ORDIN DE PROTECTIE

Prin decizia civila nr. 294/24.10.2014, tribunalul a respins exceptia inadmisibilitatii recursului invocata; a admis recursul declarat de recurentul-parat TMT si a casat sentinta recurata, trimitand cauza spre rejudecare la aceiasi instanta.
Pentru a pronunta aceasta hotarare tribunalul a retinut ca, prin sentinta civila nr. 540 din 30 iulie 2014, Judecatoria RV a admis cererea de emitere a unui ordin de protectie formulata de reclamanta DV in contradictoriu cu paratul TMT.
A emis un ordin de protectie, pentru o perioada de 6 luni, incepand cu data de 30 iulie 2014, si obliga pe parat sa pastreze o distanta minima de 100 metri fata de reclamanta, fata de locuinta acesteia din RV; fata de locurile pe care le frecventeaza reclamanta, respectiv locuinta numitului SC.
A obligat paratul sa pastreze o distanta minima de 30 metri fata de locuinta parintilor reclamantei si a interzis paratului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu reclamanta.
A respins cererea formulata de reclamanta privind plata cheltuielilor de judecata( onorariu avocat), ca nedovedita.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Reclamanta si paratul au fost casatoriti, casatorie care a fost desfacuta prin sentinta civila nr.2455 din 9 decembrie 2010 pronuntata de Judecatoria RV si i-a fost incredintat reclamantei spre crestere si educare minorul TFT.
Prin aceeasi sentinta s-a stabilit ca paratul sa aiba legaturi personale cu copilul in fiecare saptamana, in ziua de sambata, intre orele 10-17 la domiciliul acestuia si in vacanta de iarna si vacanta de vara in luna iulie.
Dupa divortul partilor, incepand cu anul 2011, intre acestea a existat o continua stare tensionata, concretizata in mai multe plangeri penale ale reclamantei soldate cu neinceperea urmarii penale fata de parat si aplicarea de amenzi cu caracter administrativ, asa cum reiese din inscrisurile depuse la dosar.
Din depozitia martorului SC, care este in prezent concubinul reclamantei, reiese ca in acest an-2014, in urma cu 3 luni, paratul a transmis nenumarate mesaje telefonice ce contineau amenintari si expresii jignitoare la adresa reclamantei.
Mesajele, a relatat martorul, au fost trimise de pe numarul de telefon al paratului, la diferite ore din noapte si din zi, mesaje ce i-au creat reclamantei o stare de temere, motiv pentru care a apelat la martor sa o insoteasca cand iesea pe strada.
Acelasi martor a precizat ca numarul de telefon este al paratului intrucat este acelasi numar de la care vorbeste si cu copilul sau si al reclamantei, rezultat din casatorie.
A mai relatat martorul ca recent, pe data de 4 iulie 2014, paratul i-a trimis reclamantei in jur de 30 de mesaje telefonice care contineau amenintari cum ar fi " pe nenorocit il omor fara urme ca doar am studii criminalistice", referindu-se la persoana martorului.
Instanta a retinut ca paratul, prin comportamentul sau violet, verbal, concretizat prin amenintari cu moartea, prin utilizarea de insulte si expresii degradante, transmise telefonic de nenumarate ori, i-a indus reclamantei o reala stare de temere pentru integritatea sa fizica si psihica.
Fata de comportamentul violent verbal al paratului instanta nu a primit apararile acestuia care pretinde ca la baza cererii reclamantei se afla rea-credinta si "dorinta de inducere in eroare a onoratei instante" intrucat cu probele administrate, respectiv inscrisuri si depozitia martorului OI care a declarat ca nu cunoaste nicio imprejurare concreta referitoare la atitudinea reclamantei si nici a paratului, nu a facut dovada relei-credinte.
Ba dimpotriva, reclamanta a facut dovada cu declaratia martorului SC ca aceasta nu doreste sa ia contact cu paratul sau sa-l vada.
Este adevarat ca martorul a admis ca ar putea fi posibil ca reclamanta, dupa multele mesaje primite, sa fi cedat si sa ii fi adresat anumite cuvinte, insa si in aceasta ipoteza, nimic nu justifica violenta verbala asupra altei persoane.
