Recursul parchetului. Cazul de casare prevazut de art. 3859 alin. 1 pct. 18 Cod procedura penala. Infractiunea de furt calificat prevazuta de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, si i Cod penal.
Constata ca prin sentinta penala nr. 1778 din 23 octombrie 2007, Judecatoria Brasov l-a condamnat pe inculpatul C.N.F. la pedeapsa de 3 ani si 2 luni inchisoare pentru infractiunea de furt calificat prevazuta de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, si i, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal. In baza art. 83 Cod penal a revocat suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 3 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 807/2001 a Judecatoriei Brasov, pe care a adaugat-o la pedeapsa de mai sus, inculpatul avand de executat pedeapsa de 6 ani si 2 luni inchisoare. I-a aplicat si pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute in art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal pe durata prevazuta de art. 71 Cod penal. A respins actiunea penala formulata de partea civila S.S. L-a obligat pe inculpat sa plateasca statului suma de 320 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca, in noaptea de 27 martie 2003, inculpatul C.N.F. impreuna cu inculpatul B.R.G. si numitul A.L.S. au sustras dintr-o magazie apartinand partii vatamate S.S. 27 saci cu cereale.
Prin decizia penala nr. 35 din 18 februarie 2008, Tribunalul Brasov a respins apelul declarat de inculpatul C.N.F.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul. Acesta a invocat cazul de casare prevazut de art. 3859 alin. 1 pct. 8 Cod procedura penala, solicitand casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului care, in prezenta actelor medicale ce puneau la indoiala starea sa psihica, a respins cererea de efectuare a unei expertize psihiatrice.
Prin decizia penala nr. 284/9.04.2008 pronuntata de Curtea de Apel Brasov in dosarul nr. 115/197/2005 a fost admis recursul declarat de inculpatul C.N.F. impotriva deciziei penale nr. 35/2008 a Tribunalului Brasov pe care a casat-o cu privire la acest inculpat si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare acestei instante motivat de faptul ca instanta de apel a avut suficiente date care puneau la indoiala discernamantul inculpatului, motiv pentru care a apreciat ca se impune efectuarea unei expertize psihiatrice cu internarea inculpatului, expertiza de natura sa stabileasca daca, in functie de bolile de care sufera, acesta avea discernamant la data savarsirii faptei.
La rejudecare, apelul inculpatului a fost inregistrata sub numarul de dosar 2718/62/2008.
Prin decizia penala nr. 178/A/25.08.2008 pronuntata de Tribunalul Brasov a fost admis apelul declarat de inculpatul C.N.F. impotriva sentintei penale nr. 1778/2007 pronuntata de Judecatoria Brasov in dosarul penal cu nr. 115/197/2005, sentinta ce a fost desfiintata relativ la inculpatul C.N.F. sub aspectul solutionarii laturii penale si al cheltuielilor judiciare la care acesta a fost obligat catre stat.
Rejudecand, in baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala a fost achitat inculpatul C.N.F. sub aspectul savarsirii infractiunii de furt calificat prevazuta de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
S-au mentinut dispozitiile din sentinta apelata privitoare la solutionarea laturii civile.
In baza art. 189, 192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare privitoare la inculpatul apelant avansate de stat la urmarirea penala, instanta de fond si de apel raman in sarcina statului.
Tribunalul a constatat ca in mod gresit prima instanta a retinut ca inculpatul apelant si coinculpatul B. impreuna cu martorul A. au luat hotararea de a sustrage cereale cunoscand faptul ca partea vatamata S.S. are depozitate aceste bunuri intr-o magazie situata in zona grajdurilor apartinand fostului C.A.P. Codlea.
Din examinarea depozitiilor inculpatilor si a celor doi martori - A. si C. - invinuiti initial alaturi de cei doi inculpati nu se evidentiaza decat contradictii relativ la acest aspect.
Astfel, trebuie observat ca in primele declaratii date in cauza inculpatul B. a negat total implicarea sa in comiterea faptei, iar apoi in declaratia din 29.03.2003 a mentionat ca in seara de 27 martie 2003 a venit la domiciliul sau coinculpatul C. pentru a discuta modul in care vor putea intra in posesia cerealelor depozitate langa C.A.P.
In urmatoarea declaratie, cea din 19.04.2005 inculpatul B. a precizat ca in seara de 27.03.2003, in jurul orelor 2000-2030 in timp ce se indrepta spre locuinta soacrei sale a observat niste saci dupa cantarul fostului C.A.P. dupa care a mers la cumnatul sau - A. caruia i-a cerut sa mearga la tatal sau C. sa-i ceara caruta si calul ca are de dus 20 de saci cu porumb din zona fostului C.A.P. Apoi inculpatul precizeaza ca a plecat inainte pentru a-l anunta si pe cumnatul sau C.N.F. sa-l ajute sa incarce sacii cu porumb, urmand ca A. sa vina la cantar deoarece cunostea locul.
In fata instantei, coinculpatul prezinta aceasta ultima versiune.
La randul sau, inculpatul C.N.F. a sustinut in prima depozitie data in cauza faptul ca a plecat din locuinta sa impreuna cu B. si A. sa sustraga cereale din grajdul ce apartinea partii vatamate.
Ulterior, acest inculpat a declarat ca in seara de 27.03.2003 a sosit in municipiul Codlea de la oi (din Rupea), a stat acasa pana in jurul orelor 2300-2320 cand a venit la el cumnatul sau B. si i-a spus sa mearga cu el sa il ajute la incarcatul unor saci cu porumb, varianta pe care o prezinta si instantei de judecata cu precizarea ca nu a realizat ca ar comite ceva ilegal.
