Suspendarea executarii actului administrativ.
- art.14, 15 din legea nr.554/2004
Instanta poate dispune, la cererea persoanei interesate, suspendarea executarii unui act administrativ, in cazul indeplinirii cumulative a conditiilor imperative prevazute de lege, respectiv existenta unui caz bine justificat si iminenta procedurii unei pagube prin executarea actului.
In ceea ce priveste cea de-a doua conditie legala, respectiv producerea unei pagube iminente, recurenta reclamanta trebuia sa faca dovada existentei acesteia, in forma perturbarii previzibile grave a unui serviciu public.
Or, caracterul de activitate conexa sau serviciul prestat in baza unui contract, de catre dispecerat, nu poate prin el insusi sa duca la o perturbare previzibila a serviciului public de transport.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA NR.1992/25.09.2008)
Asupra recursului civil de fata, constata ca prin cererea inregistrata la Tribunalul Bucuresti-Sectia a IX-a sub nr.24888/CA/3/2008 reclamanta ASOCIATIA "U. N. A C. A. L. P. a chemat in judecata pe paratul CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCURESTI solicitand suspendarea executarii art.4, 23, 24 si 28 alin.2, art.63 din Anexa nr.1, Anexa nr.3 si 4 din HCGMB nr.178 in temeiul art.15 din Legea nr.554/2004.
Prin sentinta civila nr.2114 din data de 12.08.2008 a Tribunalului Bucuresti - Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, pronuntata in dosarul nr.24888/3/CA/2008 a fost respinsa cererea ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut, in esenta, ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.14 alin.1 raportat la art.2 lit.f din lege, respectiv conditia cazului temeinic justificat, in ceea ce priveste excluderea asociatiilor din sfera persoanelor juridice nu se constata o indoiala serioasa asupra legalitatii actului atata vreme cat Legea nr.38/2003, modificata prin Legea nr.265/2007 precum si Normele de aplicare ale acesteia cuprins aceleasi dispozitii cu privire la activitatea de dispecerat.
Pe de alta parte, reclamanta a introdus actiunea la data de 26.06.2008, iar obligatia vizarii licentei de executie ar fi existat pana la data de 23.06.2008, anterior introducerii actiunii.
In ceea ce priveste a doua conditie, instanta a apreciat ca nefiind indeplinita nici conditia privind paguba iminenta in raport de eventuala perturbare grava a functionarii unui serviciu public, fata de dispozitiile art.2 alin.1 lit.s din Legea nr.554/2004.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie pentru urmatoarele motive:
1. Instanta de fond a incalcat dispozitiile art.IV din Legea nr.265/2007 intrucat art.IV enumera limitativ categoriile de autorizatii care sunt supuse preschimbarii, or, legea nu a prevazut obligatia de preschimbare a licentei de dispecerat taxi, astfel incat art.4 din Anexa nr.1 a carui suspendare s-a solicitat stabileste in mod abuziv preschimbarea acestora.
Prin hotararea pronuntata instanta de fond a incalcat dispozitiile Legii nr.265/2007, Ordonanta Guvernului nr.26/2000, art.9 si art.53 din Constitutia Romaniei si CEDO intrucat a apreciat ca excluderea asociatiilor si fundatiilor din sfera persoanelor juridice nu constituie o indoiala serioasa asupra legalitatii actului, fara sa tina cont ca potrivit art.15 din Legea nr.265/2007, activitatea de dispecerat taxi poate fi executata de catre orice persoana juridica.
Desi Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.109/2005 privind transporturile rutiere este prevazuta ca fundament legal, in Anexa nr.2-art.15-art.23 din Anexa nr.1 exclude asociatiile si fundatiile din categoria persoanelor juridice ignorand reglementarea legala pe care se fundamenteaza Ordinul nr.1892/2006, care prevede la art.6 ca pot obtine licenta de transport atat societatile comerciale cat si asociatiile si fundatiile non-profit.
