Faliment . Raspunderea administratorului pentru netinerea contabilitatii conform legii. Cazul fortuit cauza de exonerare de raspundere
Prin actiunea formulata reclamanta DGFP Brasov, in calitate de creditor al debitoarei SC "S C" SRL - in faliment, a chemat in judecata paratul S.V., in calitate de administrator social al debitoarei, solicitand atragerea raspunderii personale materiale a paratului, pana la concurenta sumei de 13561 lei, in temeiul art. 137 al 1 lit. d din legea 64/1995 , actual 138 al 1 pct. d din Legea 85/2006.
Prin sentinta civ. nr. 82/12.01.2009 Tribunalul Brasov a admis actiunea formulata de catre reclamantul DGFP Brasov, in calitate de creditor al debitorului SC "S C" SRL - in faliment, in contradictoriu cu paratul S.V., in calitate de administrator social al debitorului, intemeiata pe prevederile art.138 al.1 lit.d din Legea nr 85/2006 si in consecinta a obligat paratul sa suporte din averea personala suma de 13561 lei, aceasta urmand sa intre in averea debitorului.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele considerente:
Fata de debitoarea SC "S C" SRL s-a deschis procedura reorganizarii judiciare si a falimentului in baza Legii nr. 64/1995, procedura fiind in faza de aprobare a raportului final.
Din probele administrate in cauza, respectiv inscrisurile aflate la dosarul de faliment si lipsa nejustificata a paratului la interogatoriu, rezulta ca paratul nu s-a preocupat de tinerea unei contabilitati in conformitate cu legea, astfel incat acesta a comis fapta prevazuta de art.138 al.1 lit. d din Legea nr.85/2006.
Astfel se constata ca procedura reorganizarii judiciare si a falimentului a fost deschisa fata de debitoare in baza Legii nr.64/1995. In tabelul definitiv consolidat al creantelor debitoarei a fost inscris creditorul DGFP BRASOV cu o creanta de 13561 lei. Aceasta creanta reprezinta amenda aplicata debitoarei pentru nedepunerea la termenele legale a situatiilor financiare obligatorii prevazute de lege.
Obligatia de a organiza si conduce contabilitatea unei societati comerciale si de a depune la autoritatile statului competente situatiile financiare periodice (bilantul contabil de semestru, bilantul contabil anual, precum si alte declaratii) ii revine administratorului social, potrivit dispozitiilor Legii nr. 31/1990 si ale Legii nr.82/1991.
Debitoarea nu a inregistrat o situatie financiara obligatorie la A.F.P. Brasov.
Rezulta ca paratul nu si-a indeplinit obligatiile impuse de lege specifice administratorului social al unei societati comerciale. Ca urmare a incalcarii acestor obligatii debitoare a inregistrat datorii la bugetul statului respectiv amenzile aplicate debitoarei de catre DGFP BRASOV pentru neindeplinirea acestor obligatii de catre parat.
Avand in vedere caci creanta DGFP BRASOV inscrisa in tabelul creditorilor reprezinta amenzi aplicate debitoarei, iar procedura insolventei s-a deschis la cererea acestui creditor se constata ca fapta paratului de a nu tine o contabilitate in conformitate cu legea a cauzat si starea de insolventa a debitoarei.
Fata de aceste constatari rezulta ca paratul a comis fapta prevazuta de art.138 al.1 lit. d din Legea nr.85/2006.
Judecatorul sindic apreciaza ca in cauza s-a dovedit existenta savarsirii unei fapte ilicite si a vinovatiei paratului..
In motivarea recursului se arata urmatoarele:
Suma de 13561 lei este reprezentata de amenzile aplicate conform proceselor verbale 1197/5.11.2003, 1904/5.11.2003, 1197/5.11.2003, 49066/27.04.2004, 59339/7.05.2004 si 71637/27.08.2004.
In perioada 25.04.2003-31.10.2007 recurentul a executat o pedeapsa privativa de libertate, astfel incat era imposibil sa poata conduce contabilitatea , ceea ce rezulta din biletul de liberare nr. K 16928/31.10.2007 eliberat de Administratia Nationala a Penitenciarelor.
Art. 138 din Legea 85/2006 impune cerinta ca starea de insolventa sa se datoreze faptei personale a paratului si trebuie sa se limiteze la prejudiciul adus societatii. Instanta de fond nu a analizat in ce masura suma de 13561 lei este imputabila activitatii comisive sau omisive paratului. Raportat la perioada 25.04.2003-31.10.2007 paratului nu-i poate fi imputata fapta retinuta de art. 138 al 1 lit. d.
Starea de insolventa a debitoarei nu se datoreaza tinerii contabilitatii nelegal , ci amenzilor aplicate chiar de creditoarea DGFP.
Intimata DGFP Brasov a depus intampinare . Din rapoartele lichidatorului rezulta ca paratul nu a depus diligente in vederea conducerii evidentei contabile a debitoarei conform legii
Creanta DGFP se compune in principal din amenzi aplicate debitoarei pentru nedepunerea la termenele legale a documentelor de raportare contabila si a declaratiilor fiscale .
