Urmărește inteligent dosarul din instanță.

Primești notificări la fiecare modificare.

Din anul 2015, zi de zi!

Pensie de intretinere. Decizie nr. 1795 din data de 09.12.2008
pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti

Pensie de intretinere.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.2365/302/2007 - DECIZIA CIVILA NR.1795/09.12.2008)

Deliberand asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, la data de 02.03.2007, sub nr.2365/302/2007, reclamanta N.M.A. l-a chemat in judecata pe paratul N.M., solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, si in contradictoriu cu A.T. sector 5 Bucuresti, sa constate ca paratul este tatal minorului N.M.M., nascut la 12.01.2006, si sa dispuna obligarea paratului la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului.
Prin sentinta civila nr.1812/10.03.2008, Judecatoria sectorului 5 Bucuresti a admis cererea formulata de reclamanta N.M.A. impotriva paratului N.M. si in contradictoriu cu A.T.SECTOR 5 BUCURESTI, a constatat ca paratul N.M. este tatal minorului N.M.M., nascut la data de 12.01.2006, a dispus efectuarea cuvenitelor modificari in actul de nastere al copilului, l-a obligat pe parat la plata, in favoarea minorului, a unei pensii de intretinere de 105 RON lunar, incepand cu data ramanerii definitive a prezentei hotarari si pana la majoratul copilului si a obligat paratul la plata, in favoarea reclamantei, a sumei de 4448,3 RON, reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, sub aspectul pensiei de intretinere, singurul aspect criticat in cauza, prima instanta a retinut ca, potrivit dispozitiilor art.86 alin.3 Codul Familiei, descendentul, cat este minor, are drept la intretinere, oricare ar fi pricina nevoii in care se afla. Obligatia de a contribui la cheltuielile privind intretinerea copilului minor reprezinta, asadar, aspectul patrimonial al indatoririlor parintesti legate de cresterea, ingrijirea si educarea acestuia. Intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati, astfel cum statueaza dispozitiile art.94 alin.1 Codul familiei. In acest sens, instanta este abilitata sa reduca sau sa majoreze cuantumul obligatiei de intretinere, dupa cum variaza cele doua aspecte avute in vedere mai sus.
In ceea ce-l priveste pe parat, chiar daca acesta nu are venituri ori mijloace materiale, instanta a considerat ca este capabil de munca, aspect recunoscut, de altfel, de acesta, in cadrul dezbaterilor pe fond. Or, in astfel de situatii, practica judiciara a fost constanta in a prezuma existenta unor venituri ale paratului apt de munca, apreciind-se ca, altfel, nu s-ar explica cum isi asigura el insusi existenta. Ca urmare, notiunea de "mijloace", la care se refera art.94 din Codul familiei, trebuie interpretata nu numai in sensul de mijloace materiale, dar si ca aptitudine de a munci a celui obligat la intretinere. In acest sens, s-a apreciat ca pensia de intretinere se va stabili, in sarcina debitorului intretinerii, in limita unei contributii minime, adica, prin raportare la venitul minim pe economia nationala, chiar in lipsa oricaror dovezi cu privire la veniturile si posibilitatile lor de realizare. Instanta a tinut cont, deci, de venitul minim net pe economia nationala, pe ultimele 6 luni.
Pe cale de consecinta, constatand intemeiata cererea formulata de reclamanta si sub acest aspect, in conformitate cu dispozitiile art.107 alin.1, art.86 si 94 Codul familiei, instanta de fond a dispus admiterea acesteia, dispunand obligarea paratului la plata sumei de 105 RON lunar, incepand cu data ramanerii definitive a hotararii si pana la majoratul copilului, retinand ca nu se va stabili pensia de intretinere de la nasterea copilului, ci de la momentul ramanerii definitive a hotararii de stabilire a paternitatii, caci obligatia de intretinere poate sa ia nastere, numai daca s-a stabilit, in prealabil, filiatia dintre pretinsul tata si copil.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta N.M.A., solicitand admiterea recursului, modificarea in parte a sentintei civile recurate, in sensul obligarii intimatului N.M. la plata pensiei de intretinere, incepand cu data de 12.01.2006, data nasterii minorului N.M.M. si pana la majoratul copilului.
Prin incheierea pronuntata la data de 25.06.2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila a calificat drept apel calea de atac exercitata de reclamanta N.M.A., avand in vedere obiectul litigiului dedus judecatii si cererea precizatoare depusa la acel termen de judecata, prin care aceasta mentiona ca, in mod eronat, a denumit calea de atac recurs, in loc de apel.
