Dobanda contractuala prevazuta in contractul de imprumut care constituie obiectul infractiunii de inselaciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal pentru care este trimis in judecata inculpatul, incheiat prin inducerea in eroare a reprezentantilor bancii, reprezinta o parte componenta a prejudiciului suferit de partea civila si este, prin raportare la clauzele contractuale o suma determinabila, astfel ca luand in considerare principiul repararii integrale a pagubei create prin fapta ilicita a omului, pretentiile partii civile de a fi despagubita in cadrul actiunii civile exercitate in procesul penal, pe langa prejudiciul constand in cuantumul creditului acordat si nerambursat si cu dobanda contractuala prevazuta in contract sunt admisibile.
Prin sentinta penala nr. 2301/18.11.2011 pronuntata de Judecatoria Brasov in dosarul nr. 11097/197/2011 a fost condamnata in baza art.215 al.1,2,3 Cod penal inculpata B.K. la pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de inselaciune.
In baza art.291 teza I Cod penal a fost condamnata aceeasi inculpata la pedeapsa de 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de uz de fals.
In baza art.291 teza a II-a Cod penal a fost condamnata aceeasi inculpata la pedeapsa de 5 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de uz de fals.
In baza art.33 lit. a, art.34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele stabilite mai sus si s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 ani inchisoare.
In baza art.861 Cod penal s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de incercare de 6 ani, fixat in conditiile art.862 C.pen.
In baza art.863 Cod penal s-a dispus ca pe durata termenului de incercare condamnata sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere din partea Serviciului de probatiune de pe langa Tribunalul Brasov: sa se prezinte la fiecare convocare la Serviciul de probatiune de pe langa Tribunalul Brasov; sa anunte in prealabil orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea; sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.
In baza art.71 al.2 Cod penal i s-au interzis inculpatei pe durata executarii pedepsei drepturile prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) Cod penal.
In baza art.71 al.5 Cod penal s-a dispus ca pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii sa se suspende si executarea pedepsei accesorii.
In baza art. 359 Cod procedura penala i s-a atras atentia inculpatei asupra dispozitiilor art.864 Cod penal referitoare la faptul ca: daca in cursul termenului de incercare va savarsi din nou o infractiune pentru care se va pronunta o hotarare de condamnare definitiva, chiar si dupa expirarea acestui termen, instanta va revoca suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere si va dispune executarea in intregime a pedepsei, care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune; daca nu indeplineste, cu rea-credinta, masurile de supraveghere stabilite, instanta va revoca suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere si va dispune executarea in intregime a acesteia; daca pana la expirarea termenului de incercare nu isi indeplineste obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, instanta va dispune revocarea suspendarii executarii pedepsei, afara de cazul cand se va dovedi ca nu a avut putinta de a indeplini aceste obligatii.
In baza art. 346 alin 1 Cod procedura penala s-a admis actiunea civila formulata de partea vatamata B, si a fost obligata inculpata B.K. sa achite acesteia suma de 31.111,8 lei reprezentand despagubiri civile.
In temeiul art.348 Cod procedura penala s-a dispus desfiintarea inscrisurilor falsificate, respectiv adeverinta de venit nr.62/04.10.2007 si copia conforma cu originalul a carnetului de munca seria MMSS nr.2216271 (f.62-68 dosar urmarire penala).
In baza art.191 al.1 Cod procedura penala a fost obligata inculpata sa plateasca statului suma de 410 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut in fapt ca la data de 05.10.2007 inculpata B.K. s-a prezentat la B Brasov, unde a solicitat si obtinut un credit de nevoi personale in valoare de 31.000 lei. In acest scop inculpata a utilizat adeverinta de venit nr.62/04.10.2007 si copia conforma cu originalul a carnetului de munca seria MMSS nr.2216271, prin care se atesta in mod nereal ca ar fi angajata SC A. SRL incepand din 10.11.2005. Persoana care a falsificat inscrisurile depuse la banca nu a fost identificata.
