Partaj - creante comune.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.23665/299/2006 -DECIZIA CIVILA NR.1794/09.12.2008)
Deliberand asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea disjunsa din dosarul nr.15136/299/2006 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, inregistrata pe rolul aceleiasi instante la data de 26.07.2006, sub nr.23665/299/2006, reclamanta M.A. a solicitat, in contradictoriu cu paratul M.V., impartirea bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei, cerere precizata la data de 13.10.2006.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca sotii, in timpul casatoriei, au dobandit o serie de bunuri mobile (trei frigidere Arctic, un televizor Hyndai, un televizor NEI, doua plapumi lana, un radiocasetofon, un cuier de perete lemn, o masina de spalat automata Indesit, o servanta cu doua usi, doua pompe Kama, un sifonier cu trei usi, o masina de cusut Ileana, doua aragaze Zanussi, un pat dublu cu saltea relaxa, un autoturism Dacia 1300, geamuri termopan si usa termopan, centrala termica, trei contracte de credit cu nr.C 2203/1120/13458, nr.9736, nr.10318) si doua imobile - teren si constructie, situate in comuna S., sat N., judetul T.; apartamentul nr.5 situat in B., str.P.N. nr.7, et.1. Reclamanta a precizat ca a detinut si o serie de bunuri proprii aflate in locuinta din comuna S., judetul T., parte din ele pretins instrainate de catre parat. A solicitat ca imobilul din mediul rural sa-i fie atribuit paratului, iar cel din Bucuresti sa-i revina.
La data de 02.02.2007, paratul N.V. a aratat ca imobilul din comuna S., judetul T. nu face parte din masa partajabila, fiind in proprietatea exclusiva a mamei acestuia, stare de drept ce nu a fost contestata ulterior de reclamanta.
Prin sentinta civila nr.9942/22.06.2007, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a admis in parte cererea formulata de reclamanta, a constatat contributia egala a partilor, in cote de 50%, la dobandirea bunurilor comune - imobilul - apartamentul nr.5, situat in B., str.P.N. nr.7, et.1, sector 1, in valoare de 166.643,32 RON, bunurile mobile indicate in lista C a raportului de expertiza specialitatea bunuri mobile nr.3050/17.04.2007 (filele 162 - 171), parte integranta a hotararii, in valoare totala de 8.175 RON; a constatat creanta comuna in cuantum total de 13.208,70 RON, a atribuit reclamantei imobilul in litigiu, precum si bunurile mobile indicate anterior, obligand-o pe aceasta la plata unei sulte catre parat, in valoare de 80.804,81 RON, a compensat in totalitate cheltuielile de judecata.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.10361/03.07.2006, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a dispus desfacerea casatoriei partilor din vina exclusiva a paratului, a atribuit reclamantei, pana la solutionarea cererii de partajare a bunurilor comune, folosinta exclusiva a locuintei situata in B., str.P.N. nr.7, et.1, ap.5 si evacuarea sotului parat din spatiul mentionat.
Instanta de fond a constatat ca partile au dobandit in timpul casatoriei acest imobil, in baza contractului de vanzare - cumparare nr.N 1536/22.09.1997, incheiat cu C.G.M.B. - D.P.I. - A.F.I., precum si bunurile mobile indicate in lista C a raportului de expertiza specialitatea bunuri mobile nr.3050/17.04.2007; celelalte bunuri pretinse ca si bunuri proprii, de catre reclamanta, au fost considerate ca lipsite de relevanta in procedura de partaj in lipsa investirii instantei cu o cerere in constatarea unei creante impotriva paratului.
Prima instanta a facut aplicarea dispozitiilor art.30 din Codul familiei, art.6739 Cod procedura civila, in sensul ca a atribuit apartamentul si bunurile mobile catre reclamanta, in considerarea faptului ca aceasta a continuat sa locuiasca in imobil, in timp ce paratul trecea sporadic prin locuinta comuna. Cota de contributie a fost apreciata la o valoare egala, prezumtia de comunitate nefiind rasturnata de niciuna dintre parti.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel atat reclamanta M.A., cat si paratul M.V..