Instanta de fond a incalcat atat dispozitiile Legii nr.265/2007 cat si Legea nr.92/2007, intrucat a exclus activitatea de dispecerat taxi din categoria serviciilor publice, aceasta activitate fiind o activitate conexa transportului in regim de taxi, astfel incat si activitatea de dispecerat taxi este asimilata serviciilor publice, motiv pentru care este reglementata prin HCGMB nr.178/2008
2. Hotararea pronuntata cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii.
Instanta de fond a apreciat ca sub aspectul imposibilitatii de a desfasura activitatea de dispecerat taxi, desi reclamanta detine licenta de dispecerat taxi eliberata de ARR, valabila pana la data de 23.06.2009, datorita dispozitiilor din Regulament a caror suspendare se solicita, care exclud asociatiile si fundatiile din sfera persoanelor juridice, "reclamanta motiveaza existenta cazului temeinic justificat", pentru ca ulterior sa considere ca excluderea asociatiilor si fundatiilor din sfera persoanelor juridice nu constituie o indoiala serioasa asupra legalitatii actului astfel incat conditia cazului bine justificat nu este indeplinita.
Instanta a apreciat ca activitatea de dispecerat taxi nu este un serviciu public, pentru ca ulterior sa aprecieze ca fiind un serviciu public atunci cand considera ca acesta nu este afectat intrucat reclamanta nu asigura singular o atare activitate.
De asemenea, intrucat instanta a apreciat ca HCGMB nr.178/2008 reglementeaza serviciul public de transport, nu si activitatea de dispecerat, desi dispozitiile din HCGMB nr.178/2008 a caror suspendare se solicita reglementeaza activitatea de dispecerat, aceste motive sunt straine de natura pricinii.
Hotararea cuprinde motive straine de natura pricinii intrucat Legea nr.38/2003 modificata prin Legea nr.265/2007 nu cuprinde aceleasi dispozitii de excludere a asociatiilor si fundatiilor din sfera persoanelor juridice, cum a retinut instanta de fond, ci, asa cum s-a aratat, art.15 din Legea nr.265/2007 mentine aceleasi dispozitii din Legea nr.38/2003, in sensul ca activitatea de dispecerat poate fi executata de orice persoana juridica.
Hotararea cuprinde motive straine de natura pricinii, intrucat instanta de fond a apreciat ca nu este indeplinita conditia cazului temeinic justificat intrucat reclamanta a introdus actiunea la data de 23.06.2008, iar obligatia vizarii licentei de executie ar fi existat pana la data de 23.06.2008, anterior introducerii actiunii, or, prin Legea nr.265/2007 s-a modificat autoritatea de autorizare, in sensul ca nu mai este competenta sa autorizeze ARR din subordinea Ministerului Transporturilor ci Primaria Municipiului Bucuresti, iar potrivit art. IV din Legea nr.265/2007 licentele de transport emise anterior modificarii Legii nr.38/2003 se preschimba de catre autoritatea de autorizare cu mentinerea aceleiasi valabilitati.
Insa, art. IV enumera limitativ categoriile de autorizatii care sunt supuse preschimbarii, or, legea nu a prevazut obligatia de preschimbare a licentei de dispecerat taxi. Anterior modificarii Legii nr.38/2003 reclamanta avea obligatia vizarii de catre ARR pana la data de 23.06.2008, insa prin Legea nr.265/2007 s-a modificat autoritatea de autorizare, fiind reglementata preschimbarea licentelor emise de catre ARR si nu vizarea, dupa cum a retinut instanta de fond.
In sfarsit se mai sustine ca instanta apreciaza in considerente ca reclamanta fiind persoana juridica de drept privat fara scop patrimonial " nu se poate sustine existenta unui prejudiciu material in patrimoniul acesteia", desi reclamanta nu a invocat nici un moment faptul ca dispozitiile HCGMB nr.178/2008 ii creeaza un prejudiciu material, ci dimpotriva s-a invocat perturbarea previzibila grava a functionarii unui serviciu public.