Inculpata nu si-a respectat intocmai obligatiile de plata a ratelor scadente, astfel ca, dupa efectuarea verificarilor din care a rezultat ca nu era angajata societatii A., impotriva sa a fost formulata plangere penala de catre partea vatamata.
Audiata fiind, inculpata nu a recunoscut comiterea faptelor, sustinand ca in luna mai 2007 o persoana pe nume C.G., care s-a recomandat a fi patron la SC A. SRL, i-a propus sa lucreze pentru el, desfasurand astfel de activitati pana in luna octombrie 2007; tot de la acesta a primit adeverinta de venit si copia carnetului de munca, pe care le-a folosit in vederea obtinerii imprumutului crezand ca actele corespund realitatii (f.11-14; 22).
Nu a fost insa identificata in cadrul SC A. SRL nici o persoana cu numele de C.G., iar sustinerile inculpatei ca ar fi inceput sa lucreze pentru aceasta societate din luna mai 2007 oricum nu corespund cu datele inscrise pe adeverinta si in carnetul de munca, potrivit carora ar fi fost angajata cu contract individual de munca din data de 10.11.2005. Pe de alta parte, inculpata nu poate fi considerata de buna-credinta din moment ce chiar si ea a precizat ca nu a semnat nici un contract de munca, astfel ca nu putea avea calitatea de angajata a SC A SRL, pe care si-a arogat-o in fata reprezentantilor bancii.
De asemenea, in cursul cercetarilor a reiesit ca de activitatea SC A SRL se ocupau in fapt numitii M.N. si C.M.V., dar inculpata, careia i-au fost prezentate fotografiile acestora, ale martorului F.C.L. si ale singurei persoane din judetul Brasov cu numele de C.G., nu a recunoscut pe nimeni drept acel C.G. care i s-a recomandat a fi patron al societatii A. (f.85-87 dosar urmarire penala).
Fata de toate aceste considerente, instanta de fond a concluzionat ca vinovatia inculpatei in comiterea infractiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa in judecata a fost dovedita sub forma intentiei directe, aceasta avand in mod cert reprezentarea faptului ca solicita un credit bancar in baza unor documente ce contineau date false si a urmarit producerea unei pagube in patrimoniul partii vatamate, neavand un venit stabil care sa-i permita rambursarea lunara a ratelor. Cu toate ca a achitat o parte din sumele datorate, cuantumul platilor efectuate pana la data constituirii de parte civila este mai mic decat cel al ratelor ajunse la scadenta (f.11 di, f.54 up).
S-a retinut de catre prima instanta ca in drept, faptele inculpatei B.K., care la data de 05.10.2007 a indus in eroare angajatii B Brasov prin prezentarea unei adeverinte de salariu si a unei copii conforme cu originalul a carnetului sau de munca, ambele falsificate de alta persoana, reusind astfel sa obtina un credit bancar in valoare de 31.000 lei, pe care nu l-a rambursat conform graficului intocmit, intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de inselaciune, prevazuta de art.215 al.1,2,3 Cod penal, uz de fals, prevazuta de art.291 teza I Cod penal si uz de fals, prevazuta de art.291 teza a II-a Cod penal.
Procedand la individualizarea pedepselor aplicate inculpatei instanta de fond a aratat ca a tinut seama de criteriile generale prevazute de art.72 Cod penal, referitoare la gradul concret de pericol social al faptelor, imprejurarile in care au fost savarsite, scopul faptelor (desi a incercat sa acrediteze ideea ca banii ii erau necesari pentru efectuarea unei operatii la ochi, actele depuse la dosar nu dovedesc ca ar fi suferit vreo asemenea interventie chirurgicala), urmarile produse (o parte destul de insemnata a datoriei catre banca a fost deja restituita, respectiv 20.473,21 lei din 51.585,01 lei), precum si de persoana inculpatei, care nu poseda alte antecedente penale, s-a prezentat in fata organelor judiciare, dar nu a recunoscut savarsirea faptelor si nu a colaborat in vederea identificarii celui/celor care au falsificat documentele utilizate de ea la banca, in prezent este angajata unei societati din partea careia a depus la dosar o caracterizare favorabila (f.31-35 dosar instanta).