Avand in vedere art. 2 din Legea 217/2003 modificata prin Legea nr. 25/2012 se prevede ca violenta in familie reprezinta orice actiune intentionata, manifestata fizic sau verbal savarsita de un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii (prin membru de familie intelegandu-se si fostul sot conf. art. 22 lit. b ), care provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale sau psihologice, inclusiv amenintarea cu asemenea acte.
Pentru a inlatura orice stare de pericol in ceea ce o priveste pe reclamanta asupra careia s-a exercitat de catre parat o violenta psihologica, provocandu-i acesteia o stare de tensiune si de suferinta psihica, instanta, in baza art. 26 alin. 1 lit. d, e, f si urmatoarele din Legea nr. 217/2003 a admis cererea formulata de reclamanta si a emis un ordin de protectie, pentru o perioada de 6 luni, incepand cu data de 30 iulie 2014.
A obligat paratul sa pastreze o distanta minima de 100 metri fata de reclamanta, fata de locuinta acesteia din RV; fata de locurile pe care le frecventeaza reclamanta, respectiv locuinta numitului SC; a obligat paratul sa pastreze o distanta minima de 30 metri fata de locuinta parintilor reclamantei si a interzis paratului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu reclamanta.
Impotriva sentintei civile sus mentionate a declarat recurs recurentul-parat TMT, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinice, pentru urmatoarele motive:
1.-Instanta de fond a solutionat pricina dedusa judecatii cu incalcarea flagranta a principiului repartizarii aleatorii a dosarelor,principiu prevazut expres de art. 95 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti.
Prin intampinarea depusa, intimata reclamanta a invocat exceptia recursului declarat, apreciind ca in raport de disp. art. 488 alin.2 NCPC, art. 30 alin.1 din Legea nr. 217/2003, si art. 7 alin.2 din Legea nr. 76/2012.
Totodata a aratat intimata ca, in cauza de fata nu sunt incidente disp. art. 488 alin.1 pct. 2 NCPC, intrucat a fost respectat principiul repartizarii aleatorii, iar martorii au fost audiati sub prestare de juramant.
De asemenea, arata intimata ca in cauza a fost facuta dovada amenintarii si hartuirii sistematice, astfel ca sunt incidente disp. art. 23 din Legea nr. 217/2003.
Prin raspunsul la intampinare, recurentul a solicitat respingerea exceptiei inadmisibilitatii invocata de catre intimata, intrucat potrivit art. 30 din Legea nr. 217/2003, hotararea prin care se dispune ordinul de protectie este supusa numai recursului si a dezvoltat din nou motivele de recurs.
Analizand cu precadere exceptia inadmisibilitatii recursului invocata de catre intimata, potrivit disp. art. 248 C.p.c. tribunalul o apreciaza ca fiind nefondata, urmand sa o respinga ca atare pentru urmatoarele considerente:
Potrivit disp. art. 30 din Legea nr. 217/2003 hotararea prin care se dispune ordinul de protectie este supusa numai recursului, in termen de 3 zile de la pronuntare.
Disp. art.7 alin.4 din Legea nr. 76/2012 nu sunt aplicabile in cauza dedusa judecatii, intrucat calea de atac este prevazuta de Legea nr. 217/2003 publicata in Monitorul Oficial din 24 martie 2014, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, astfel ca au prioritate dispozitiile legii speciale.
Analizand recursul din perspectiva dip. art. 488 C.p.c., tribunalul apreciaza ca fiind intemeiat al doilea motiv invocat de catre reclamant, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit disp. art. 315 pct.2 C.p.c. nu pot fi ascultati ca martori sotul, fostul sot, logodnicul ori concubinul.
Desi reclamanta precizeaza ca SC este logodnicul sau, instanta de fond a nesocotit dispozitiile textului de lege mentionat anterior si l-a audiat ca martor.
Mai mult, instanta de fond si-a format convingerea numai in baza acestei declaratii, asa cum reiese din considerentele hotararii ceea ce echivaleaza cu nesolutionarea fondului, astfel ca recursul a fost admis, sentinta civila atacata a fost casata si cauza a fost trimisa spre rejudecare aceleiasi instante, in temeiul art. 498 C.p.c.