Recursul a fost timbrat cu 2 RON taxa timbru si 0,15 RON timbru judiciar, potrivit Legii nr.146/1997 si Ordonanta Guvernului nr.32/1995.
Analizand actele si lucrarile dosarului, sentinta recurata, atat prin prisma motivelor de recurs invocate cat si in limitele prevazute de art.3041 Cod procedura civila, Curtea apreciaza recursul ca fiind nefondat pentru urmatoarele considerente:
1. In mod corect instanta de fond a retinut ca nu sunt indeplinite conditiile art.14 din Legea nr.554/2004, atat in privinta cazului temeinic justificat, cat si a pagubei iminente, in varianta perturbarii previzibile grave a functionarii unui serviciu public.
Potrivit art.2 alin.1 lit.t) prin cazuri bine justificate se intelege imprejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ.
Sustinerile recurentei-reclamante privind faptul ca paratul a incalcat dispozitiile art.IV din Legea nr.265/2007 intrucat art.IV enumera limitativ categoriile de autorizatii care sunt supuse preschimbarii, or, legea nu a prevazut obligatia de preschimbare a licentei de dispecerat taxi, astfel incat art.4 din Anexa nr.1 a carui suspendare s-a solicitat stabileste in mod abuziv preschimbarea acestora, nu pot fi retinute, ca fiind o indoiala serioasa asupra legalitatii acestor dispozitii, fiind rodul unei interpretari date de reclamanta a acestor dispozitii, aspectele invocate neputandu-se constitui ca motive de indoiala serioasa, in privinta legalitatii dispozitiilor art.4 din Anexa la HCGMB nr.178/21.04.2008.
De asemenea, s-a mai sustinut ca hotararea pronuntata instanta de fond a incalcat dispozitiile Legii nr.265/2007, Ordonanta Guvernului nr.26/2000, art.9 si art.53 din Constitutia Romaniei si CEDO intrucat a apreciat ca excluderea asociatiilor si fundatiilor din sfera persoanelor juridice nu constituie o indoiala serioasa asupra legalitatii actului, fara sa tina cont ca potrivit art.15 din Legea nr.265/2007, activitatea de dispecerat taxi poate fi executata de catre orice persoana juridica.
Instanta de fond nu a retinut ca asociatiile si fundatiile au fost excluse din sfera persoanelor juridice, ci a apreciat ca nu exista o indoiala serioasa asupra legalitatii actului, atata vreme cat Legea nr.38/2003, modificata prin Legea nr.265/2007 precum si Normele de aplicare ale acesteia cuprins aceleasi dispozitii cu privire la activitatea de dispecerat. Pe de alta parte, se constata ca reglementarea din art.21-27 din Regulament, privind activitatea de dispecerat de taxi nu contine nici o dispozitie care sa excluda asociatiile si fundatiile, potrivit art.21 alin.2, activitatea de dispecerat de taxi poate fi executata numai pe teritoriul municipiului Bucuresti de catre orice persoana juridica, denumita in continuare dispecerat, autorizata de autoritatea de autorizare, in conditiile prezentului regulament.
2. Hotararea pronuntata nu cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii, instanta de fond a retinut ca reclamanta a introdus actiunea la data de 26.06.2008, iar obligatia vizarii licentei de executie ar fi existat pana la data de 23.06.2008, anterior introducerii actiunii, in conditiile in care licenta de executie pentru dispecerat taxi eliberata de ARR este valabila pana in anul 2009, numai daca primea viza anuala, iar sustinerea ca in Legea nr.265/2007 nu a fost prevazuta obligatia de preschimbare, dispozitiile art.4 din Anexa nr.1 sunt in concordanta cu prevederile art.54 din Ordinul nr.356/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.38/2003.
De asemenea, se sustine ca instanta a apreciat ca activitatea de dispecerat taxi nu este un serviciu public, pentru ca ulterior sa aprecieze ca fiind un serviciu public atunci cand considera ca acesta nu este afectat intrucat reclamanta nu asigura singular o atare activitate.