In motivele de apel, reclamanta a aratat urmatoarele:
1) In mod gresit s-a retinut numai valoarea bunurilor comune indicate in lista C a raportului de expertiza mobiliara, fara a se avea in vedere valoarea bunurilor proprietatea reclamantei, dobandite inainte de incheierea casatoriei, cuprinse in lista A a aceluiasi raport de expertiza (bunuri evaluate ipotetic la valoarea de 1.155 RON); nu au fost cuprinse in masa partajabila nici bunurile indicate in lista B, evaluate de expert la suma de 2.163 RON (fie bunuri proprii ale reclamantei, fie bunuri comune ale partilor, insusite sau instrainate de catre parat).
2) Desi se vorbeste la inceputul motivarii de existenta a trei contracte de imprumut, care constituie creanta comuna, pe parcursul considerentelor hotararii se face referire doar la doua dintre imprumuturi, respectiv nr.9736/07.09.2005 si nr.10318/18.10.2005, inlaturandu-se imprumutul nr.C 2203/1120/13458.
In realitate, partile au contractat impreuna trei imprumuturi: nr.9736/07.09.2005 (debitor M.V. si girant M.A.), in valoare de 7.000 RON; nr.10318/18.10.2005 (debitor M.V.), in valoare de 7.500 RON si nr.C 2203/1120/13458 (debitor M.A.), in valoare de 6.500 RON. Asadar, creanta comuna a acestora este de 21.000 RON, ce urmeaza a fi suportata in cote egale de partile contractante, pentru fiecare contract in parte.
Valoarea calculata de instanta de fond ca fiind creanta comuna, respectiv 13.208,70 RON este eronata, in felul acesta reclamanta urmand sa suporte singura o datorie care este comuna, in valoare de 7.791,30 RON. La calculul acestei sume, prima instanta nu a avut in vedere ca reclamanta a achitat o parte din cele trei credite, chitantele de plata in acest sens fiind depuse la dosar.
3) Cat priveste criteriile de atribuire a bunului imobil, prima instanta in mod gresit a retinut ca paratul locuieste sporadic in apartamentul ce intra in lotul reclamantei, cat timp s-a dispus evacuarea acestuia prin ordonanta presedintiala - sentinta civila nr.9869/26.06.2006, urmata de sentinta civila nr.10361/03.07.2006, ambele pronuntate de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
4) Instanta de fond a omis in dispozitiv sa consemneze termenul de plata a sultei catre parat, desi reclamanta a solicitat 6 luni pentru aceasta, motivat de faptul ca fostul sot mai are un imobil in comuna S., judetul T., iar cel in litigiu a fost achizitionat in baza Legii nr.112/1995 si nu poate fi instrainat decat la sfarsitul anului, cand se implinesc 10 ani de la cumparare; reclamanta nu are alte posibilitati materiale sa plateasca sulta paratului decat prin vanzarea acestui bun.
5) Incorect a atribuit prima instanta reclamantei toate bunurile comune cuprinse in lista C a raportului de expertiza mobiliara, deoarece in apartamentul din Bucuresti au ramas doar un frigider Arctic (900 RON), un televizor Hyundai (420 RON), o plapuma lana (175 RON), un cuier perete lemn (45 RON), o masina automata de spalat (780 RON), o servanta cu doua usi (165 RON), un aragaz Zanussi (630 RON), un pat dublu (550 RON), in valoare totala de 3.665 RON, restul bunurilor, in valoare de 4.509 RON, fiind retinute de parat; valoarea acestora din urma ar fi trebuit scazuta de instanta de fond din sulta datorata de reclamanta.
6) In mod gresit s-a procedat si la compensarea cheltuielilor de judecata, deoarece, pe langa faptul ca s-a admis in parte actiunea (desi nu se specifica care dintre ele), paratul - intimat nu are vreo cerere reconventionala si nici intampinare, prin care sa-si prezinte sau sa recunoasca pretentiile.
In motivarea apelului, paratul a aratat ca in mod gresit instanta de fond a atribuit apartamentul reclamantei si a constatat cotele de contributie la dobandirea bunurilor comune ca fiind egale. In fapt, paratul a avut un salariu mai mare decat reclamanta, a platit suma de 8.000 RON din creditele contractate la CEC, a efectuat imbunatatiri la imobil, ceea ce ar justifica atribuirea acestui bun catre sine.
