Desfacere contract de munca in perioada incapacitatii de munca , dovedita cu inscrisuri
Constata ca prin sentinta civila nr.135/2006 pronuntata de Tribunalul Brasov a fost admisa in parte contestatia formulata de contestatorul Nechita Dorin formulata in contradictoriu cu intimata S.C.ROLEM S.R.L. si a dispus anularea deciziei nr.1475/l7.11.2005 emisa de intimata privind incetarea contractului de munca al contestatorului si a obligat pe intimata sa il reincadreze pe acesta si sa ii plateasca contestatorului drepturile salariale incepand cu data de 19.11.2005 pana la data reintegrarii si respinge restul pretentiilor contestatorului.
A obligat pe reclamanta sa plateasca contestatorului suma de 500 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut ca:
Prin decizia contestata nr. 1475/17.11.2005 emisa de intimata s-a desfacut contractul individual de munca al contestatorului in baza art. 61 lit."c" din Codul muncii , pentru inaptitudine fizica. Conform art. 3.17 din Contractul Colectiv de munca nr. 4628/16.06.2005 prin aceeasi decizie s-a stabilit dreptul contestatorului de a beneficia de o indemnizatie egala cu salariul de baza pe o luna avut la data desfacerii contractului de munca.
Motivarea in fapt a deciziei contestate cuprinde urmatoarele:
In data de 17.11.2005 i s-a adus la cunostinta contestatorului continutul adresei AJOFM Brasov nr. 19450/15.11.2005 .
In drept sunt invocate dispozitiile art. 61 lit."c", art. 162 , art. 64 alin. 1,2,3,4 din Codul Muncii , art. 316 lit "c" Contractul Colectiv de Munca pe anii 2005-2007.
Instanta a constatat ca prin adresa nr. 0745- 812277/2005 fila 32 dosar, societatea intimata i-a adus la cunostinta contestatorului ca trebuie sa se prezinte la cabinetul medical al firmei, la Dr. Mironescu Dan pentru revizuirea aptitudinii de munca care este obligatorie, iar pana la data de 28.10.2005 sa prezinte la Biroul Personal concluziile domnului doctor.
Instanta constata fata de probele analizate mai sus ca masura luata prin decizia contestata, aceea de desfacere a contractului individual de munca pentru inaptitudine nu indeplineste cerinta art. 61, lit "c" din Codul Muncii. Acest text de lege prevede ca angajatorul poate dispune concedierea pentru motive ce tin de persoana salariatului " in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala , se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului , fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat".
Potrivit dispozitiilor art. 243 alin. 1 Codul muncii, executarea Contractului Colectiv de Munca este obligatorie pentru parti iar neindeplinirea obligatiilor asumate prin contractul colectiv de munca atrage raspunderea partilor care se fac vinovate de aceasta.
Examinand decizia contestata si sub aspectul invocat de contestator, art. 60 alin. 1 Codul Muncii , instanta constata ca decizia nr. 1475/17.11.2005 a fost emisa de intimata in perioada cand contestatorul era in concediu medical, asa cum rezulta din certificatul de concediu medical , fila 5 dosar.
Apararea societatii intimate potrivit careia a luat cunostinta de existenta certificatului de concediu medical doar in momentul primirii contestatiei de fata nu poate fi primita deoarece din probele administrate la dosar, rezulta ca s-au respectat prevederile Contractului Colectiv de Munca. Contestatorul a dovedit ca a fost la medic la data de 17.11.2005 - conform adeverintei medicale si s-a deplasat la sediul societatii intimate pentru a depune certificatul medical, asa cum rezulta din declaratia martorului Dumitru Nicolae. Potrivit art. 8.6 din Contractul Colectiv de Munca 2005-2007, salariatul aflat in incapacitate temporara de munca din motive de boala este obligat sa instiinteze unitatea in cel mult 48 de ore de la data cand a survenit incapacitatea si sa prezinte certificatul medical avizat pana in cel mult 48 de ore de la data incetarii incapacitatii temporare de munca pentru luna respectiva.
In drept , potrivit dispozitiilor art. 60 alin. 1 lit. A din Codul Muncii , concedierea salariatilor nu poate fi dispusa pe durata incapacitatii temporare de munca , stabilita prin certificat medical conform legii.