Potrivit art. 73 si 198 din Legea 31/1990 obligatia tinerii evidentei contabile revine administratorului fiscal. Nedepunerea declaratiilor privind obligatiile fiscale la organele financiare a generat aplicarea de amenzi care au dus la initierea procedurii insolventei.
Debitoarea nu a depus la unitatea fiscala bilanturile contabile si declaratiile de la infiintarea societatii din anul 1997.Astfel nu se poate retine sustinerea recurentului cu privire la faptul ca in perioada 25.04.2003 -31.10.2007 a fost privat de libertate si nu a putut conduce evidenta contabila conform legii , atata timp cat si in perioada anterioara privarii de libertate nu si-a indeplinit obligatiile prevazute de legea contabilitatii si codul fiscal.
Sustinerea recurentului conform careia nu sunt dovedite elementele raspunderii delictuale si a raportului de cauzalitate intre amenda si insolventa societatii este infirmata de probele dosarului , respectiv nota de prezentare, titlurile executorii , procesele verbale de constatare a contraventiilor , fisa sintetica privind evidenta pe platitor , conform carora se constata ca paratul s-a sustras de la plata obligatiilor bugetare cu intentie , aspect dovedit si de conduita lui culpabila manifestata prin nepasare si lipsa de diligenta pentru situatia fiscala a debitoarei.
Curtea constata fondat recursul declarat de parat.
Antrenarea raspunderii administratorilor presupune indeplinirea urmatoarelor conditii : prejudiciul creditorilor , fapta sa se incadreze in cazurile prevazute de lege ,raportul de cauzalitate dintre fapta si incetarea platilor , culpa persoanei a carei raspundere se antreneaza sub forma intentiei sau a culpei .
Fiind o raspundere civila delictuala cauzele de neraspundere sunt forta majora , cazul fortuit , fapta celui prejudiciat , fapta tertului pentru care administratorii nu sunt tinuti a raspunde.
Fapta prevazuta de art 138 al 1 lit d din legea 85/2006 se poate savarsi prin tinerea unei contabilitati fictive , constand in inregistrarea in contabilitate a unor date false ,de natura sa denatureze situatia financiara a debitorului ,prin netinerea contabilitatii in conformitate cu legea contabilitatii si cu alte legi speciale sau prin dosirea unor documente contabile , in scopul denaturarii situatiei financiare.
Din raportul lichidatorului judiciar rezulta ca debitoarea nu a desfasurat activitate , nu a depus documentele contabile cerute de lege la organele fiscale de la infiintarea societatii in anul 1997.
Creanta DGFP se compune in principal din amenzi aplicate debitoarei pentru nedepunerea la termenele legale a documentelor de raportare contabila si a declaratiilor fiscale pe care debitoarea avea obligatia sa le depuna la AFP Brasov conform legii contabilitatii si ale codului fiscal.
Nedepunerea declaratiilor privind obligatiile fiscale la organele financiare a generat aplicarea de amenzi care au dus la initierea procedurii insolventei.
Suma de 13561 lei este reprezentata de amenzile aplicate conform proceselor verbale 1197/5.11.2003, 1904/5.11.2003, 1197/5.11.2003, 49066/27.04.2004, 59339/7.05.2004 si 71637/27.08.2004 aplicate pentru nedepunerea situatiilor financiare pentru perioada 31.12.2003-30.06.2004 .
Potrivit art. 36 din legea 82/1991 termenul de depunere a situatiilor financiare anuale este de 120 zile pentru societatile comerciale , deci termenul de depunere a acestora expira dupa ce paratul a intrat in penitenciar si a fost in imposibilitate obiectiva de intocmire si depunere a documentelor contabile
In perioada 25.04.2003-31.10.2007 recurentul a executat o pedeapsa privativa de libertate, astfel incat era imposibil sa poata conduce contabilitatea , ceea ce rezulta din biletul de liberare nr. K 16928/31.10.2007 eliberat de Administratia Nationala a Penitenciarelor, aceasta fiind un caz fortuit exonerator de raspundere.
Sustinerea intimatei in sensul ca si anterior privarii de libertate paratul nu si-a indeplinit obligatiile este intemeiata , insa avand in vedere ca amenzile care au stat la baza prezentei actiuni in atragerea raspunderii privesc obligatii care puteau fi indeplinite dupa intrarea paratului in stare de detentie , acestea nu pot fi considerate cauze ale intrarii debitoarei in stare de insolventa existand un caz fortuit , iar pentru perioade in care paratul ar fi trebuit sa -si indeplineasca obligatiile nu s-au aplicat amenzi.
Pentru aceste considerente Curtea a admis recursul declarat de paratul "SV" impotriva sentintei Tribunalului Brasov care a fost modificata in tot, in sensul respingerii actiunii.
Decizia nr. 168/R/2 aprilie 2009 - sectia comerciala