Prin decizia civila nr.65/16.01.2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de apelantul - parat M.V., a admis apelul declarat de apelanta - reclamanta M. (fosta M.) A., a schimbat in parte sentinta civila apelata, in sensul ca a atribuit paratului urmatoarele bunuri mobile, dobandite in timpul casatoriei, luate de parat: frigider Arctic, 180 l (280 RON), TV Nei diagonala 54 cm (260 RON), o plapuma lana (125 RON), un radiocasetofon monopost (25 RON), doua pompe Kama (380 RON), un autoturism Dacia 1300, neinmatriculat (2.200 RON), sifonier trei usi (380 RON), masina de cusut Ileana (200 RON), aragaz 4 ochiuri si cuptor (140 RON), in valoare totala de 3.990 RON, a constatat ca valoarea bunurilor mobile atribuite reclamantei, cuprinse in lista C, cu exceptia celor atribuite paratului, este de 4.185 RON, a obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 1.338 RON, reprezentand contravaloarea bunurilor proprii ale reclamantei, insusite de catre parat: o butelie aragaz (50 RON), o masina de spalat Albalux (120 RON), congelator Arctic (320 RON), soba petrol (130 RON), TV Sport (85 RON), frigider Arctic (360 RON), cuier fier forjat (20 RON), patru scaune (40 RON), o plapuma (40 RON), patru perne (50 RON), trei paturi (40 RON), saltea relaxa (65 RON), radio ceas (18 RON), a compensat in parte creantele reciproce ale partilor si, in final, a obligat reclamanta la plata sumei de 82.081,66 RON (care o inlocuieste pe cea de 80.804,81 RON din sentinta), a compensat in parte cheltuielile de judecata, a obligat-o pe reclamanta la 20,15 RON cheltuieli de judecata catre parat, a mentinut celelalte dispozitii ale sentintei, a obligat intimatul la 1.005 lei cheltuieli de judecata, reprezentand contravaloarea taxei de timbru si onorariu de avocat redus.
Prin incheierea pronuntata in camera de consiliu la data de 29.02.2008, tribunalul, din oficiu, a indreptat eroarea materiala strecurata in dispozitivul deciziei mentionate anterior, in sensul ca suma rezultata in urma compensarii creantelor reciproce ale partilor, la care este in final obligata reclamanta catre parat si care o inlocuieste pe cea din sentinta apelata este de 75.477,31 RON si nu de 82.081,66 RON, cum din eroare s-a trecut.
Pentru a hotari astfel, instanta de apel a constatat ca apelul reclamantei este fondat doar in limitele aratate in continuare:
Este intemeiat primul motiv de apel, privind retinerea gresita in masa partajabila doar a bunurilor din lista C, nu si a bunurilor din lista A si B. In speta, au fost dovedite atat bunurile din lista A, cuprinzand bunuri comune luate sau instrainate de parat, cat si bunurile din lista B, bunuri proprii ale reclamantei, luate de parat.
Prin cererea precizatoare si completatoare depusa la 13.10.2006 (filele 24 - 26 dosar fond), reclamanta a solicitat compensarea valorii bunurilor proprii avute inainte de casatorie, pe care paratul le-a instrainat, cu partea ce ii revine acestuia din urma din valoarea bunurile mobile. Aceasta cerere are natura unei actiuni in revendicare mobiliara, sub forma obligarii la contravaloarea bunurilor ce nu se mai gasesc in natura.
Probele administrate in cauza, respectiv martori si expertiza tehnica de specialitate, au confirmat existenta bunurilor indicate in lista A si B, in raport de care s-a procedat si la o noua atribuire a acestora catre reclamanta si parat. S-a avut in vedere, la stabilirea masei partajabile, si recunoasterea facuta de catre parat in legatura cu bunurile proprii ale reclamantei.
Pentru o parte din bunurile solicitate de reclamanta, ce nu s-au mai regasit in materialitatea lor, tribunalul a apreciat ca nu au fost suficiente probe administrate pentru dovedirea acestora.
Instanta de apel a considerat ca celelalte motive de apel sunt nefondate.