Fata de toate circumstantele expuse prima instanta a apreciat ca se impune in speta aplicarea cate unei pedepse orientate spre minimul special pentru fiecare dintre infractiunile comise.
Ca si modalitate de executare a pedepsei rezultante, apreciind ca fata de circumstantele reale ale faptelor, natura acestora si circumstantele personale ale inculpatei, pronuntarea condamnarii constituie un avertisment suficient pentru aceasta si chiar fara executarea pedepsei nu va mai savarsi noi infractiuni, fiind intrunite si celelalte conditii prevazute de art.861 Cod penal instanta de fond a considerat ca se impune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de incercare de 6 ani, fixat in conditiile art.862 Cod penal, cu obligarea inculpatei la respectarea obligatiilor prevazute de art. 863 Cod penal.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei instanta de fond a retinut ca partea vatamata B s-a constituit parte civila cu suma de 31.111,8 lei reprezentand credit restant, dobanzi si comisioane iar in cauza sunt intrunite elementele raspunderii civile delictuale (fapta ilicita, constand in elementul materiala al infractiunii de inselaciune retinuta in sarcina inculpatei; vinovatia acesteia sub forma intentiei directe; existenta unui prejudiciu cert, demonstrat cu contractul de credit si graficul de rambursare; legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciul produs), astfel ca se impune obligarea inculpatei in baza art. 346 alin 1 Cod procedura penala la plata despagubirilor solicitate.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs inculpata B.K. si partea civila B Brasov criticand-o pentru netemeinicie si solicitand casarea ei iar in cadrul rejudecarii pronuntarea unei hotarari legale si temeinice.
In dezvoltarea motivelor recursului formulat de catre inculpata s-a aratat in esenta ca se impune casarea hotararii atacate, iar in cadrul rejudecarii achitarea inculpatei in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala intrucat fapta inculpatei nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune. Astfel, in anul 1997 inculpata a fost contactata de catre o persoana care s-a recomandat cu numele de C. si care a angajat-o la SC A. SRL, unde acesta sustinea ca este administrator. A lucrat la aceasta firma, iar in luna octombrie, intrucat avea nevoie de bani pentru o operatie la ochi i-a solicitat persoanei mentionata sa-i elibereze actele necesare pentru a obtine un credit. Dupa obtinerea acestui credit a achitat ratele conform scadentarului, fara a da dovada de rea credinta, chiar si dupa formularea plangerii penale, de unde rezulta ca inculpata nu a intentionat sa induca in eroare banca.
Referitor la aspectul ca administratorul societatii nu o cunostea pe inculpata s-a aratat ca potrivit declaratiilor acesteia de activitatea respectivei societati se ocupau efectiv alte doua persoane care nu au putut fi identificate; nu se cunoaste cine este administratorul efectiv al societatii la care inculpata a fost angajata ca acesteia, mai mult aceasta societate a si dat faliment datorita unor acte defectuoase.
Din inscrisurile aflate la dosar pana in acest moment nu s-a probat intentia inculpatei de a induce in eroare unitatea bancara, iar conduita ulterioara obtinerii creditului a fost a unei persoane de buna credinta.
In subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea judiciara a pedepsei aplicate inculpatei in sensul reducerii cuantumului acesteia, dandu-se maxima eficienta conduitei bune a inculpatei, care are si in prezent probleme de sanatate.
