Comercial - Pretentii

Prin cererea adresata Judecatoriei Tulcea si inregistrata la nr. 2751/327/2008, reclamanta S.C. P S.R.L. TULCEA a solicitat obligarea paratelor S.C. A S.A. si S.C. S.S. S.A. Tulcea la plata contravalorii autoturismului, cu titlu de daune materiale si a sumei de 200.000 lei reprezentand daune morale pentru suferinta fizica si psihica incercata prin accident.
In motivare, reclamanta arata ca, la 31 august 2006 a achizitionat de la S.C. A. S.A., prin S.C. S.S. S.A. Tulcea autoturismul DACIA LOGAN, fabricat in anul 2006, iar la 24.09.2006, in timp ce conducea autoturismul pe un drum public din judetul Galati, la un viraj, a simtit o ruptura in zona fata stanga a acestuia, nu a mai putut sa-l redreseze, desi a franat si a acrosat un cap de pod ce a determinat aruncarea in afara partii carosabile, unde s-a rostogolit de mai multe ori.
Se mai sustine ca, in urma accidentului, autoturismul a fost grav avariat, iar M.I. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 13 - 14 zile de ingrijiri si au determinat suferinte fizice si psihice, fiind in imposibilitate de a conduce si si-a angajat sofer, prin expertiza efectuata stabilindu-se ca intrarea in balans a autoturismului s-a datorat subdimensionarii suspensiei pe trenul fata care avea o sarcina majorata corespunzator montajului unui motor Diesel care a dus la pierderea aderentei.
Reclamanta precizeaza, in continuare, ca aceste concluzii ale expertului sunt confirmate de scrisoarea din 2.10.2006 a S.C. A. S.A. adresata persoanei vatamate care era rugata insistent sa se prezinte cu autovehiculul pentru remedierea defectiunii si, desi dupa cercetarea locului accidentului, s-a concluzionat ca accidentul s-ar fi produs din neatentia persoanei vatamate, procesul verbal de contraventie intocmit a fost anulat, ajungandu-se la aceeasi concluzie, respectiv ca autoturismul a facut parte dintr-un lot cu risc de fragilizare a fixarii amortizoarelor fata, ceea ce poate afecta siguranta, dar si ca acest viciu exista in momentul construirii si al livrarii, raspunderea revenind producatorului.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 998 Cod civil.
In aparare, S.C. A. S.A. a depus intampinare, prin care a invocat exceptia de necompetenta materiala si teritoriala a instantei, exceptia de netimbrare, exceptia prematuritatii introducerii cererii si exceptia prescriptiei dreptului la actiune, iar pe fond a solicitat respingerea actiunii.
Intampinare a depus si parata S.C. S.S. S.A. Tulcea, prin care a invocat exceptia netimbrarii cererii, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si exceptia de necompetenta teritoriala.
Aceeasi parata a formulat cerere de chemare in garantie a S.C. A1 S.A.- Sucursala Tulcea, solicitand ca in cazul in care s-ar dispune obligarea sa sau a S.C. A. S.A. la plata sumei de 33600 lei reprezentand contravaloarea autoturismului, prejudiciul sa fie suportat de asigurator.
In motivarea cererii de chemare in garantie, se subliniaza ca suma de bani a fost achitata de asigurator reclamantei, in baza asigurarii CASCO, ajungandu-se la o imbogatire fara just temei.
Prin sentinta civila nr. 2856 din 3 noiembrie 2008 a Judecatoriei Tulcea, s-a admis exceptia de necompetenta materiala si s-a declinat competenta solutionarii cauzei in favoarea Tribunalului Tulcea, unde s-a format dosarul nr. 2851/88/27 noiembrie 2008.
La termenul de judecata din 30 ianuarie 2009, s-au formulat precizari la cererea principala in sensul ca reclamanta S.C. P S.R.L. Tulcea, solicita obligarea societatilor parate la plata sumei de 6720 lei, reprezentand 20% din valoarea autoturismului, ramasa neacoperita de asigurator, iar reclamantul M.I. solicita plata sumei de 200.000 lei, cu titlu de daune morale.
La prezenta cauza, s-a atasat dosarul penal nr.3690/327/2008 al Judecatoriei Tulcea.
La solicitarea instantei, asiguratorul-chemat in garantie a anexat la dosar, in copie, inscrisurile din dosarul de daune constituit in urma producerii accidentului.
