Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si de familie, decizia penala nr. 1108 din 23 iulie 2009
Liberarea provizorie sub control judiciar. Admisibilitate in cazul infractiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. Raportare la infractiunile retinute pentru fiecare inculpat in parte si nu la cele retinute in sarcina altor membri din grupul infractional organizat.
Decizia nr. VII/2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - prin care a fost admis recursul in interesul legii, stabilindu-se ca cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt admisibile in ipoteza savarsirii infractiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr.39/2003, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava care intra in scopul grupului infractional organizat, nu depaseste 18 ani inchisoare - trebuie interpretata in sensul ca raportarea la infractiunea cea mai grava trebuie sa se faca in functie de fiecare inculpat in parte si in functie de infractiunile retinute in sarcina acestuia, iar nu de cele retinute in sarcina altor membri din grupul infractional organizat.
art. 1602 alin. (1) C. pr. pen.
art. 7 alin. (1) si (2) din Legea nr.39/2003 Prin incheierea de sedinta nr. 90 din 10.07.2009 pronuntata de Tribunalul Teleorman - Sectia penala, s-au respins ca inadmisibile cererile de liberare sub control judiciar formulate de inculpatii, R.N.M., S.I. si V.M. Fiecare inculpat a fost obligat la cate 700 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca inculpatii sunt arestati preventiv alaturi de alti 15 inculpati intrucat, in perioada 2006-2009 au aderat si sprijinit grupul infractional organizat, initiat si coordonat de inculpatul C.C.G. si invinuitii C.A.C. si C.S.B. in scopul comiterii de fraude informatice. In acest scop, membrii grupului au organizat licitatii fictive pe internet si au ridicat de la banci sume mari de bani, transferate din strainatate de diversi cetateni straini inselati, suma totala ridicandu-se la 900.000 euro si 40.000 U.S.D.
Astfel, inculpatul R.N.M. este cercetat pentru savarsirea infractiunii de aderare sau sprijinire sub orice forma a unui grup infractional organizat si complicitate la inselaciune savarsita prin intermediul sistemelor si retelelor informatice, prev. de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct.11 din Legea nr.39/2003 si art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 58 din Legea nr. 161/2003, ambele cu aplic. art. 33 lit. a C. pen.
Inculpatul S.I. este cercetat pentru infractiunea prev. de art.7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 215 al. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 58 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) lit. b) si alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Inculpatul V.M. este cercetat pentru infractiunea prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 si art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 58 din Legea nr. 161/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Prima instanta a mai retinut ca prin decizia nr. VII/2009 a Sectiilor Unite ale I.C.C.J. data in recurs in interesul legii, s-a stabilit ca cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt admisibile in ipoteza savarsirii infractiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava care intra in scopul grupului infractional organizat nu depaseste 18 ani inchisoare.
Prin urmare, se are in vedere infractiunea cea mai grava savarsita de oricare dintre membrii grupului infractional, rezultand ca limitele de pedeapsa pentru infractiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 se stabilesc prin raportare la infractiunea cea mai grava, chiar daca ea nu se retine in sarcina tuturor persoanelor ce constituie grupul.
In situatia examinata, infractiunea cea mai grava care intra in scopul grupului infractional organizat este cea de inselaciune cu consecinte deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (5) C. pen., sanctionata cu inchisoare de la 10 la 20 de ani, asa incat cererile de liberare sub control judiciar sunt inadmisibile.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs inculpatul S.I. solicitand admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, motivat de faptul ca instanta de fond s-a raportat la pronuntarea solutiei de respingere a cererii ca inadmisibila, la o infractiune pentru care sunt cercetati alti inculpati din acest dosar, respectiv, infractiunea prevazuta de art. 215 alin. (5) C. pen.
Examinand legalitatea si temeinicia incheierii de sedinta atacate, prin prisma motivului de recurs invocat, cat si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.3856 alin. (3) C. pr. pen., Curtea constata recursul ca fondat, in considerarea urmatoarelor argumente:
Conform art.1602 alin. (1) C. pr. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani, iar prin Decizia nr. VII/2009 a Sectiilor Unite din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a fost admis recursul in interesul legii, stabilindu-se ca cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt admisibile in ipoteza savarsirii infractiunii prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea cea mai grava, care intra in scopul grupului infractional organizat, nu depaseste 18 ani inchisoare.
Curtea constata ca instanta de fond a aplicat in mod eronat decizia de recurs in interesul legii susmentionata, intrucat raportarea la infractiunea cea mai grava trebuie sa se faca in functie de fiecare inculpat in parte si in functie de infractiunile retinute in sarcina acestuia, iar nu in sarcina altor membri din grupul infractional organizat.
Or, in speta, in sarcina inculpatului S.I. nu a fost retinuta infractiunea prevazuta de art. 215 alin. (5) C. pen., motiv pentru care, prin raportare la conditiile liberarii prevazute de art. 1602 alin. (1) C. pr. pen., Curtea constata ca cererea este admisibila.
Fata de considerentele expuse anterior, constatand ca, in mod nelegal, instanta de fond a respins ca inadmisibila cererea de liberare provizorie sub control judiciar, in baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. pr. pen., Curtea a admis recursul, a casat incheierea atacata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.