Impotriva acestei sentinte s-a declarat recurs de recurenta S.C.ROLEM S.R.L. criticandu-o pentru nelegalitate si netemeinicie. In dezvoltarea motivelor de recurs se arata faptul ca nu s-a depus nici o diligenta din partea contestatorului de a anuntat unitatea ca se afla in concediu medical. Din probele administrate in cauza, rezulta ca martorul contestatorului a afirmat ca l-a vazut pe acesta in data de 17.11.2005 in drum spre intimata pentru a prezenta concediul medical iar contestatorul a raspuns la interogatoriu ca doar in data de 18.11.2005 s-a prezentat la unitate cu concediul medical. Pentru ca martorul a afirmat ca nu a constatat nici o schimbare in fizionomia contestatorului, recurenta inclina sa creada ca s-a acordat concediul medical la cererea intimatului, care stia despre decizia de desfacere a contractului de munca. Desi a afirmat ca a depus concediul medical la serviciu, se poate constata faptul ca nici in prezent acest inscris nu a fost vizat de medicul din cadrul unitatii, si nu are numar de inregistrare. Sentinta mai este criticata si pentru faptul ca desi in motivare s-a retinut ca nu s-a format o comisie care sa stabileasca daca angajatul este sau nu apt de munca , instanta de fond trebuia sa coroboreze disp. Codului muncii cu dispozitiile speciale in materie respectiv cu disp. Ordinului 875/2002, conform cu care medicul de intreprindere participa impreuna cu medicul de medicina muncii la evaluarea starii de sanatate a salariatului si stabileste daca acesta este apt sau nu. In nici un act normativ nu se vorbeste despre existenta vreunei comisii pentru evaluarea aptitudinii de munca a salariatilor astfel ca instanta de fond a folosit un rationament gresit.
In ceea ce priveste afirmatia instantei de fond ca lipseste un raport de expertiza iar decizia a fost luata numai de medicul de intreprindere, trebuie subliniat faptul ca acesta isi desfasoara activitatea in nod independent fara ca sa existe vreo ingerinta din partea conducerii la care isi desfasoara activitatea.
In consecinta recurenta afirma ca s-au respectat dispozitiile legislatiei muncii , in vigoare la data desfacerii contractului de munca si in consecinta se impune admiterea recursului si modificarea sentintei atacate in sensul respingerii contestatiei formulate in cauza.
Examinand sentinta atacata in raport de criticile formulate, instanta apreciaza ca recursul este neintemeiat si in consecinta l-a respins , pentru urmatoarele considerente :
Prima instanta a retinut in mod corect faptul ca in cauza sunt incidente disp. art.6o al.1 lit.a din codul muncii unde se prevede in mod expres interdictia de a dispune desfacerea contractului de munca al angajatului pe perioada incapacitatii de munca. Admitand faptul ca in cauza nu au fost respectate dispozitiile contractului colectiv de munca, in sensul ca nu a fost incunostintata conducerea unitatii despre starea de incapacitate de munca in care se afla contestatorul, aceasta dispozitie nu poate face inaplicabile dispozitiile codului muncii, care sunt imperative si care nu pot fi eludate prin conventia partilor.
In ceea ce priveste faptul ca instanta de fond nu a avut in vedere faptul ca martorul a constatat lipsa oricarei modificari fiziologice pe fata contestatorului, trebuie mentionat ca in mod corect instanta de fond a dat eficienta inscrisului , respectiv a certificatului medical , in detrimentul probei cu martori, acesta fiind un act oficial, legal si cu valoare probanta superioara unei declaratii de martori. Prin urmare, prima critica din recurs nu poate fi primita, fiind nefondata.
In ceea ce priveste veridicitatea constatarilor medicale si faptul ca nu era nevoie de existenta unei comisii care sa ateste incapacitatea de munca a contestatorului, nici aceste critici nu sunt fondate.
Dispozitiile art.61 lit e din codul muncii starea de incapacitate de munca se constata numai prin decizie a organelor competente de expertiza medicala. Chiar daca nu se prevede expres existenta unei comisii, prin decizie a organelor competente de expertiza, se intelege expertizarea de catre medici de medicina muncii si in nici un caz de catre medicul de intreprindere.
Sunt lipsite de relevanta si afirmatiile potrivit carora medicul de intreprindere este independent in deciziile sale profesionale, si isi desfasoara activitatea fara a accepta vreo imixtiune din parte conducerii unitatii, intrucat in speta este vorba de competenta in atributiile de serviciu competenta care este reglementata de lege. Prin urmare nici aceasta din urma critica nu poate fi primita, urmand in consecinta sa fie respinsa. Fata de toate aceste considerente instanta a respins recursul ca fiind nefondat si a mentinut sentinta de fond ca legala si temeinica.
(Decizia civila nr. 132/ 2 mai 2006)