La termenul de judecata din 3 aprilie 2009, s-a respins exceptia prematuritatii cererii principale ca nefondata, s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a S.C. S.S. S.A. Tulcea ca nefondata, iar exceptia prescriptiei dreptului la actiune a fost unita cu fondul cauzei.
In dovedirea cererii, reclamanta S.C. P S.R.L. Tulcea a depus la dosar factura fiscala nr. AGYDR 5289513 PJ din 11.08.2006, avize de plata, adresa nr. 11962/2006, certificat de garantie din 1.09.2006, notificarea nr. 186 din 16.10.2006 si alte inscrisuri.
Reclamantul M.I. a depus la dosar inscrisuri, a solicitat luarea de interogatorii paratelor, audierea a doi martori si proba cu expertiza psihiatrica, insa aceasta din urma proba a fost respinsa pentru ca nu existau elemente care sa justifice efectuarea unei asemenea expertize.
Pentru parata S.C. A. S.A., s-a incuviintat proba cu inscrisuri, proba cu martori, proba cu interogatoriul precum si efectuarea in cauza a unei expertize tehnice auto.
Parata S.C. S.S. S.A. Tulcea a solicitat proba cu inscrisuri si interogatoriile reclamantilor.
In temeiul art. 221 Cod proc. civ., expertul D.M. a fost chemat pentru lamuriri, precizarile sale fiind consemnate la fila 236 din dosar.
Examinand cauza, in raport de probele administrate, instanta retine ca la data de 24.09.2006, autoturismul DACIA LOGAN, cu numar de identificare UUI LSDJJH 36570360, condus de reclamantul M.I., in timp ce rula pe un drum public din judetul Galati, intr-o curba, in apropierea localitatii Varnet, a acrosat un capat de pod si, in urma impactului, a fost aruncat in afara carosabilului, unde s-a rostogolit de mai multe ori.
Constatarile au relevat ca, prin accidentul produs, autoturismul achizitionat la 11.08.2006, conform facturii AGYDR 65289513 PJ a fost avariat in proportie de 80%, despagubirea achitata de asiguratorul S.C. A1 S.A. - Sucursala Tulcea, fiind de 26.880 lei.
La 2 octombrie 2006, S.C. A. S.A. a comunicat reclamantului S.C. P S.R.L. Tulcea, adresa nr. 11962 prin care se invedera ca, urmarindu-se evolutia vehiculelor Logan, s-a constatat un risc de fragilizare a fixarii amortizoarelor fata, ceea ce poate afecta siguranta autoturismului, si prin care era invitat la un atelier service din cadrul retelei de reparatori agreati Dacia pentru a se proceda, in mod gratuit, la controlul fixarii amortizoarelor fata din dotarea vehiculului achizitionat.
Prin adresa nr. 15/6.10.2006, S.C. P S.R.L. Tulcea a solicitat expertului DM. efectuarea unei expertize tehnice extrajudiciare prin care sa se stabileasca avariile suferite de autoturism in urma evenimentului rutier din 24.09.2006, si daca daunele produse puteau fi datorate neconformitatilor notificate de fabricant.
Prin raportul de expertiza intocmit, s-a stabilit ca in timpul rulajului cu o viteza de circa 90 - 100 km/h, pe un carosabil uscat in aliniament, inainte de o curba la stanga, in momentul cand s-a incercat redresarea traiectoriei pe curba, autoturismul a intrat in balans datorita subdimensionarii suspensiei pe trenul fata, care avea o sarcina majorata corespunzator montajului unui motor Diesel cu masa mai mare decat motorul pe benzina, astfel incat s-a produs pierderea aderentei pe componenta transversala a fortelor din pata de contact si autoturismul a intrat in derapaj pe toata latimea partii carosabile, fara sa mai poata fi controlat pe o distanta de circa 28 m (conform precizarilor lucratorilor de politie care au efectuat cercetari la fata locului), dupa care a intrat in coliziune cu trenul stanga fata intr-un cap de pod de pe marginea din dreapta a drumului si s-a rasturnat in decor.
A concluzionat expertul ca evenimentul rutier s-a produs datorita neconformitatilor la sistemul de suspensie fata, notificate prin adresa din 2octombrie 2006, consemnand si ca pentru efectuarea expertizei a audiat reprezentantii reclamantei, a studiat documentele de achizitie si punere in circulatie a autoturismului expertizat si a inspectat autoturismul pentru a identifica daunele si cauzele accidentului.
