Dosar nr. 3049/88/2008
R O M A N I A
TRIBUNALUL TULCEA
Sectia Civila, Comerciala si de Contencios Administrativ
SENTINTA CIVILA NR.340
Sedinta publica din 2 martie 2009
Prin cererea adresata Judecatoriei Tulcea si inregistrata la nr. 5582/327/2008, Cabinet de Avocat JAN IVANESCU a chemat in judecata S.C. "..." S.A. pentru ca prin hotararea ce se va pronunta, aceasta din urma sa fie obligata sa ii comunice factura telefonica detaliata pentru apelurile primite in perioada 19 septembrie 2008 - 18 octombrie 2008, sub sanctiunea platii de penalitati - daune cominatorii in suma de 300 lei pentru fiecare zi de intarziere.
In motivarea cererii sale, reclamantul a aratat ca a solicitat paratei eliberarea unei facturi detaliate pentru apelurile primite in perioada 19 septembrie - 18 octombrie, insa parata a refuzat acest lucru, fara a invoca vreun temei legal care sa stea la baza acestuia de eliberare.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 1077 Cod civil.
In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, in copie, adresa nr. CS/SC/8625714/ACB/3 noiembrie 2008.
In aparare, parata a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia de necompetenta materiala si teritoriala.
Prin Sentinta civila nr. 3541/17 decembrie 2008 a Judecatoriei Tulcea s-a admis exceptia de necompetenta materiala invocata si s-a declinat competenta solutionarii cauzei in favoarea Tribunalului Tulcea, unde s-a format dosarul nr. 3049/88/29.12.2008.
La termenul de judecata din 27 februarie 2009, instanta a luat in discutie exceptia de necompetenta teritoriala invocata de catre parata, prin intampinare.
Relativ la exceptia mentionata, este de subliniat ca instanta a fost investita cu o cauza comerciala, neevaluabila in bani.
Regula de drept comun, in materie de competenta teritoriala, cuprinsa in art. 5 Cod proc. civila, stabileste ca cererea se face la instanta domiciliului paratului, insa sunt reglementate si cazuri in care, pe langa instanta de la domiciliul/sediul paratului mai sunt competente si alte instante, unul dintre acestea fiind prevazut in art. 10 ce instituie opt situatii de competenta alternativa, la pct. 4 fiind mentionate si cererile privitoare la obligatii comerciale, la care mai sunt competente a solutiona si instanta locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii.
In toate cazurile de competenta alternativa, alegerea intre mai multe instante deopotriva de competente revine, potrivit art. 12 Cod proc. civila, reclamantului.
Numai ca, exista si situatii cand instanta judecatoreasca devine competenta sa rezolve si cereri care, in mod obisnuit, nu intra in competenta sa, in aceasta categorie intrand si prorogarea conventionala ce intervine in temeiul unei intelegeri a partilor, in acele cazuri in care legea procesuala permite partilor, sa deroge de la regulile de competenta pe care le stabileste respectiv atunci cand aceasta competenta nu este reglementata de norme imperative, cum este situatia si in speta.
In cauza, partile au convenit, prin contractul incheiat, ce este un contract tip, de adeziune, in care, practic, clientul nu poate interveni, ca orice litigiu rezultat din aplicarea, interpretarea sau derularea contractului, care nu poate fi solutionat amiabil, sa revina in competenta instantelor de judecata din Bucuresti.
Cum competenta in discutie este una relativa, iar parata s-a prevalat de acest aspect pana la prima zi de infatisare, se constata ca nu se impunea declinarea competentei la Tribunalul Tulcea, ci la Tribunalul Municipiului Bucuresti, prin aplicarea regulilor de prorogare conventionala a competentei.
Asa fiind, instanta urmeaza a admite exceptia si, in temeiul art. 158 alin. 3 Cod proc. civ., a declina competenta solutionarii cauzei in favoarea Tribunalului Municipiului Bucuresti - Sectia Comerciala.
1