Astfel, apelanta a mentionat in mod gresit ca nu au fost luate in calcul decat doua imprumuturi, nu si cel mentionat in contractul nr.C 2203/1120/13458. Rezulta din cuprinsul acestuia ca actul a fost incheiat la 03.05.2006, iar sentinta de divort a fost pronuntata ca urmare a cererii de divort formulata la data de 12.05.2006. Este greu de crezut ca apelanta, in acest interval de timp, ar fi folosit banii din acest credit in interes comun, in conditiile in care era pe punctul de a introduce actiunea de divort, iar paratul, conform sustinerilor sale din concluziile scrise, locuia in comuna S., judetul T. de aproximativ 4 ani, respectiv din 2004. Faptul ca reclamanta a achitat ratele la acest contract de credit este nerelevant pentru a se aprecia asupra modului de suportare a datoriilor comune, nefiind dovedita aceasta creanta comuna.
Instanta de apel nu a stabilit in mod expres modul de suportare a datoriei comune, dar rezulta ca aceasta urmeaza a fi achitata in totalitate de reclamanta, motiv pentru care valoarea sultei pe care o datoreaza partea a fost diminuata cu 1/2 din datoria comuna ce trebuie suportata de parat.
Lipsa din dispozitiv a termenului de 6 luni pentru plata sultei catre parat a fost apreciata de tribunal ca lipsita de interes la momentul pronuntarii deciziei, intrucat, fata de data pronuntarii sentintei (22.06.2007) si momentul solutionarii pricinii in apel, acesta deja s-a implinit, reclamanta nefiind prejudiciata in vreun fel prin omiterea stabilirii unui termen de plata a sultei.
Cu referire la gresita compensare a cheltuielilor de judecata, tribunalul a constatat ca reclamanta a solicitat includerea in masa bunurilor comune si a imobilului din comuna S., sat N., judetul T., caz in care cererea sa a fost admisa in parte, cu aplicarea dispozitiilor art.276 Cod procedura civila.
Deoarece ambele parti au platit onorariu de avocat, iar solicitarile reclamantei au fost admise in parte, in mod corect s-a procedat la compensarea cheltuielilor efectuate de cei doi, fiind fara relevanta faptul ca paratul nu a depus la dosar si chitanta de plata a onorariului de avocat, cat timp imputernicirea avocatiala nu poate fi intocmita decat in baza unui contract de asistenta, care stabileste si un pret pentru serviciile prestate. Onorariul de expert a fost suportat in mod egal de ambele parti, astfel ca se impunea obligarea paratului la suportarea a jumatate din taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Cheltuielile din apel au fost reduse, conform art.274 alin.3 Cod procedura civila, proportional pretentiilor admise.
Cat priveste apelul declarat de parat, tribunalul a constatat ca acesta nu s-a conformat dispozitiilor impuse de instanta, fiind aplicabile prevederile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
In termen legal, a formulat recurs impotriva deciziei civile nr.65/16.01.2008, precum si impotriva incheierii din camera de consiliu din data de 29.02.2008, ambele pronuntate de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila, reclamanta M. (fosta M.) A., sustinand ca sunt netemeinice si nelegale, cu cheltuieli de judecata.
Invocand dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila cu referire la art.30, 32 Codul familiei, recurenta a aratat urmatoarele:
Din toate inscrisurile existente la dosar rezulta ca partile au contractat in timpul casatoriei trei imprumuturi, deci inclusiv cel cu nr.C 2203/1120/13458 din 03.05.2006.
Instanta de apel nu putea sa faca o astfel de motivare referitoare la excluderea din valoarea creantei a acestui imprumut, intrucat paratul nu s-a opus la introducerea in masa partajabila si a sumei de 6.500 RON, imprumut achizitionat pentru achitarea altor datorii contractate de cei doi soti in timpul casatoriei, mai ales ca se preconiza un eventual divort. Partile au dorit, de comun acord, sa se degreveze de anumite datorii din aceste imprumuturi anterioare, pentru a ramane cu cat mai putine debite restante.
Recurenta justifica destinatia data acestui ultim imprumut, achizitionat cu acordul paratului, prin faptul ca, la data de 03.05.2006, data ridicarii sumei de 6.500 RON, s-a achitat anticipat un credit de consum incheiat de catre aceasta cu BRD GSG SA - la data de 25.04.2005 (in valoare de 2.007,2 RON), prin care s-au achizitionat ca bunuri comune un aragaz Zanussi si o masina de spalat Indesit, un televizor Hyundai si un mixer (bunuri incluse in masa partajabila). Tot in aceeasi zi, s-a achitat si din creditul de consum contractat de parat la data de 31.03.2004, la BRD GSG - Sucursala Victoria, in valoare de 42.905.508 ROL, din care se achizitionase alte bunuri comune (microcentrala habitat, fitinguri, robinete - in valoare de 24.788.150 ROL).