Recursul partii civile nu a fost motivat, aratandu-se doar in declaratia de recurs formulata ca acesta vizeaza gresita solutionare a laturii civile, impunandu-se casarea hotararii atacate iar in rejudecare admiterea integrala a actiunii civile formulate in procesul penal impotriva inculpatei.
Verificand hotararea atacata pe baza actelor si lucrarilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozitiile art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala, dar in limitele prevazute de alin. 1 al aceluiasi articol, Curtea constata ca recursul declarat de partea civila B Brasov este fondat iar cel promovat de inculpata este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta a stabilit, pe baza materialului probatoriu administrat in cursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti o corecta stare de fapt constand in esenta in aceea ca la data de 05.10.2007 inculpata B.K. a indus in eroare angajatii B Brasov prin prezentarea ca adevarate a unei adeverinte de salariu si a unei copii conforme cu originalul a carnetului sau de munca, ambele falsificate de alta persoana, reusind astfel sa obtina un credit bancar in valoare de 31.000 lei, pe care nu l-a rambursat conform graficului intocmit.
Starea de fapt retinuta de instanta a fost stabilita prin coroborarea probelor administrate in cauza.
Desi inculpata nu recunoaste comiterea faptei aratand in declaratiile sale ca nu a intentionat sa induca in eroare reprezentantii B Brasov, intrucat nu a stiut ca adeverinta prezentata angajatilor bancii si copia carnetului de munca sunt false si ca a avut convingerea ca este angajata SC A. SRL, prima instanta a retinut in mod judicios ca declaratiile inculpatei sunt nesincere in contextul materialului probator administrat in cauza si le-a inlaturat ca atare.
Potrivit adresei nr.8731/13.05.2008 emisa de I.T.M. Brasov, inculpata nu figureaza in evidente cu contract individual de munca la SC A. SRL (f.19).
Prin raportul de constatare tehnico-stiintifica de natura grafica nr.184205/26.10.2009 intocmit de IPJ Brasov s-a stabilit ca semnatura din contractul de credit a fost executata de inculpata B.K., dar semnaturile si scrisul de pe adeverinta de venit si copia carnetului de munca nu-i apartin; cu privire la stampila aplicata pe aceste documente s-a constatat ca nu este cea folosita de SC A. SRL (f.22-42 dosar urmarire penala).
Martorul F.C.L., administrator la SC A. SRL pana la data de 05.09.2007, a declarat ca nu o cunoaste pe inculpata si ca nu a fost angajata societatii sale.
Nu a fost insa identificata in cadrul SC A.SRL nici o persoana cu numele de C.G., iar sustinerile inculpatei ca ar fi inceput sa lucreze pentru aceasta societate din luna mai 2007 nu sunt sustinute de nici o proba de la dosar si vin in contradictie cu inscrisurile de care s-a folosit inculpata la obtinerea creditului, respectiv adeverinta si copia carnetului de munca, potrivit carora ar fi fost angajata cu contract individual de munca din data de 10.11.2005.
Pe de alta parte, in mod corect a retinut prima instanta ca inculpata in declaratia data a precizat ca nu a semnat nici un contract de munca, astfel ca nu putea avea calitatea de angajata a SC A. SRL, pe care si-a arogat-o in fata reprezentantilor bancii.
Desi in cursul cercetarilor a reiesit ca de activitatea SC A. SRL se ocupau in fapt numitii M.N. si C.M.V. inculpata, careia i-au fost prezentate fotografiile acestora, ale martorului F.C.L. si ale singurei persoane din judetul Brasov cu numele de C.G., nu a recunoscut pe nimeni drept acel C.G. care i s-a recomandat a fi patron al societatii A.(f.85-87 dosar urmarire penala).
Fata de aceasta situatie, instanta de fond a stabilit corect ca apararile inculpatei B.K. nu sunt sustinute de nici o proba de la dosar iar Curtea constata ca nici in recurs inculpata nu a produs probe in sprijinul criticilor aduse sentintei penale recurate.
