1. Insolventa.
Motivul inexistentei sediului debitoarei sau al necorespunderii acestuia cu datele din Registrul Comertului - Inteles
Legea nr. 85/2006, art. 1 alin. 2 lit. c) pct. 4
Pentru a fi in situatia prevazuta de dispozitiile art. 1 alin. 2 lit. c) pct. 4 din Legea nr. 85/2006, este necesar sa se stabileasca in baza unor probe certe ca sediul debitoarei nu mai exista sau ca acesta nu corespunde adresei din registrul comertului, nefiind suficienta mentiunea factorului postal pe dovada de indeplinire a procedurii de citare " destinatar mutat". C.Ap. Bucuresti - sectia a V a Comerciala
decizia nr. 809 din 25.05.2009
Prin sentinta comerciala nr. 902 din 18.02.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII a Comerciala in dosarul nr.31281/3/2009 s-a dispus admiterea cererii creditoarei SC B.F.SRL impotriva debitoarei SC A. SRL si in consecinta s-a dispus in baza art. 31 alin.1 raportat la alin.1 alin.2 lit.c pct.4 din Legea nr.85/2006, inceperea procedurii falimentului impotriva debitoarei,numirea lichidatorului judiciar al acestei debitoare. De asemenea, judecatorul sindic a fixat un termen de 10 zile pentru predarea gestiunii averii debitoarei, a dispus notificarea tuturor creditorilor conform art.107 alin.2 lit. e din Legea nr.85/2006, a debitoarei si a Oficiului Registrului Comertului Bucuresti, notificare care sa cuprinda termenele prevazute de lege pentru efectuarea operatiunilor specifice procedurii insolventei.
Judecatorul sindic a pus in vedere lichidatorului judiciar indeplinirea atributiilor prevazute de Legea nr.85/2006 si a dispus intocmirea unui program de administrare a lichidarii.
Pentru a pronunta aceasta hotarare judecatorul sindic a retinut ca cererea reclamantei creditoare intruneste elementele prevazute de art. 31 alin.1 din Legea nr. 85/2006, ca reclamanta a depus in dovedirea creantei documentatia justificativa prevazuta de art.31 alin 2 din lege, iar cuantumul creantei este superior valorii prag de 10.000 RON, conform art.3 alin.1 pct.12 din Legea nr.85/2006. De asemenea, judecatorul sindic a considerat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de alin.2 lit. b pct.4 din Legea nr.85/2006 in sensul aplicarii procedurii simplificate impotriva debitoarei, deoarece aceasta si-a schimbat sediul social si acesta nu mai corespunde adresei de la O.R.C.
In finalul considerentelor judecatorul sindic insa face referire la dispozitiile art .5 din HG nr.460/2005, art.2 Anexa 2.4 din Ordinul nr.1692/C/2006 al Ministrului Justitiei, aratand ca hotararea de deschidere a procedurii generale de insolventa si observatie se va publica in Buletinul procedurilor de insolventa.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs debitoarea, ce a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V a Comerciala.
In motivarea recursului s-a aratat ca sentinta recurata este nelegala si netemeinica deoarece citarea recurentei s-a realizat in mod nelegal la o alta adresa decat cea cu care societatea figureaza la Registrul Comertului precum si pentru motivul ca suma de 15.324,82 lei pretinsa de creditoarea care a solicitat deschiderea procedurii a fost achitata prin ordinul de plata nr.255/12.08.2008. De asemenea, recurenta a mai sustinut ca aceasta inregistreaza o cifra de afaceri care o include in categoria marilor contribuabili, neavand datorii catre bugetul de stat, asa cum rezulta din rezultatele controlului de fond efectuat la finele anului 2008.
In completarea acestor motive de recurs, recurenta a depus la data de 20.03.2009 motive de recurs suplimentare, in termenul legal prevazut de art. 8 alin.2 din Legea nr.85/2006 prin care a invocat si urmatoarele critici:
In primul rand, recurenta a solicitat suspendarea sentintei recurate pana la solutionarea recursului aratand ca imprejurarea continuarii aplicarii procedurii inainte de solutionarea irevocabila prezentei cauze ar avea efecte negative asupra activitatii sale, beneficiarii contractelor pe care recurenta le are in derulare cu acestia putand denunta contractele pe motivul declansarii procedurii prevazute de Legea nr.85/2006.
