Calitatea procesual pasiva si raspunderea solidara administratorilor. Cuantificarea prejudiciului prin raportare la fapta si stabilirea cauzelor exoneratoare de raspundere.
Prin sentinta civila nr. 260/S/25.06.2010 pronuntata de Tribunalul Covasna - sectia civila in dosar 1350/119/2008, s-a admis actiunea astfel cum a fost precizata de reclamanta T. L. in calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. L I SRL, in contradictoriu cu paratii T J si B V si in consecinta:
- s-a dispus ca paratii sa suporte, in solidar, in calitate de administratori ai debitoarei falite SC L I SRL, o parte din pasivul acesteia in suma de 1.586.395,87 lei, suma ce va fi depusa in contul de lichidare al debitoarei in vederea platii datoriilor.
A retinut judecatorul-sindic ca, prin activitatea desfasurata, paratii au contribuit la ajungerea societatii debitoare in stare de insolventa, cauzand un prejudiciu total de 1586395,87 lei prin:
1. folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice in folos propriu sau in folosul altei persoane.
In speta de fata, in ultimele situatii financiare apar la capitolul "alte creante" sume in valoare de 388.332,20 lei, care oglindesc exact capitolul de creante al avansului de trezorerie. Totodata, conform indicatorilor financiari din bilantul depus pe anul 2002 societatea avea inregistrata urmatoarele date financiare: Active circulante in suma totala de 663.568,30 lei , din care Stocuri (materiale, productie in curs de executie, semifabricate, produse finite, marfuri etc.) in suma de 149.223,60 lei; Disponibilitati banesti in suma de 19.999,50 lei; Clienti si conturi asimilate 106.013,00 lei si Alte creante in suma de 388.332,20 lei.
A rezultat din cele de mai sus, avand in vedere si faptul ca lichidatorului judiciar nu i-au fost predate bunurile si disponibilitatile societatii, ca administratorii au deturnat activele societatii si au folosit aceste bunuri si valori in scop personal, fiind datori ai restitui societatii. 2.- tinerea unei contabilitati fictive, au facut sa dispara unele documente contabile, sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea.
Neconducand contabilitatea asa cum se prevede prin lege pe categorii si inregistrari separate aferente fiecarui client sau furnizor, respectiv activ, neinregistrand in mod corect operatiunile societatii falite, administratorii sociali au denaturat evidentele contabile ale societatii, au tinut o contabilitate fictiva si nu au putut urmari creantele societatii debitoare. Totodata, lipsurile de inventar, constatate de lichidatorul judiciar scriptic, sub forma activelor imobilizate, a stocurilor si a disponibilitatilor banesti, a lipsei inregistrarilor contabile in acest sens, denota ca administratorii nu au luat masuri in vederea tinerii evidentelor contabile conform reglementarilor legale, nu au tinut o evidenta a creantelor si datoriilor de incasat, au folosit disponibilitatile banesti si bunurile societatii in scop personal.
De asemenea, aceasta fapta ilicita a rezultat si din aceea ca organele de conducere nu au prezentat documentele contabile spre verificare, astfel incat, s-a ajuns la concluzia ca acestia nu au tinut contabilitatea in conformitate cu dispozitiile legale in materie.
3. - deturnarea sau ascunderea unei parti din activul persoanei juridice ori marirea in mod fictiv a pasivului acesteia.
Deturnarea activelor in speta de fata consta in faptul ca prin actiunea lor administratorii, care sunt obligati prin lege a asigura conservarea patrimoniului social, paratii de astazi au scos din patrimoniul falitei marea parte a bunurilor acesteia.
Totodata, ca urmare a netinerii contabilitatii la zi nu s-a putut determina faptic situatia patrimoniala a societatii, prin asta incercand a ascunde situatia de fapt a patrimoniului societatii si anume deturnarea unei parti din activul societatii si folosind aceste bunuri in nume propriu.
Cat priveste marirea fictiva a pasivului debitoarei, in practica, cel mai adesea aceasta fapta ilicita se savarseste prin omisiunea membrilor organelor de conducere de a initia demersurile necesare in vederea recuperarii creantelor pe care debitorul persoana juridica le are fata de anumiti parteneri contractuali, astfel ca pasivul debitorului se mareste in mod fictiv. Este evident ca in conditiile in care creantele nu au fost recuperate, aceasta situatie este imputabila in principal administratorului social al debitoarei insolvente, astfel incat creditorii acesteia inscrisi la masa credala au fost prejudiciati prin nerecuperarea acestor creante.
Referitor la fapta de a folosi mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati, s-a retinut ca aceasta fapta ilicita poate fi savarsita de catre membrii organelor de supraveghere/conducere sau de catre orice alta persoana prin contractarea unor imprumuturi cu dobanzi impovaratoare, de regula cu mult peste valoarea practicata de banci, sau prin vanzarea unor active sub preturile practicate pe piata.
