Dosar nr. 3077/327/2008
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
DECIZIA CIVILA Nr. 131
Sedinta publica de la 13 Februarie 2009
Asupra recursului civil de fata;
Prin cererea inregistrata la Judecatoria Tulcea sub nr.3077/327/2008, reclamanta SC ".........." SA Sucursala Tulcea a chemat in judecata pe parata Municipiul Tulcea prin Primar, solicitand obligarea acesteia la plata sumei de 1.329 lei cu titlu de despagubiri, precum si la plata dobanzii legale aferente de la data efectuarii platii catre asigurat pana la recuperarea integrala a prejudiciului.
Prin sentinta civila nr.2891/5.11.2008, Judecatoria Tulcea a admis actiunea, obligand parata sa plateasca reclamantei suma de 1.389 lei cu titlu de despagubiri, precum si dobanda legala incepand cu data formularii actiunii si pana la achitarea integrala a debitului, dispunand totodata respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut in motivare urmatoarele:
Faptul ca parata a incheiat un contract cu o societate comerciala, potrivit caruia respectiva societate efectua anumite lucrari pe portiunea de drum unde a avut loc accidentul nu numai ca nu a fost probat, parata nedepunand nici un inscris in acest sens, dar nici nu are relevanta cat timp obligatia paratei de a asigura intretinerea si reabilitarea drumurilor publice precum si desfasurarea normala a traficului rutier, este o obligatie cu caracter general si care isi are izvorul in lege, mai exact in Legea 215/2001 privind administratia publica locala. Dispozitiile din acest act normativ se coroboreaza cu dispozitiile art.128 din OUG nr. 195/2002 potrivit carora autoritatile administratiei publice locale iau masuri pentru mentinerea permanenta in stare tehnica buna a drumurilor pe care le administreaza.
In aceste conditii, parata nu se poate prevala de existenta unui contract, deoarece chiar daca un astfel de contract ar exista, el nu ar putea reglementa decat drepturile si obligatiile partilor contractante, in timp ce obligatia paratei de a mentine in stare tehnica buna drumurile pe care le administreaza, este o obligatie legala si cu caracter general. De aceea, daca parata apreciaza ca societatea cu care a incheiat contract are o culpa in producerea pagubei, are deschisa posibilitatea chemarii acesteia in garantie, posibilitate de care parata nu a inteles sa se foloseasca.
In ceea ce priveste fondul cauzei, instanta a apreciat ca actiunea formulata de catre reclamanta SC .......... SA este intemeiata. Astfel, atat faptul ca autovehiculul cu numarul ......... a fost implicat intr-un incident auto cat si faptul ca acest incident a fost cauzat de o groapa din asfalt rezulta din adresa emisa de catre I.P.J Tulcea - Serviciul Politiei Rutiere si atasat la filele 13-14, adresa coroborata cu fotografiile atasate la fila 21. In opinia instantei, actul emis de catre organele de politie se bucura de o prezumtie relativa de adevar, situatie in care sarcina de a proba contrariul celor consemnate ar fi apartinut paratei, proba pe care aceasta nu a facut-o.
Cu alte cuvinte, reclamanta a facut dovada faptului ca parata se face vinovata de producerea prejudiciului, fapta ilicita a acesteia constand in neluarea masurilor pentru mentinerea in stare tehnica buna a drumurilor, intre cele doua elemente existand in mod clar o legatura de cauzalitate.
De asemenea, reclamanta a facut dovada faptului ca la momentul incidentului societatea careia ii apartinea autovehiculul era asigurata si ca i-a achitat acesteia contravaloarea prejudiciului produs, depunand in acest sens polita de asigurare si ordinul de plata( filele 23-24 si 38-39 ). Prin urmare, reclamanta s-a subrogat in drepturile societatii asigurate, in limita sumei platite, potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995.
In ceea ce priveste prejudiciul pretins de reclamanta acesta este cert si sub aspectul intinderii sale, asa cum rezulta din facturile fiscale si devizele depuse la dosar.