Reclamanta a mai aratat ca tribunalul a apreciat gresit asupra ultimului motiv de apel, cu referire la modalitatea de compensare a cheltuielilor de judecata, cat timp paratul nu a facut nicio dovada de plata a onorariului de avocat.
A mai sustinut recurenta - reclamanta ca in mod gresit instanta de apel a considerat ca lipsit de interes, la acel moment, termenul pe care il solicitase pentru plata sultei, in conditiile in care pentru imobilul din B., str.P.N. nr.7 exista o notificare depusa de catre fostul proprietar, in baza Legii nr.10/2001, nesolutionata pana in prezent. Neacordarea acestui termen prejudicia ambele parti, deoarece in aceste conditii apartamentul in litigiu nu mai putea fi vandut.
In recurs, s-a administrat proba cu inscrisuri, in conditiile art.305 Cod procedura civila, fiind obtinute relatii, pe de o parte, de la institutiile de credit bancar, iar, pe de alta parte, de la Primaria Municipiului Bucuresti - Comisia interna pentru analiza notificarilor depuse in baza Legii nr.10/2001.
In sedinta publica din 09.12.2008, intimatul - parat a invocat exceptia nulitatii recursului, intrucat dezvoltarea motivelor prezentate de recurenta - reclamanta nu face posibila incadrarea criticilor in vreunul din cazurile prevazute de art.304 Cod procedura civila.
Analizand cu prioritate exceptia invocata, Curtea, in raport de prevederile art.306 alin.3 Cod procedura civila, constata ca motivele invocate de catre recurenta pot fi incadrate in dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, temei de drept invocat de aceasta chiar in preambulul cererii de recurs. Chiar daca se face vorbire de probele administrate in fata instantei de apel, asupra carora tribunalul s-a pronuntat in legatura cu creanta comuna a partilor, Curtea apreciaza ca nu sunt incidente dispozitiile art.304 pct.11 Cod procedura civila, deja abrogate, ci prevederile art.30 si 32 din Codul familiei, care reglementeaza modul in care se apreciaza, ca fiind comuna, o datorie contractata de parti in timpul casatoriei. In plus, recurenta a inteles sa formuleze critici si cu referire la modul de compensare a cheltuielilor de judecata, deci legate de aplicarea dispozitiilor art.274 si urmatoarele Cod procedura civila, ceea ce atrage incidenta prevederilor art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge exceptia nulitatii recursului, ca nefondata.
Examinand decizia recurata, prin prisma criticilor formulate, in raport de dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, avand in vedere inscrisurile noi prezentate in recurs, Curtea constata ca sunt fondate, in parte, criticile recurentei - reclamante, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare:
Inainte de introducerea actiunii de divort, recurenta - reclamanta a contractat, pe numele sau, cu OTP Bank Romania SA, contractul de credit pentru nevoi personale nr.C 2203/1120/13458, la data de 03.05.2006, pentru suma de 6.500 RON.
Din aceasta suma de bani, la data de 03.05.2006, adica in aceeasi zi cu cea in care s-a incasat creditul, s-a rambursat anticipat suma de 1.236,20 RON, pentru creditul de consum nr.500236837 incheiat de M.A. cu BRD GSG SA (filele 27, 28 dosar recurs); totodata, s-a platit suma de 605,63 RON pentru contractul de credit consum nr.503494938, incheiat cu aceeasi institutie bancara, de aceeasi reclamanta (la data de 03.05.2006) - filele 29, 30 dosar recurs. Conform extrasului de cont aflat la fila 32 in dosarul de recurs, recurenta a achitat si suma de 2.000,60 RON, la 03.05.2006, pentru creditul acordat de BRD GSG SA - Sucursala Victoria Bucuresti paratului M.V., in valoare de 42.905.508 ROL suma ce reprezinta o parte din creditul de consum contractat in timpul casatoriei partilor (cont SV 26010674450). Recurenta - reclamanta a prezentat si inscrisuri din care rezulta ca din creditele partial achitate de aceasta au fost achizitionate, anterior, anumite bunuri comune, necontestate de catre intimatul - parat.