Asadar, in raport de aceste depozitii tribunalul nu poate retine cu certitudine ca inculpatul apelant a luat hotararea de a sustrage cereale impreuna cu coinculpatul B. din magazia partii vatamate, probatoriul evidentiind dubiul sub acest aspect, dubiu care nu poate sa ii profite decat inculpatului potrivit principiului in dubio pro reo, acesta fiind de fapt singurul aspect care urmeaza sa fie inlaturat din starea de fapt corect retinuta de prima instanta.
Ca atare, in analiza laturii subiective a infractiunii, instanta de apel a pornit de la varianta expusa de inculpatul apelant potrivit careia, seara tarziu, la sfarsitul unei zile de munca, cumnatul sau - inculpatul B. i-a solicitat sa il ajute sa care niste saci, saci pe care i-a incarcat intr-o caruta impreuna cu cei doi martori initial invinuiti in cauza (A. si C.), intorcandu-se acasa singur si fara vreun beneficiu din aceasta activitate.
Aceasta actiune - careia inculpatul nu i-a vazut semnificatia penala astfel cum insusi a declarat in fata instantei de judecata, se inscrie pe fondul unei vulnerabilitati si a unui comportament lipsit de discernamant situational, a conducerii infantile contrara intereselor proprii, reprezentarea sa fiind aceea ca isi ajuta cumnatul sa care niste saci, iar capacitatea psihica a inculpatului la momentul comiterii faptei a primit incadrarea specialistilor ca discernamant mult diminuat dat fiind examenul psihic care a evidentiat vulnerabilitate, spirit influentabil, instabilitate emotionala, conducere instinctuala infantila cu subordonare contrar intereselor proprii, dar si examenul psihologic care a evidentiat o capacitate intelectuala de intensitatea unei intarzieri mentale usoare, un eu primitiv, orizont limitat, capacitate redusa de stapanire a impulsurilor, autocontrol deficitar.
In aceste conditii, tribunalul a constatat ca faptei penale analizate ii lipseste latura subiectiva.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov, invocand cazul de casare prevazut de art. 3859 alin. 1 pct. 18 Cod procedura penala.
S-a sustinut in esenta ca solutia de achitare a inculpatului pentru infractiunea de furt calificat este netemeinica, considerandu-se ca aceasta se bazeaza pe o deficitara analiza a materialului probator, avand ca efect retinerea unei eronate stari de fapt.
Recursul nu este fondat.
Prin comiterea unei erori grave de fapt, in sensul art. 3859 alin. 1 pct. 18 Cod procedura penala, se intelege denaturarea probelor administrate in cursul procesului, precum si stabilirea unei situatii de fapt ce nu este confirmata de probe.
Nu se poate retine ca instanta de apel ar fi comis o eroare grava de fapt, pentru a isi gasi incidenta acest caz de casare. Astfel, tribunalul a retinut in mod corect si complet situatia de fapt, in deplina concordanta cu probele administrate in cauza.
De asemenea, argumentatia detaliata a tribunalului cu privire la lipsa laturii subiective a infractiunii imputate inculpatului C.N.F. este corecta si curtea si-o insuseste fara rezerve.
Parchetul a aratat in motivele de apel ca inculpatul C.N.F. a recunoscut initial fapta in modalitatea expusa in rechizitoriu, pentru ca ulterior sa revina asupra declaratiilor si sa arate ca de fapt a fost solicitat sa ajute la transportul unor saci gasiti de catre coinculpatul B.R..
Din analiza declaratiilor inculpatului CNF se observa ca numai in prima declaratie data in cauza, la data de 1.04.2003, in fata organelor de politie, acest inculpat a aratat ca a plecat din locuinta sa impreuna cu B. si A. pentru a sustrage cereale din grajdul ce apartinea partii vatamate.
In declaratiile ulterioare inculpatul CNF a declarat ca in seara de 27.03.2003 a sosit in municipiul Codlea de la oi (din Rupea), a stat acasa pana in jurul orelor 2300-2320 cand a venit la el cumnatul sau B. si i-a spus sa mearga cu el sa il ajute la incarcatul unor saci cu porumb, varianta pe care a prezentat-o si instantei de judecata cu precizarea ca nu a realizat ca ar comite ceva ilegal.
Cu privire la prima declaratie amintita mai sus exista insa unele semne de intrebare in conditiile in care inculpatul CNF nu stie sa scrie si nici sa citeasca, iar martorul asistent I.C. a declarat in fata instantei (f. 99 dosar fond) ca, aflandu-se cu treaba la Politia Codlea, un lucrator de politie i-a solicitat sa semneze un act (probabil declaratia de la f. 63 dosar urmarire penala), dar nu isi aminteste ce act era si l-a semnat fara sa il citeasca.
Instanta de apel a procedat asadar in mod corect valorificand declaratiile ulterioare ale inculpatului CNF, avand in vedere si lipsa altor probe care sa demonstreze faptul ca ar fi realizata latura subiectiva a infractiunii de furt calificat in ceea ce il priveste pe acest inculpat.
S-a constatat asadar ca nu s-a produs nicio eroare grava la stabilirea situatiei de fapt.
Avand in vedere considerentele expuse mai sus, curtea, in baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov impotriva deciziei penale nr. 178/A/25.08.2008 pronuntata de Tribunalul Brasov in dosarul nr. 2718/62/2008, pe care a mentinut-o.
In temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat in recurs au ramas in sarcina acestuia.
Decizia penala nr. 65/R 29 ianuarie 2009