Aceleasi concluzii au fost prezentate si in cuprinsul raportului de expertiza tehnica auto, intocmit de acelasi expert, in faza de urmarire penala la solicitarea organelor de cercetare penala.
De observat, in acest context, este ca expertul discuta despre un "defect" de conceptie a modelului de autoturism achizitionat de reclamanta, respectiv subdimensionarea suspensiei pe trenul fata care avea o sarcina majorata prin montarea unui motor tip Diesel, fata de un motor pe benzina, si stabilind ca aceasta ar fi cauza accidentului, in timp ce in adresa din 2 octombrie 2006, expediata de producator se precizeaza clar ca se verifica fixarea amortizoarelor fata.
Chemat fiind de catre instanta pentru lamuriri, conform art. 211 Cod proc. civ., expertul a repetat ca nu a efectuat o deplasare la locul accidentului, ca lucrarea a intocmit-o in baza procesului verbal de contraventie si a actelor ce au stat la baza intocmirii acestuia, in care erau descrise si elemente de dinamica a accidentului, in baza informatiilor si inscrisurilor primite de la client si a adresei comunicata de S.C. A. S.A., fara a consulta vreo documentatie a constructorului sau dosarul de omologare de la Registrul Auto Roman, valorificand si experienta proprie si discutiile purtate cu alti conducatori auto (fila 236 - 237, vol. II).
A mai precizat expertul ca nu a verificat sistemul de suspensie al autoturismului implicat in accident pentru ca acesta era distrus insa, ca specialist, a invederat ca fisurile clopotului de sustinere a sistemului de suspensie fata puteau conduce la producerea accidentului si puteau fi cauza unui accident ca cel intamplat.
Rezulta din toate aceste elemente probatorii doua aspecte importante: expertul nu a verificat sistemul de suspensie al autoturismului accidentat pentru ca era distrus in proportie de 80% si nu a constatat existenta vreunei defectiuni pe acest sistem de suspensie, iar pe de alta parte, relativ la circumstantele producerii accidentului, s-au valorificat, in mare parte, sustinerile conducatorului auto - reclamantul M.I., asociat si administrator al S.C. P S.R.L. Tulcea - proprietarul autovehiculului.
Sunt de evidentiat aceste aspecte intrucat martorul Z.D., ce a ajuns la locul accidentului la putin timp dupa producerea sa, pentru a tracta autoturismul avariat la Tulcea, fiind si una din primele persoane ce a discutat cu soferul in legatura cu cauzele producerii accidentului, dupa organele de politie, a declarat ca M.I. i-a spus ca, dupa o curba, cu criblura pe partea dreapta, s-a uitat la radio cateva secunde si nu-si explica cum a ajuns in camp.
Nu a amintit soferul nimic in legatura cu celelalte "manifestari" ale autoturismului pe care le-a explicat apoi exact expertului, lamurit fiind, din probele administrate si ca autoturismul era dotat cu radio.
Martorul M.F., soferul reclamantului si angajatul S.C. P S.R.L. Tulcea de mai mult timp a aratat ca inainte de producerea accidentului, la o viteza de 80 - 90 km/h, la viraje, autoturismul avea tendinta "sa topaie", insa aceasta depozitie, ce poate fi subiectiva avand in vedere calitatea martorului, coroborata doar cu sustinerile soferului - reclamantul M.I., nu pot proba cauzele producerii accidentului, fata si de celelalte imprejurari subliniate anterior.
Initial, la 24.06.2006, organele de politie ce au efectuat deplasarea la locul accidentului i-au intocmit reclamantului M.I. procesul verbal de contraventie seria AY nr. 006311/2009, semnat fara obiectiuni de contravenient, in care s-a retinut ca, intr-o curba la stanga, petentul a incercat sa schimbe caseta de la radiocasetofonul auto si, din cauza neatentiei, a pierdut controlul autovehiculului care s-a rasturnat.
Ulterior, s-a contestat procesul verbal de contraventie intocmit si prin sentinta civila nr. 101 din 21.02.2008 a Judecatoriei Targu Bujor, a fost anulat, instanta retinand ca, din declaratiile martorilor S.C. si M.F. a rezultat ca autoturismul nu avea radiocasetofon.