Toate aceste plati anticipate au fost efectuate de reclamanta in intelegere cu paratul, deoarece au dorit ca, inaintea divortului, sa-si achite cat mai mult din datoriile comune.
Contractul de credit cont 2061.0802 nr.10318 din 18.10.2005 a fost obtinut de paratul M.V., de la CEC SA, pentru suma de 7.500 RON, in calitate de girant fiind reclamanta M.A..
Dupa divort, la data de 03.04.2007, recurenta din prezenta cauza a semnat un angajament de plata pentru datoria restanta din acest credit, de 930 RON, spre a nu se trece la recuperarea intregii creante pe calea executarii silite. Prin acest angajament de plata, reclamanta si-a manifestat vointa de achitare a datoriei fata de banca in termen de 15 zile si s-a obligat ca pana la data de 17.04.2007 sa plateasca intreaga suma restanta ramasa, plus eventualele penalitati.
Avand in vedere dispozitiile art.32 lit.b Codul familiei, coroborate cu art.304 pct.9 Cod procedura civila, pentru considerentele deja aratate, conform art.312 alin.1 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul, va modifica in parte decizia recurata si in tot incheierea din Camera de Consiliu din 29.02.2008, in sensul ca valoarea creantei comune va fi de 19.708,70 lei, in loc de 13.208,70 lei, inclusa fiind valoarea ultimului credit contractat de catre parti, nr.C 2203/1120/13458 din 03.05.2006.
In raport de aceasta noua valoare a datoriilor comune, Curtea va compensa in parte creantele reciproce ale partilor si o va obliga pe reclamanta la plata sumei de 72.227,31 lei, care o inlocuieste pe cea de 75.477,31 lei.
Cat priveste cererea de acordare a unui termen de plata a sultei, formulata de catre reclamanta M. (fosta M.) A., Curtea constata, pe de o parte, ca aceasta critica a fost exprimata exclusiv in considerarea datei pronuntarii sentintei instantei de fond, 22.06.2007, in raport de care ar fi trebuit sa se calculeze termenul de 6 luni (de altfel, expirat la momentul pronuntarii hotararii din apel - 16.01.2008), iar, pe de alta parte, ca argumentele invocate de parte in sustinerea acestei cereri au fost altele decat cele prezentate in recurs, adica necesitatea acordarii unei perioade suficient de mari pentru instrainarea apartamentului atribuit, dupa implinirea termenul de 10 ani, prevazut de Legea nr.112/1995, iar nu existenta unei cereri de restituire/despagubiri efectuata de catre fostul proprietar in baza Legii nr.10/2001. Asadar, aceasta cerere de acordare a unui termen de plata a sultei, formulata de recurenta, va fi respinsa, ca neintemeiata, aceste argumente fiind noi sustinute in recurs.
Curtea va mentine celelalte dispozitii ale deciziei recurate, apreciind astfel ca cea de-a treia critica, legata de modul de compensare a cheltuielilor de judecata, nu este fondata.
Actiunea precizata a reclamantei a fost admisa in parte, astfel incat, chiar si in lipsa dovezilor de plata a onorariului de avocat pentru aparatorul ales al paratului, instanta putea proceda la compensarea in tot a cheltuielilor de judecata, ce reprezentau taxe judiciare de timbru si onorarii de plata a expertului. Suma in litigiu, pe care recurenta o apreciaza ca necompensabila, este cea de 2.000 lei, ce reprezinta onorariu de avocat, dar si suma de 20 lei, constand in plata taxei judiciare de timbru; instanta de fond, ca si cea din apel, in mod corect, fata de dispozitiile art.276 Cod procedura civila, respingand parte din pretentiile reclamantei, singura care a formulat o cerere in cauza, a procedat la compensarea in totalitate a cheltuielilor de judecata. Asadar, sub acest aspect nu se pot retine, ca fiind incidente, prevederile art.304 pct.9 Cod procedura civila.
In raport de dispozitiile art.274 Cod procedura civila, intrucat intimatul - parat M.V. a cazut in pretentii, Curtea va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 1.500 lei, cheltuieli de judecata catre recurenta - reclamanta M. (fosta M.) A., reprezentand onorariu de avocat, conform chitantei nr.5461509-06/15.09.2008. (M.V.)