Relativ la dobanda legala solicitata de catre reclamanta, cererea acesteia este intemeiata insa dobanda legala poate fi acordata doar de la momentul cererii de chemare in judecata intrucat nu ne aflam in prezenta unui raport comercial, cat timp parata nu are calitatea de comerciant.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal a declarat recurs Municipiul Tulcea prin Primar, invocand pe cale de exceptie lipsa calitatii procesuale pasive, motivat de imprejurarea ca la momentul accidentului, institutia reprezentata avea incheiat contractul nr.28311/6.10.2006 de reabilitare retea termoficare agent primar intre Penitenciarul Tulcea si PT 23 municipiul Tulcea, cu SC ".........." SA Bucuresti, contract ce prevede in cuprinsul sau o serie de obligatii in sarcina partilor in stransa legatura cu realizarea obiectivului precizat, obligatii care pot atrage raspunderea juridica a partii in culpa astfel ca, in situatia in care se stabileste ca starea carosabilului constituie principala cauza a producerii accident ului, raspunderea revine in totalitate SC ".........." SA Bucuresti.
Recurenta a mai invocat si faptul, ca anexa nr.2 a fost intocmita doar in baza simplelor declaratii ale conducatorului auto , fara ca aceste constatari sa fie facute de organele de politie la fata locului, fara un proces verbal de constatare, ceea ce ridica semne de intrebare si nu poate conduce la stabilirea unei vinovatii in sarcina sa.
Recurenta a mai invocat si ca acest demers poate fi privit ca o incercare nereusita a conducatorului auto de a-si ascunde culpa in producerea accidentului si de a-si acoperi pagubele pe seama autoritatilor locale, fiind aplicabile astfel disp. privind imbogatirea fara just temei.
In final s-a solicitat admiterea recursului si modificarea hotararii atacate in sensul respingerii actiunii, iar in dovedire s-au depus la dosarul cauzei in copie: practica judiciara si contractul de executie de lucrari nr.28311/6.10.2006.
In aparare, reclamanta SC ".........." SA Bucuresti a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat intrucat recurenta nu se poate prevala de existenta contractului, dat fiind faptul ca obligatia recurentei de a mentine starea tehnica buna a drumurilor pe care le administreaza este o obligatie legala si cu caracter general care isi are izvorul in Legea nr.215/2001 si OUG nr.195/2002.
Analizand legalitatea sentintei recurate, in raport de criticile invocate cat si din oficiu, in tem art.304 indice 1 cpc, tribunalul constata ca recursul este neintemeiat.
In ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva a recurentei - parate se constata ca, contractul invocat reglementeaza drepturile si obligatiile partilor, asa cum a retinut si prima instanta, fara sa rezulte din respectivul contract ca portiunea de drum in discutie era situata in raza de actiune a operatiunilor pe care SC ".........." SA Bucuresti avea obligatia sa le execute. In plus, contractul nr.28311/6.10.2006 a avut o valabilitate de 12 luni (asa cum rezulta din pct.3.1 din contract), care a expirat la data producerii accidentului rutier, iar parata nu a dovedit ca raporturile contractuale s-au prelungit si dupa data de 6.10.2007 (contractul fiind incheiat pe o durata de 1 an).
In aceste conditii, cum raspunderea nu poate fi instituita in sarcina unui tert, rezulta ca trebuie luata in considerare obligatia recurentei - parate de a asigura intretinerea si reabilitarea drumurilor publice, precum si desfasurarea normala a traficului rutier, obligatie cu caracter general care isi are izvorul in lege, respectiv Legea nr.215/2001 si OUG nr.195/2002.
Instanta de recurs mai retine si ca accidentul a fost indiscutabil produs datorita gropii din carosabil, acest lucru rezultand din adresa nr.37659/5.11.2007 a IPJ Tulcea catre reclamanta - intimata, coroborata cu fotografiile de la fila 21 din dosarul de fond si cu natura avariilor produse.
Relativ la imprejurarile constatarii accidentului rutier este de remarcat faptul ca recurenta - parata nu s-a prezentat niciodata la proces pentru a propune probe, eventual o expertiza care sa stabileasca conditiile concrete , situatie in care face dovada deplina in cauza procesul verbal de constatare intocmit de Politia Municipiului Tulcea.
Asa cum corect a retinut si prima instanta, actul emis de organele de politie se bucura de o prezumtie relativa de adevar, prezumtie care nu a fost rasturnata de recurenta parata prin nici un mijloc de proba.
Fata de toate aceste considerente, recursul este privit ca neintemeiat si in baza art.312 al.1 c.p.c., urmeaza a fi respins in acest mod.