Prin decizia civila nr.1014 A din 17.09.2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila a admis apelul declarat de apelanta - reclamanta N.M.A., a schimbat in tot sentinta apelata, in sensul ca pensia de intretinere, in suma de 105 lei lunar, urmeaza a se plati de catre intimatul N.M. cu incepere de la data introducerii actiunii - 02.03.2007, pana la majoratul minorului N.M.M., mentinand celelalte dispozitii ale sentintei, obligand intimatul la 305 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare tribunalul a retinut ca, in conformitate cu art.63 Codul Familiei, copilul din afara casatoriei, care si-a stabilit filiatia prin recunoastere sau hotarare judecatoreasca definitiva, are aceeasi situatie legala, fata de parinte si rudele acestuia, ca si copilul din casatorie.
Dispozitiile art.107 Codul Familiei, cu privire la obligatia parintilor de a intretine pe copilul minor, fiind aplicabile, tatal copilului din afara casatoriei este tinut sa contribuie la intretinerea acestuia, de la data nasterii copilului, intrucat, odata admisa actiunea, el are calitatea de tata chiar de la nasterea copilului.
Pensia de intretinere avand, insa, drept scop satisfacerea nevoilor celui care o solicita, aceasta poate fi acordata numai din momentul in care a fost ceruta.
Asadar, in speta de fata, plata pensiei de intretinere este datorata de la data introducerii cererii si nu de la data ramanerii definitive a sentintei.
Impotriva acestei decizii, recurenta - reclamanta N.M.A. a declarat recurs, solicitand admiterea recursului, modificarea in parte a deciziei civile recurate, in sensul admiterii apelului si schimbarii in parte a sentintei si, pe fond, obligarea intimatului la plata pensiei de intretinere, incepand cu data de 12.01.2006, data nasterii minorului N.M.M. si pana la majoratul copilului.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a aratat ca, desi s-a stabilit ca paratul este tatal minorului, acesta a fost obligat la plata pensiei de intretinere de 105 lei lunar, incepand cu data ramanerii definitive a sentintei.
In conditiile art.86 Codul Familiei, obligatia de intretinere intre parinti si copii se naste de la momentul la care s-a stabilit calitatea de parinte. Or, prin sentinta civila apelata, s-a stabilit ca intimatul este tatal minorului N.M.M., nascut la data de 12.01.2006.
Recurenta a sustinut ca, desi, in motivarea deciziei recurate, s-au retinut corect dispozitiile legale aplicabile in speta, instanta a facut o gresita aplicare a legii, in sensul ca a schimbat in tot si nu in parte sentinta apelata, iar intimatul a fost obligat la plata unei pensii de intretinere de la data introducerii actiunii pentru stabilirea paternitatii, respectiv, 02.03.2007, iar nu de la data nasterii copilului, 12.01.2006, asa cum ar fi fost corect.
Intimatul - parat N.M. nu a formulat intampinare, obligatorie conform art.308 alin.2 Cod procedura civila.
In etapa procesuala a recursului, nu a fost administrata proba cu inscrisuri noi, in sensul art.305 Cod procedura civila.
Examinand decizia recurata, prin prisma motivelor de recurs formulate si a dispozitiilor legale relevante in aceasta materie, Curtea apreciaza ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Pentru argumente de rigurozitate, o prima observatie se impune a fi facuta in ceea ce priveste tehnica de redactare a dispozitivului deciziei civile nr.1014 A din 17.09.2008, prin care Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila a admis apelul declarat de apelanta - reclamanta N.M.A., a schimbat in tot sentinta apelata, in sensul ca pensia de intretinere, in suma de 105 lei lunar, urmeaza a se plati de catre intimatul N.M. cu incepere de la data introducerii actiunii - 02.03.2007, pana la majoratul minorului N.M.M., mentinand celelalte dispozitii ale sentintei, obligand intimatul la 305 lei cheltuieli de judecata, dispozitiv din care rezulta existenta unei evidente erori materiale, in sensul contradictiei intre masura de schimbare in tot a sentintei civile nr.1812/10.03.2008, pronuntata de Judecatoria sectorului 5, si aceea a mentinerii celorlalte dispozitii ale sentintei apelate, privind admiterea cererii de stabilire a filiatiei fata de intimatul N.M., eroare ce nu poate constitui o greseala de judecata, cenzurabila de catre instanta de recurs. Aceasta concluzie decurge atat din analiza motivelor de apel expuse, care fixeaza limitele judecarii apelului, conform principiului "tantum devolutum quantum apelatum", precum si din expunerea considerentelor acestei decizii si a solutiei de mentinere a dispozitiilor primei instante privind admiterea cererii de stabilire a paternitatii minorului N.M.M..
In acelasi sens, Curtea considera necesar sa precizeze ca singurul aspect care este disputat in speta si care va fi analizat de catre instanta de recurs este acela al momentului de la care se acorda pensia de intretinere, in ipoteza exercitarii unei actiuni in stabilirea filiatiei fata de tata si admiterii unei astfel de cereri.