Se pune intrebarea, de ce organele de politie au consemnat constatarea relativa la radiocasetofon daca nu o aflau de la conducatorul auto, de ce reclamantul a semnat fara obiectiuni actul de constatare si de ce a repetat martorului Z.D. aceleasi circumstante ale producerii accidentului.
In cauza avand ca obiect plangerea contraventionala promovata s-a efectuat o expertiza tehnica auto de catre expert D.G. care, dupa o expunere teoretica legata de maniabilitate si stabilitate, concluzioneaza ca defectiunile sau neconformitatile sistemului de suspensie fata constituie o cauza a instabilitatii autovehiculului si lipsa posibilitatii de a se deplasa pe directia comandata de conducatorul auto este cauza care putea produce accidentul descris de conducatorul auto M.I..
Din punctul de vedere al instantei, concluziile prezentate de acest expert au fundamentare doar din punct de vedere teoretic, dupa cum s-a si aratat, intrucat nu se precizeaza daca s-a verificat sau nu autovehiculul si daca s-au observat fisuri ale amortizoarelor fata, un argument in acest sens constituindu-l chiar modul de formulare a opiniei sale, respectiv ca "putea produce accidentul descris", ceea ce nu inseamna ca s-a verificat aceasta cauza si ca aceasta a determinat accidentul.
Dealtfel, conform sustinerilor expertului D.M., dupa examinarea epavei autoturismului accidentat si intocmirea raportului de expertiza extrajudiciara, pentru a doua lucrare, s-a deplasat intr-o alta locatie din municipiul Tulcea - zona Vararie si a constatat ca autovehiculul era descompletat, existand doar elemente de caroserie, in timp ce expertul R.G. a identificat doar amortizorul stanga prins la caroserie, pentru ca cel din dreapta nu a mai fost gasit.
Dincolo de disputele teoretice intre experti relative la maniabilitate stabilitate - sistem de suspensie si consecintele pe care le poate avea fiecare la aparitia unor defectiuni, prin niciuna dintre probele produse in cauza nu se dovedeste clar ca autoturismul reclamantului avea amortizorul faza fragil sau fisurat, si ca aceasta a fost cauza ce a determinat producerea accidentului, conditii in care nu sunt intrunite cumulativ cele patru elemente necesare pentru antrenarea raspunderii delictuale a producatorului si a agentului ce distribuie bunurile, lipsind fapta, legatura de cauzalitate si vinovatia.
Imprejurarea ca s-a solicitat proprietarului sa se prezinte pentru verificarea amortizoarelor fata nu poate conduce, nu poate impune automat concluzia ca aceasta a fost si cauza evenimentului rutier, in lipsa altor elemente probatorii pentru ca, la fel de bine si altele puteau fi cauzele, respectiv viteza de 90 - 100 km/h, in curba sau un moment de neatentie (vezi punct de vedere argumentat cu calcule matematice al expertului R. G. t).
Mai mult, in instiintarea cu privire la producerea evenimentelor asigurate adresata asiguratorului la 24.09.2006 (fila 62, vol. I), reclamantul M.I.scrie ca, circuland dinspre Galati spre Barlad, a acrosat iarba de pe marginea drumului, a intrat in derapaj, masina a inceput sa derapeze si l-a aruncat intr-un cap de pod, rostogolindu-se in afara soselei, fara a aminti despre vreo alta "manifestare" a autovehiculului.
Un accident nu este un eveniment placut pentru nimeni, insa, nu se poate stabili o raspundere doar pe suspiciuni sau banuieli sau opinii.
Relativ la exceptia prescriptiei dreptului la actiune, se impune a se mentiona ca nu sunt incidente dispozitiile art. 11 din Decretul nr. 167/1958, invocate in cauza, pentru ca nu se verifica existenta unui viciu ascuns, asa incat va fi respinsa ca nefondata.
Dupa cum s-a invederat, intrucat nu se probeaza cert existenta defectiunii si legatura de cauzalitate cu accidentul, instanta urmeaza a respinge cererea ambilor reclamanti ca nefondata si, pe cale de consecinta va fi respinsa si cererea de chemare in garantie.
Facand si aplicarea art. 274 Cod proc. civ., reclamantii vor fi obligati la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata catre parata S.C. A. S.A.