ORDONANTA PRESEDINTIALA

Prin decizia civila nr. 553 R/27.08.2010 tribunalul admite recursul declarat de recurentul reclamant I.A., impotriva sentintei civile nr. 1665 din 12 iulie 2010 a Judecatoriei Alexandria, in contradictoriu cu intimata parata M.C.
Modifica, in tot, sentinta in sensul ca admite cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamantul I. A., impotriva paratei M. C. si dispune reluarea lucrarilor la imobilul situat in Alexandria.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut:
Prin actiunea inregistrata la data de 1 iulie 2010 la Judecatoria Alexandria, reclamantul I. A. a chemat in judecata pirita M.C., pentru ca pe cale de ordonanta presedintiala , sa i se permita continuarea lucrarilor la imobilul din Alexandria, lucrari ce au fost sistate prin sentinta civila. 1817/27.08.2009.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca, prin sentinta civila nr. 1050 din 28.04.2010, s-a stabilit hotarul despartitor conform raportului de expertiza pe aliniamentul H-U-T-S-R-P-O-N-M-B, respingandu-se capatul de cerere privind ridicarea constructiilor . Intrucat din schita raportului de expertiza rezulta ca, constructia deja existenta si constructia noua pentru care exista fundatie sunt amplasate pe terenul proprietatea reclamantului , ca detine pentru acestea autorizatie de constructie, a solicitat sa i se permita continuarea lucrarilor sistate in mod provizoriu.
A depus la dosarul cauzei autorizatia de construire.
Instanta de fond, ca urmare a examinarii cererii formulate, a apreciat ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de art. 581 C.p.c., intrucat ordonanta presedintiala este o institutie care , conduce la luarea unor masuri vremelnice, in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar periclita prin intarziere si care nu s-ar putea repara.
A retinut ca instanta trebuie sa cerceteze numai aparenta acestui drept, limitandu-se la a stabili in favoarea carei parti exista aparenta unei situatii juridice legale. Instanta a retinut ca aparenta dreptului este in favoarea reclamantului care a construit imobilele in baza autorizatiei de construire nr. 313/1.09.2009, imobile aflate pe terenul proprietatea sa, asa cum rezulta pe sentinta civila nr. 1050/2010, insa, din motivele invocate de reclamant, nu rezulta urgenta masurii solicitate.
Cu actele depuse la dosar, reclamantul nu a facut dovada ca , impiedicarea efectuarii lucrarilor de finisaj, ar avea consecinte asupra starii imobilelor si anume degradarea acestora. In concret, instanta a retinut ca, reclamantul nu a facut dovada urgentei masurii ce a solicitat a fi luata.
Astfel, prin sentinta civila nr. 1665 din 12 iulie 2010, Judecatoria Alexandria a respins cererea formulata de catre reclamant.
Impotriva acestei sentinte, a declarat recurs reclamantul I. A., criticand-o pentru aceea ca, in mod gresit prima instanta a retinut ca, nu poate lua masuri vremelnice in acest caz, intrucat, prin neefectuarea lucrarilor de finisaj, exista riscul ca cele efectuate sa se degradeze, iremediabil iar autorizatia de construire pe care o detine va expira pana la solutionarea dosarului de fond, de granituire.
Examinand recursul declarat in raport de motivele invocate, instanta de recurs apreciaza ca recursul este intemeiat.
In mod corect a retinut instanta ca aparenta dreptului este in favoarea reclamantului, intrucat prin sentinta civila de stabilire a liniei de hotar, s-a stabilit in prima instanta, pe baza unui raport de expertiza, ca, imobilele construite sunt pe terenul sau, insa, a apreciat gresit ca nu exista urgenta in luarea masurii solicitate de reclamant pe cale de ordonanta presedintiala.
Asa cum rezulta din autorizatia de construire nr. 313/1.09.2009, aceasta a fost acordata pe o perioada de 12 luni, astfel incat, este evident faptul ca, reclamantului nu i-au ramas decat cateva zile la dispozitie pentru efectuarea lucrarilor. Pe de alta parte, asa cum a sustinut reclamantul , exista deja lucrari incepute, care, neterminate, s-ar putea distruge, ceea ce ar insemna pierderi financiare pentru acesta.
Totodata, tribunalul apreciaza si faptul ca, prin continuarea acestor lucrari, singurul care s-ar expune unui risc este insusi reclamantul, nu partea adversa, in ipoteza in care s-ar modifica sentinta pronuntata pe fond, in prima instanta si reclamantul ar fi obligat, eventual sa-si ridice lucrarile.
Pentru aceste considerente, conform art. 312 alin. 2 C.p.c., va admite recursul, va modifica sentinta recurata , in sensul ca, va admite cererea de ordonanta presedintiala, formulata de reclamantul I. A. si va dispune reluarea lucrarilor la imobil.