Din materialul probator administrat in cauza rezulta fara indoiala ca cele doua inscrisuri de care s-a servit inculpata pentru incheierea cu B Brasov a contractului de credit nr. 4472820/8.10.2007 (un inscris sub semnatura privata si un inscris oficial) sunt false, iar fara prezentarea ca adevarata a situatiei mincinoase rezultate din continutul acestor inscrisuri reprezentantii bancii nu ar fi incheiat contractul de credit in conditiile stipulate intrucat inculpata nu ar fi putut face dovada ca are un venit stabil care sa-i permita rambursarea lunara a ratelor.
In raport de cele expuse, criticile aduse de inculpata in recurs sentintei penale atacate, in sensul ca prima instanta ar fi trebuit sa dispuna in cauza achitarea sa in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala intrucat faptele sale nu intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa in judecata sunt nefondate.
Prima instanta a stabilit corect ca faptele comise de inculpata, astfel cum au fost dovedite de materialul probator administrat in cauza intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de inselaciune, prevazuta de art.215 al.1,2,3 Cod penal, uz de fals, prevazuta de art.291 teza I Cod penal si uz de fals, prevazuta de art.291 teza a II-a Cod penal si in cauza sunt intrunite conditiile pentru tragerea la raspundere penala a inculpatei pentru cele trei infractiuni comise in concurs.
La individualizarea judiciara a pedepselor aplicate inculpatei pentru infractiunile comise prima instanta a avut in vedere toate criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 cod penal iar pedepsele aplicate sunt in masura, prin cuantumul lor sa conduca la indeplinirea scopului prevazut de art. 52 cod penal, astfel ca o reindividualizare a acestora, astfel cum s-a solicitat cu caracter subsidiar in recurs nu se impune.
Au fost avute in vedere atat dispozitiile partii generale si a celei speciale a Codului penal, limitele fixate in partea speciala a codului penal pentru infractiunile retinute in sarcina inculpatei, gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpata astfel cum rezulta din circumstantele reale ale savarsirii acestora cat si a circumstantelor personale ale inculpatei precum si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala, aplicandu-se astfel inculpatei pedepse just individualizate orientate spre limita minima prevazuta de lege pentru infractiunile comise.
Prima instanta a retinut in mod judicios ca gradul de pericol social concret al infractiunilor comise de inculpata este unul mediu, tinand seama de conditiile concrete si imprejurarile in care au fost comise faptele, de numarul acestora, valoarea prejudiciului creat si nerecuperate precum si de circumstantele personale ale inculpatei care se afla la prima incalcare a legii penale.
Vazand ca pedeapsa rezultanta aplicata inculpatei si modalitatea de executare stabilita sunt in masura sa conduca la atingerea scopului prevazut de art. 52 Cod penal, aceasta este aplicata in limitele prevazute de lege iar la stabilirea sa au fost avute in vedere toate criteriile generale de individualizare judiciara a pedepsei prevazute de art. 72 Cod penal instanta de recurs constata ca in speta nu sunt incidente dispozitiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedura penala si nici alte cazuri de casare dintre cele care se iau in considerare din oficiu de catre instanta, care sa poata fi retinute in favoarea inculpatei, astfel ca in baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedura penala se va respinge ca nefondat recursul formulat de aceasta impotriva sentintei penale nr. 2301/18.11.2911 pronuntata de Judecatoria Brasov.
Curtea constata insa ca hotararea recurata este criticabila sub aspectul modului de solutionare a actiunii civile exercitate in cadrul procesului penal.
Astfel, in ceea ce priveste latura civila a cauzei instanta de fond a retinut ca partea vatamata B Brasov s-a constituit parte civila cu suma de 31.111,8 lei reprezentand credit restant, dobanzi si comisioane si a solicitat obligarea inculpatei la repararea integrala a prejudiciului cauzat prin fapta ilicita comisa.