Astfel, instanta de fond a considerat ca plata pensiei de intretinere se poate acorda incepand cu data ramanerii definitive a hotararii, prin care s-a recunoscut ca paratul N.M. este tatal minorului N.M.M., nascut la data de 12.01.2006, argumentand ca, in cauza, nu se va stabili pensia de intretinere de la nasterea copilului, intrucat obligatia de intretinere poate sa ia nastere, numai daca s-a stabilit in prealabil filiatia intre pretinsul tata si copil.
Tribunalul, ca instanta de apel, a apreciat ca pensia de intretinere este datorata de la data introducerii cererii si nu de la data ramanerii definitive a sentintei, intrucat pensia de intretinere, avand drept scop satisfacerea nevoilor celui care o solicita, poate fi acordata numai din momentul in care a fost ceruta.
Asupra acestui aspect, recurenta N.M.A. sustine ca pensia de intretinere trebuie acordata de la momentul nasterii minorului N.M.M., in considerarea faptului ca stabilirea paternitatii are un efect retroactiv, calitatea de parinte a intimatului coborand in timp pana la momentul conceptiei copilului, iar intarzierea formularii cererii pentru obligarea intimatului N.M. la plata pensiei de intretinere, fiind imputabila in exclusivitate paratului, care a refuzat sa recunoasca copilul anterior introducerii actiunii in stabilirea paternitatii.
Analizand toate aceste puncte de vedere care reprezinta, in mod evident, aspecte de nelegalitate, ce intra in sfera controlului instantei de recurs, in actuala reglementare a recursului, Curtea apreciaza ca solutia tribunalului este cea legala.
Astfel, in conformitate cu art.63 Codul Familiei, care reglementeaza efectele stabilirii paternitatii fata de copilul din afara casatoriei, copilul din afara casatoriei, care si-a stabilit filiatia prin recunoastere sau hotarare judecatoreasca definitiva, are aceeasi situatie legala, fata de parinte si rudele acestuia, ca si copilul din casatorie; in consecinta, admiterea actiunii pentru stabilirea paternitatii poate produce, in conditiile legii, efecte cu privire la numele copilului, domiciliul acestuia, exercitarea drepturilor si indatoririlor parintesti, incredintarea copilului si obligatia de intretinere.
In acelasi sens, prevederile art.65 Codul Familiei sunt categorice, atunci cand stabilesc ca obligatia de intretinere poate sa ia nastere, numai daca s-a stabilit in prealabil filiatia dintre pretinsul tata si copil, printr-unul din modurile reglementate de lege, respectiv recunoasterea voluntara si hotarare judecatoreasca, in privinta incredintarii copilului si a obligatiei de intretinere, aplicandu-se, prin asemanare, dispozitiile din materia divortului, respectiv art.42 Codul Familiei.
Cu privire la data de la care se datoreaza intretinere, in principiu, aceasta este data cererii de chemare in judecata, existand, insa, o distinctie intre data acordarii pensiei de intretinere si data exigibilitatii acesteia, pentru ca, in ipoteza admiterii actiunii in stabilirea paternitatii din afara casatoriei, cand se acorda, totodata, si pensie de intretinere minorului, aceasta, desi se poate acorda de la momentul introducerii cererii in stabilirea filiatiei fata de tata, devine exigibila numai dupa ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a stabilit ca paratul este tatal copilului.
In acest caz, nu se poate retine argumentul recurentei ca pensia de intretinere se poate acorda pentru trecut, de la data nasterii minorului, intrucat calitatea de parinte a intimatului coboara in timp pana la momentul conceptiei copilului si nerecunoasterea copilului ii este imputabila exclusiv intimatului, intrucat, desi efectele stabilirii paternitatii unui minor, prin hotarare judecatoreasca, pe planul relatiilor personale, retroactiveaza, consecintele juridice ale acestei recunoasteri judecatoresti, pe planul relatiilor patrimoniale dintre parinti si copii, se produc numai de la momentul ramanerii definitive a hotararii prin care s-a stabilit ca intimatul - parat este tatal copilului, atunci pensia de intretinere, datorata de la momentul in care a fost solicitata, devenind exigibila. Mai mult, desi putem fi de acord ca recunoasterea judecatoreasca a fost determinata de nerecunoasterea voluntara a minorului de catre intimat, exercitarea actiunii in justitie nu a fost intarziata dintr-o cauza imputabila in mod exclusiv paratului, reclamanta putand introduce aceasta cerere inca din anul 2006.
Pentru considerentele expuse, constatand ca tribunalul a pronuntat o sentinta legala si temeinica, nefiind operant motivul de recurs reglementat de art.304 pct.9 Cod procedura civila, Curtea, in temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - reclamanta N.M.A. impotriva deciziei civile nr.1014 A din 17.09.2008, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila, in contradictoriu cu intimatul - parat N.M.. (B.E.T.)


Sursa: Portal.just.ro