fiind un fapt ce se circumscrie notiunii de ,,imprejurare esentiala’’
Tribunalul apreciaza ca neutila administrarea probei solicitate de recurenta prin aparatorul sau relativ la efectuarea unui inventar al casetelor si a DVD-urilor cumparate, deoarece nu are aptitudinea demonstrarii realitatii tranzactiei.
Din cele invocate de recurenta se intelege ca martorul nu a cumparat acele bunuri, asa incat nu se afla in posesia lor, motiv pentru care nu vor fi prezentate cu ocazia solicitarii de a arata bunurile sau nu vor fi gasite cu o ocazia efectuarii perchezitiei sugerate. Drept urmare, proba solicitata vine sa dovedeasca un fapt negativ, constand in lipsa din posesie a acelor bunuri, ceea ce nu demonstreaza implicit si imprejurarea ca tranzactia nu a avut loc.
Tribunalul reveleaza ca demonstrarea faptelor negative nu poate fi facuta decat cu fapte pozitive, ca de exemplu demonstrarea imprejurarii ca respectivele casete se afla in casa defunctului, cum s-a sugerat.
In legatura cu aceasta chestiune tribunalul observa ca prezentarea unor casete sau a unui DVD de catre martor sau de catre recurenta nu poate demonstra ca sunt intocmai bunurile la care se face referire, fiind prezentate ca bunuri de gen ,, colectie de casete, DVD’’. Niciuna dintre parti nu a facut referire la eventuale caractere individuale ale acestora.
Cat priveste relatarile cum ca reclamantul a procedat la plata unor impozite pentru imobilele ce fac parte din masa succesorala, trebuie aratat ca cele invederate de martori nu au fost combatute de alte probe. Dimpotriva, dupa cum rezulta din sentinta civila, aceasta imprejurare a fost confirmata si de un alt martor, respectiv de numita HV.
In ceea ce priveste observatia referitoare la imprejurarea ca organele de cercetare penala nu au procedat la ascultarea nemijlocita a numitului SMI, tribunalul observa ca, la pag. 31 a dosarului, se afla procesul verbal din data de 05.03.2009. Din inscris rezulta ca acesta, prin mijlocirea telefonului, a confirmat lucratorului de politie realitatea tranzactiei la care s-a facut referire.
Este adevarat ca modalitatea de efectuare a verificarii este atipica, dar nu neaparat neprocedurala. Trebuie precizat ca aceasta verificare a fost facuta in cursul actelor premergatoare, iar persoana interpelata in aceasta maniera nu are vocatie de a fi parte a procesului penal care nici nu a fost declansat. Sfera verificarilor intreprinse in vederea inceperii sau nu a urmaririi penale poate cuprinde si relatarile unor persoane, relatari care pot fi scrise sau chiar verbale, ad probationem intocmindu-se inscrisul la care s-a facut referire. Drept urmare, tribunalul apreciaza ca o astfel de verificare se circumscrie notiunii de act premergator prev. de art. 224 din Codul de procedura penala.
In ceea ce priveste sustinerea ca nu a fost respectat dreptul la aparare a recurentei, in sensul ca, desi aparatorul acesteia a solicitat sa asiste la efectuarea actelor de urmarire penala, nu a fost anuntat, tribunalul observa ca, la pagina 35 din dosar, exista cererea din data de 11.11.2008 a aparatorului care solicita ca fiecare act de cercetare penala sa fie efectuat in prezenta domniei sale, cerere careia i-a fost atasata imputernicirea avocatiala care vizeaza urmatoarele activitati ,, redactare plangere si asistenta si reprezentarea clientului in fata Parchetului de pe langa Judecatoria Vaslui.
Drept urmare, instanta de control judiciar observa ca, in cauza, nu a fost efectuate acte de cercetare penala, nefiind declansat procesul penal, actele premergatoare neavand caracterul de act de cercetare. Pe de alta parte, verificarile au fost facute de lucratorii de politie si nu de catre procuror in fata caruia era valabila imputernicirea.
Separat de toate acestea, trebuie vazut care este sanctiunea nerespectarii acestui drept in cauza data.
Codul nostru de procedura penala a instituit regimul nulitatilor absolute exprese. Altfel spus, fara text de lege incalcarea unei dispozitii nu poate atrage nulitatea absoluta. In art. 197 alin 2 din Codul de procedura penala sunt enumerate limitativ dispozitiile legale a caror nerespectare atrage nulitatea absoluta. Or, nerespectarea prevederilor care reglementeaza dreptul la aparare la care se face referire in prezenta cauza nu se regaseste printre cele enumerate de acest text. Intr-o atare situatie, sanctiunea acestor incalcari nu poate fi decat nulitatea relativa care presupune cauzarea unei vatamari si care nu impune anularea actului decat in situatia in care acea leziune nu poate fi inlaturata.
Relativ la vatamarea la care se face referire si care in aceasta cauza nu a fost dovedita, trebuie aratat ca oricare ar fi fost aceasta, a fost acoperita prin contestarea solutiei, prilej cu care au fost revelate in mod profesionist toate motivele pentru care se apreciaza concluzia procurorului ca fiind gresita.
Mai mult chiar, potrivit art. 197 alin 4 din Codul de procedura penala, pentru a atrage anularea actului, vatamarea trebuie invocata, fie in cursul efectuarii actului, fie la primul termen de judecata cu procedura completa, tribunalul observand ca nu a fost respectata si aceasta cerinta.
Drept urmare, in considerarea motivelor aratate, se apreciaza ca solutia procurorului si hotararea instantei de fond sunt legale si temeinice, asa incat recursul declarat va fi respins ca nefondat, potrivit art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b din Codul de procedura penala, in sarcina recurentei fiind stabilite si cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SA impotriva Sentintei penale nr. 1364 din 18 noiembrie 2009 a Judecatoriei Vaslui, pe care o mentine.
Obliga petenta recurenta sa plateasca suma de 100 lei reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat in recurs.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 4.03.2010.
Presedinte, Judecatori, Grefier,
S.E. N.L. P.F.N. H.C.