Pe fond, recurenta a invocat doua critici, respectiv aplicarea gresita a dispozitiilor art.1 pct.1 din Legea nr.85/2006, in sensul ca recurenta debitoare nu se afla in stare de insolventa, aceasta achitand creanta creditoarei care a formulat cererea de deschidere a procedurii, prin ordinul de plata nr. 255 din 12.08.2008, iar pe de alta parte pentru ca societatea detine resurse financiare necesare achitarii debitelor curente.
A doua critica invocata prin completarea motivelor de recurs priveste gresita aplicare a prevederilor art.1 alin.2 lit. c pct.4 din Legea nr. 85/206,coroborate cu dispozitiile art.107 alin 2 din Legea nr.85/2006, decurgand din retinerea gresita imprejurarii ca debitoarea nu ar avea un sediu social sau ca acesta nu corespunde adresei din Registrul comertului.
In acest sens, recurenta a sustinut ca aceasta detine un sediu social in Bucuresti. Str. B.N. nr.9-11 cam.1sector 2, asa cum rezulta din certificatul de inregistrare eliberat de Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti.
Chiar daca in prezent acest sediu este supus unor lucrari de renovare sau reamenajare a spatiului, faptul ca agentul procedural (factorul postal) nu a gasit pe nimeni la adresa acestui sediu,nu inseamna ca acesta a facut vreun demers pentru a putea plica mentiunea pe dovada de citare "destinatar mutat. Noul locatar nu permite afisarea". Recurenta este detinatoarea legala a acestui spatiu, iar factorul postal este posibil sa fi facut o confuzie intelegand solicitarea muncitorilor constructori ca o interzicere a afisari acestei citatii.
In ce priveste cererea de suspendare a executarii sentintei recurate, Curtea a constatat ca aceasta nu a fost timbrata, astfel ca in temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1007, care stabileste sanctiunea nulitatii pentru netimbrarea oricarei cereri, deoarece instanta nu poate fi legal sesizata cu o cerere cu privire la care nu s-a achitat taxa de timbru datorata pentru aceasta, potrivit legii, a dispus anularea acesteia ca netimbrata.
Pe fondul recursului, Curtea analizand sentinta recurata prin prisma criticilor invocate, a dispozitiilor legale aplicabile si a probelor administrate in cauza, dar si sub toate aspectele de nelegalitate, in conditiile art. 304 1 din C.pr. civ., a apreciat ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
In primul rand, trebuie retinut ca hotararea recurata prin care s-a dispus inceperea procedurii falimentului in temeiul art. 31 alin. 1 rap. la art. 1 alin. 2 lit. c) pct. 4 din Legea nr. 85/2006, pe motiv ca debitoarea si-a schimbat sediul social si acesta nu mai corespunde adresei de la ORC, este nelegala deoarece debitoarea nu apare ca si-ar fi schimbat sediul, iar durata contractului de comodat ce a stat la baza stabilirii acelui sediu din Bucuresti, Str. Baba Novac nr. 9-11 sector 3, Camera 1 a fost stabilita de la 07.07.2008 pana la 06.07.2013 ( a se vedea extrasul din Registrul Comertului din 29.08.2008 depus la dosar).
In atare situatie nu se poate considera ca debitoarea nu mai are un sediu social sau ca acesta nu mai corespunde cu situatia publicata la Registrul Comertului, simpla imprejurare ca dovada de indeplinire a procedurii de citare s-a restituit cu mentiunea " destinatar mutat" neechivaland in nici un caz cu situatia prevazuta de art. 1 alin. 2 lit. c ) pct. 4 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a fi in situatia prevazuta de dispozitiile art. 1 alin. 2 lit. c) pct. 4 din lege, a considerat Curtea, este necesar sa se stabileasca in baza unor probe certe ca sediul debitoarei nu mai exista ( in speta sediul acesteia exista si durata contractului ce a stat la baza stabilirii sediului expira in anul 2013) sau ca acesta nu corespunde adresei din registrul comertului. In ce priveste aceasta din urma situatie, mai ales in cadrul procedurii prevazute de Legea nr. 85/2006, era necesar sa se stabileasca faptul ca debitoarea are un alt sediu (anume) care este diferit de cel din Registrul Comertului.
Or, mentiunea agentului pe dovada de citare nu este bazata pe elemente de dovada privind existenta unui alt sediu, iar faptul efectiv al mutarii sediului nu poate fi socotit ca probat doar in temeiul acestei mentiuni.
Sanctiunea deschiderii procedurii simplificate a insolventei prevazuta de art. 1 alin. 2 lit. c) pct. 4 din lege este foarte grava, iar aplicarea sa trebuie facuta restrictiv , numai in acele situatii in care dovezile privind sediul debitoarei sunt certe .