In speta de fata, au fost obtinute finantari nerambursabile si credite cu dobanda preferentiala. Este cunoscut faptul ca atat finantarile nerambursabile obtinute din fonduri comunitare de preaderare, cat si creditele obtinute de la AJOFM cu bonificatie de dobanda sunt acordate cu indeplinirea unor conditii. In masura in care conditiile de mai inainte nu sunt indeplinite, institutiile finantatoare sunt obligate la restituirea acestor finantari cu penalitatile contractuale aferente.
In situatia debitoarei, aceste sanctiuni banesti s-au ridicat la nivelul sumei totale de 353.468,09 lei, constand in urmatoarele: 121,710.43 lei reprezentand penalitati calculate in baza Legii 76/2002, 220,107.06 lei debit principal platibil catre Ministerul Economiei si Finantelor - Oficiul de Plati si Contractare PHARE, 11,650.60 lei dobanzi calculate de catre aceeasi institutie finantatoare, si in mod evident devin impovaratoare debitorului.
Faptele savarsite de parati, astfel cum au fost expuse mai sus, intrunesc conditiile prevazute de art. 138 alin.1 lit."a", "d" si "e" din Legea 85/2006.
Prin savarsirea culpabila a faptelor prevazute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, paratii au condus la ajungerea debitoarei in stare de insolventa, fiind dovedit raportul de cauzalitate dintre faptele ilicite si prejudiciul identificat.
Prevederile art.138 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, reglementeaza si determina limitativ situatiile in care membrii organelor de conducere ale debitorului falit pot fi obligati sa acopere pasivul acestuia.
Aceasta raspundere este o forma speciala a raspunderii juridice patrimoniale si presupune ca, in privinta faptuitorului sa fie indeplinite atat conditiile generale ale raspunderii civile delictuale instituite de art.998 Cod civil cat si conditiile speciale ale art. 138 alin.(1) din legea amintita, si anume: prejudiciul, fapta ilicita care sa fie una dintre cele prevazute de acest articol al legii, legatura cauzala dintre prejudiciu si starea de insolventa a debitorului, precum si vinovatia.
Drept urmare, pentru partea din pasivul debitoarei insumand 1.586.395,87 lei (astfel cum a fost precizata de catre reclamanta) care constituie prejudiciu s-a justificat angajarea raspunderii civile delictuale a paratului, retinandu-se ca fiind indeplinite si conditiile instituite de art.998-999 Cod civil.
Instanta a constatat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art.138 alin.(1) lit."a", "d" si "e" din Legea nr.85/2006, motiv pentru care s-a admis actiunea reclamantei.
Impotriva acestei solutii au declarat recurs paratii B.V. si T.J. aducandu-i critici pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand in principal, casarea sentintei si trimiterea acesteia spre rejudecare la instanta de fond, iar in subsidiar, casarea sentintei si pe fond respingerea actiunii introductive.
In expunerea motivelor de recurs, reclamantul B. V., raportat la dispozitiile art. 305 alin.5 Cod procedura civila critica sentinta instantei de fond, sub motivul ca, in absenta documentelor contabile ale societatii judecatorul-sindic a apreciat ca fiind incidente dispozitiile art. 138 alin.1 lit. a, d si e, pe baza unor sustineri cu caracter general si neprobate.
Or, intrucat documentele contabile s-au ridicat de executor si lichidator judiciar dupa incetarea mandatului de administrator al recurentului B. V., lipsa documentelor nu-i e imputabila.
In ceea ce priveste motivul de recurs intemeiat pe art. 304 pct.9, se arata ca faptele imputate nu exista, nu s-a probat raportul de cauzalitate dintre faptele ilicite si starea de insolventa a S.C. L. I.. S.R.L., iar instanta n-a dat eficienta cauzei exoneratoare de raspundere - fapta unei terte persoane (R. T. L., pentru care nu e tinut a raspunde si fapta persoanei juridice insasi.
In expunerea propriilor motive de recurs paratul T. J. arata ca la termenul cand s-a dezbatut in fond cauza, procedura de citare nu a fost legal indeplinita. Aceasta intrucat, consecinta a rezilierii contractului de asistenta juridica s-a depus cerere privitoare la comunicarea actelor de procedura la domiciliul sau. Ulterior, la 10.01.2011 a luat cunostinta de sentinta si-a promovat recurs, pentru care se impune repunerea in termen pentru formularea caii de atac.
Sub aspectul fondului se arata ca nu a efectuat acte de administrare pentru S.C. L. I. S.R.L., societatea fiind condusa de R. L. Or, intrucat era administrator formal, si-a notificat societatea ca renunta la mandat, incepand cu data de 23.04.2004.