De asemenea, a mai constatat prima instanta ca in cauza sunt intrunite elementele raspunderii civile delictuale (fapta ilicita, constand in elementul materiala al infractiunii de inselaciune retinuta in sarcina inculpatei; vinovatia acesteia sub forma intentiei directe; existenta unui prejudiciu cert, demonstrat cu contractul de credit si graficul de rambursare; legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciul produs), astfel ca se impune obligarea inculpatei in baza art. 346 alin 1 Cod procedura penala la plata despagubirilor solicitate.
Cu toate acestea, instanta de fond a omis sa dispuna obligarea inculpatei la plata cu titlu de despagubiri pe langa prejudiciul efectiv, cert si exigibil precizat de partea civila in cadrul constituirii de parte civila depusa in cauza (fila 11 dosar instanta) si a dobanzii contractuale solicitate de partea civila pana la achitarea integrala a sumei obtinuta de inculpata in mod fraudulos cu titlu de credit.
Vazand ca actiunea civila exercitata in cadrul a procesului penal, urmeaza aceleasi reguli si este supusa acelorasi conditii in privinta admisibilitatii, ca si una exercitata in cadrul unui proces civil, iar in cadrul raspunderii delictuale opereaza principiul repararii integrale a pagubei create prin fapta ilicita comisa, atata timp cat s-a stabilit de catre prima instanta ca sunt indeplinite in cauza conditiile antrenarii raspunderii civile delictuale a inculpatei, aceasta trebuia sa dispuna masurile necesare pentru repararea integrala a prejudiciului suferit de catre partea civila.
Curtea apreciaza ca pretentiile formulate de catre partea civila privind obligarea inculpatei la plata cu titlu de despagubiri si a dobanzii contractuale pe care si-a asumat-o prin incheierea contractului cu inducerea in eroare a reprezentantilor bancii, reprezinta o parte componenta a prejudiciului suferit de partea civila, si reprezinta prin raportare la contract o suma determinabila, astfel ca se impunea ca prima instanta, pentru a respecta principiul repararii integrale a pagubei create prin fapta ilicita a omului, pe langa suma de 31.111,8 lei precizata de partea civila la momentul constituirii sale (si care contine printre altele si cuantumul dobanzii contractuale calculate pana la momentul constituirii de parte civila in suma de 4.820,96 lei), sa oblige inculpata si pentru viitor la plata dobanzii contractuale aferente creditului obtinut de inculpata in mod fraudulos si neachitat nici pana la acest moment.
Pentru aceste considerente Curtea constata ca se impune reformarea hotararii atacate in sensul celor ce preced, astfel ca in baza art. 385/15 pct. 1 lit. a Cod procedura penala se va admite recursul formulat de partea civila B Brasov impotriva sentintei penale nr. 2301/18.11.2911 pronuntata de Judecatoria Brasov in dosarul penal nr. 11097/197/2011 pe care o va casa sub aspectul modalitatii de solutionare a actiunii civile.
Rejudecand in aceste limite, in baza art. 346 alin 1 Cod procedura penala raportat la art. 998, 999 Cod civil se va admite actiunea civila formulata de partea civila B Brasov si va fi obligata inculpata B.K. sa achite cu titlu de despagubiri partii civile suma de 31.111,8 lei precum si dobanda conventionala astfel cum a fost stabilita prin contractul de credit nr. 4472820/8.10.2007 incheiat intre partea civila si inculpata, incepand cu data de 18.05.2011 pana la plata integrala a despagubirilor.
Se vor mentine restul dispozitiilor sentintei penale atacate.
In baza art. 192 alin 2 Cod procedura penala, urmare a respingerii recursului promovat, va fi obliga inculpata B.K. sa plateasca statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar in baza art. 192 alin 3 cod procedura penala restul cheltuielilor judiciare avansate de stat in recurs vor ramane in sarcina acestuia.
(Decizia penala nr. 253/R din 16 martie 2012 - N.H.)