Hotararea recurata este nelegala si pentru motivul ca desi face referire la deschiderea procedurii simplificate a insolventei impotriva debitoarei, conform art. 1 alin. 2 lit. c) pct. 4 din Legea nr. 85/2006, in dispozitiv judecatorul sindic dispune " inceperea procedurii falimentului", ceea ce echivaleaza cu o confuzie intre cei doi termeni explicati de dispozitiile art. 3 pct. 23 si pct. 25 din Legea nr. 85/2006. Era necesara distinctia intre cele doua expresii deoarece nu intotdeauna procedura simplificata conduce la intrarea directa in procedura falimentului , art. 3 pct. 25 din lege reglementand: " procedura simplificata reprezinta procedura prevazuta de prezenta lege, prin care debitorul care indeplineste conditiile prevazute la art. 1 alin. 2) intra direct in procedura falimentului, fie odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maximum 60 de zile, perioada in care vot fi analizate elementele aratate la art. 1 alin. 2 lit. c) si d)".
Or, judecatorul sindic nu a aratat daca intrarea in faliment se face odata cu deschiderea procedurii simplificate ( de vreme ce acesta nu a mai dispus prin dispozitiv deschiderea acestei proceduri ), iar despre eventuala perioada de observatie in care s-ar fi putut verifica elementele prevazute de art. 1 alin. 2 lit. c) pct. 4 din lege nu se face vorbire.
Mai mult, confuzia cuprinsa in considerentele hotararii precum si contradictia intre considerente si dispozitiv rezulta si din mentiunea nefireasca facuta in penultimul alineat al considerentelor, la "hotararea de deschidere a procedurii generale de insolventa si observatie", ceea ce conduce din nou la modificarea hotararii.
In fine, in raport si de motivul de recurs privind achitarea creantei catre creditoarea ce a formulat cererea de deschidere a procedurii prevazute de Legea nr. 85/2006, Curtea a constatat ca si sub acest aspect se impune admiterea recursului, deoarece prin Ordinul de plata nr. 255/12.08.2008 depus la dosar aceasta a achitat integral creanta in cuantum de 15.324, 82 lei, adica intreaga creanta pretinsa de creditoare prin cererea introductiva.
Practic, judecatorul sindic nu a verificat si nu a motivat indeplinirea dispozitiilor art.3 alin 1 pct.1 literele a si b din Legea nr.85/2006, in conditiile in care starea de insolventa reprezinta acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Or, fata de probele administrate in faza de judecata a recursului, din care rezulta atat imprejurarea ca datoria catre creditoarea ce a formulat cererea introductiva a fost achitata, iar debitoarea a efectuat permanent plati catre creditorii si in perioada anterioara formularii cererii de deschidere a procedurii, imprejurari consemnate chiar si de lichidatorul judiciar in raportul de activitate depus la dosar rezulta ca debitoarea nu se afla in stare de insolventa cum gresit a considerat judecatorul sindic.
In ce priveste sustinerea recurentei formulata in cadrul concluziilor pe fondul recursului, in sensul ca cererea ar fi ramas fara obiect, Curtea urmeaza sa nu o primeasca deoarece procedura insolventei are un caracter concursual si colectiv si fata de caracterul executoriu al hotararii recurate prin care s-a decis intrarea in faliment, plata creantei nu atrage ramanerea fara obiect a procedurii ( care dupa deschidere capata un caracter extins si cu privire la alti creditori ce au fost notificati de catre lichidatorul judiciar), ci presupune doar rejudecarea cererii de deschidere, in raport de motivele invocate in recurs, apreciate conform celor retinute mai sus ca fiind fondate. Cu alte cuvinte, nu este vorba de solutionarea cererii de deschidere a procedurii in temeiul unei exceptii procesuale conform art. 137 alin. 1 din C.pr. civ., ci de judecarea fondului acestei cereri.
Intrucat judecatorul sindic a facut o aplicare gresita a legii, respectiv a dispozitiilor art. 1 alin. 2 lit. c) pct. 4 din C.pr. civ. si a dispus in mod nelegal intrarea debitoarei in procedura falimentului, iar procedura a continuat dupa pronuntarea hotararii, Curtea va admite recursul, va modifica sentinta recurata in sensul ca va respinge cererea creditoarei, urmand a trimite dosarul judecatorului sindic in vederea inchiderii procedurii ( E.R.)