Aceasta sustinere nu poate fi retinuta, pe de o parte, pentru ca instanta de fond a retinut ca in primul rand serviciul public reglementat de hotararea contestata este serviciul public de transport, activitatea de dispecerat desfasurandu-se in temeiul unui contract incheiat cu transportatorii, astfel ca o atare activitate nu poate fi apreciata ca fiind serviciu public.
Potrivit art.11 lit.j din Legea nr.265/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr.38/2003, privind transportul in regim de taxi si in regim de inchiriere prin dispecerat taxi se intelege activitatea conexa transportului in regim de taxi, care preia telefonic sau prin alte mijloace si transmite comenzile clientului prin statia radio de emisie-receptie catre taximetrist.
De asemenea, conform art.15 alin.4-10 din lege, activitatea de dispecerat se desfasoara pe baze contractuale numai pentru transportatorii autorizati care desfasoara servicii de transport in regim de taxi, in aceeasi localitate de autorizare. Transportatorii autorizati care executa servicii de transport in regim de taxi vor utiliza serviciile unui dispecerat in conditiile prezentei legi, pe baza de contract de dispecerizare, incheiat cu acesta in conditii nediscriminatorii. Serviciile de dispecerat sunt obligatorii pentru toate taxiurile transportatorilor autorizati, care isi desfasoara activitatea intr-o localitate, cu exceptia localitatilor unde s-au atribuit mai putin de 100 de autorizatii taxi, unde serviciul este optional.
Contractele de dispecerat taxi incheiate cu transportatorii autorizati trebuie sa contina prevederi privind obligatiile partilor de a respecta reglementarile privind calitatea si legalitatea serviciului prestat, precum si tarifele de distanta convenite a fi utilizate. Taxiurile deservite de un dispecerat pot realiza serviciul de transport utilizand tarife unice sau tarife diferentiate pe categorii de autovehicule, astfel cum este prevazut in contractul de dispecerizare. Dispeceratul poate pune la dispozitia transportatorilor autorizati pe care ii deserveste statii radio de emisie-receptie pentru dotarea taxiurilor, pe baza de contract de inchiriere, incheiat in conditii nediscriminatorii."
Pe de alta parte, art.22 din HCGMB nr.178/21.04.2004, prevede ca dispeceratele taxi au dreptul si obligatia sa ofere servicii de dispecerizare in baza contractului-cadru de servicii, prezentat in Anexa nr.2, numai transportatorilor autorizati care isi desfasoara activitatea in municipiul Bucuresti, pe baza autorizatiilor de taxi emise de autoritatea de autorizare din cadrul Primariei Municipiului Bucuresti.
In conditiile in care in obiectul de activitate al unui transportator autorizat-persoana juridica se regaseste si activitatea de dispecerat taxi, aceasta din urma este considerata o activitate conexa a acestuia si se excepteaza de la obligatia incheierii contractului.
Prin urmare, activitatea de dispecerat este fie o activitate conexa serviciului public de transport in regim de taxi, fie un serviciu oferit de dispeceratele taxi, in baza unui contract incheiat cu transportatorii autorizati.
Astfel si intr-un caz si celalalt, reclamanta trebuia sa faca dovada existentei si a celei de-a doua conditii prevazuta de art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv paguba iminenta, in forma perturbarii previzibile grave a unui serviciu public.
Or, caracterul de activitate conexa sau serviciu prestat contractual de catre un dispecerat nu poate prin el insusi sa duca la o perturbare previzibila a serviciului public de transport si cu atat mai mult una grava, cu atat mai mult cu cat reclamanta este doar dispecer nu si transportator.
Nu este lipsit de relevanta nici faptul ca in conditiile in care reclamanta nu ofera singular activitatea de dispecerat, astfel incat, cu atat mai mult nu este dovedita o perturbare previzibila grava a serviciului public de transport in regim de taximetru.
Fata de aceste considerente, Curtea, vazand dispozitiile art.312 Cod procedura civila, urmeaza sa respinga recursul, ca nefondat.