Totodata, nu s-au administrat probe care sa ateste savarsirea faptelor prevazute la art. 138 lit. a, d si e din Legea nr. 85/2006, impunandu-se efectuarea unei expertize contabile, care sa ateste daca insolventa societatii a fost determinata de sus-amintitele fapte.
In drept:art. 312 alin.5 Cod procedura civila.
Recursurile sunt intemeiate.
Recurentii parati T. J. si B. V. au detinut in perioada 30.09.2002-13.09.2004 calitatea de administratori sociali ai S.C. L. I. S.R.L. astfel ca, ei au calitate procesuala pasiva, indiferent daca la data deschiderii procedurii erau in functie sau nu, si deci independent de faptul ca mandatul lor era incetat sau nu daca, insa au savarsit faptele expres si limitativ prevazute de lege, au generat starea de insolventa asupra averii debitoarei (indiferent ca au avut sau nu atributii de conducere sau de supraveghere in cadrul persoanei juridice), esentiala fiind determinarea raportului de cauzalitate dintre faptele reclamate art. 138 lit.a, d si e si ajungerea debitoarei in stare de insolventa.
Or, neefectuarea lucrarii de expertiza contabila sub motiv ca documentele contabile nu se mai regasesc, nu poate fi primita fata de procesul-verbal de predare - primire din 30.03.2007 incheiat intre T. L. si expertul contabil T.T. si procesul-verbal de constatare intocmit in dosarul executional 272/3.10.2004, lichidatorul judiciar avand obligatia conform art.55 din Legea nr. 85/2006, sa reconstituie documentele prevazute la art. 28.
Doar prin efectuarea raportului de expertiza contabila urmeaza a se stabili daca faptele reclamate: de a folosi in interes propriu stocuri de marfa in valoare de 877.360.680lei, respectiv stocuri de produse finite si utilaje in suma de 1.274.310.000 lei, de netinere a contabilitatii conform cu legea ori de ascundere a unor documente contabile, respectiv de contractarea de mijloace ruinatoare, prin contractarea de imprumuturi, au fost savarsite de parati, daca exista raport de cauzalitate intre aceste fapte, distinct pentru fiecare administrator social si ajungerea debitoarei in stare de insolventa, de cuantificare a prejudiciului pentru fiecare fapta, in parte.
Judecatorul-sindic a dispus ca paratii sa fie tinuti in solidar, omitand insa sa cerceteze daca aparitia starii de insolventa este contemporana sau anterioara perioadei de timp in care si-au exercitat mandatul ori in care au detinut pozitia care ar fi putut cauza insolventa (art. 138 alin.4), cu precizarea ca antrenarea raspunderii poate opera atat in privinta administratorilor de drept cat si in privinta administratorilor de fapt, daca acesta a efectuat acte specifice acestei functii, cum ar fi semnarea de contracte, de instrumente de plata.
Din aceasta perspectiva trebuie analizata fapta privitoare la folosirea de mijloace ruinatoare pentru a procura societatii fonduri (primul contract PHARE si al II-lea in baza Legii nr. 76/2001) impunandu-se efectuarea unei expertize care sa constate gradul de expunere la riscul pietei financiar-bancare. Totodata, cercetarea judecatoreasca urmeaza a stabili daca contractarea creditelor este rezultatul hotararii adunarii generale a asociatilor si daca raportat la aceasta imprejurare ar opera exonerarea de raspundere.
Nu se sustin criticile paratului T.J. relativ la nelegala citare si implicit la lipsa de aparare invocata pentru termenul din 28.05.2010, intrucat contractul de asistenta juridica incheiat cu avocatul ales incetase, insa cererile de renuntare la aparare, respectiv indicarea adresei pentru comunicarea actelor de procedura au fost depuse dupa dezbaterea cauzei. Or, chiar apreciind asupra momentului de depunere al cererilor, vatamarea produsa n-a fost de natura a atrage nulitatea conform art. 105 alin.2 si nici casarea conform art. 312 alin.5, intrucat nelegala citare reclamata poate privi termenele de dezbatere a fondului si nu si de administrare a probelor.
Ratiunile recurentilor parati se sustin inca relativ la criticile privind necercetarea fondului cauzei, sub aspectul efectuarii probei cu expertiza contabila si legat de aceasta a cercetarii judecatoresti sub aspectul raportului de cauzalitate si-a cauzelor exoneratoare de raspundere.
Pentru aceste ratiuni de fapt si de drept sus-amintite, conform art. 312 alin.5 Cod procedura civila Curtea va admite recursurile paratilor T. J. si B. V., casand sentinta recurata cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare judecatorului-sindic.
Decizia 112/R /22.02.2011 - CV
2