Latura civila. Sechestru asigurator.
Prin incheierea din 9 februarie 2006, pronuntata in dosarul penal nr.2388/2005, Tribunalul Brasov a respins contestatiile formulate de inculpatul CT si partea civila DI impotriva ordonantei din 12 octombrie 2005 a Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov, de instituirea a sechestrului asigurator asupra autoturismului marca WV Passat, inmatriculat sub nr.BV-79-DID, serie sasiu WVWZZZ3BZ1P051754, serie motor 060885, precum si cererea inculpatului, de a fi numit custode, si cererea de restituire a bunului formulata de partea civila.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca, desi autoturismul respectiv constituie obiectul material al infractiunii de talharie, pentru care inculpatul CT este trimis in judecata alaturi de coinculpatul CS, parte vatamata fiind DI, intrucat partile au pozitii diametral opuse in legatura cu posesia bunului in momentul savarsirii faptei si pentru ca aceasta infractiune nu se incadreaza in tiparul clasic al infractiunilor de talharie, masura asiguratorie se impune a fi mentinuta, fiind inoportuna atat restituirea bunului catre partea civila, cat si numirea inculpatului drept custode.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs partea civila si inculpatul CT, ambii criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie. Partea civila a solicitat ridicarea masurii asiguratorii si restituirea autoturismului, motivand ca indisponibilizarea bunului contravine insusi scopului prevazut in art.163 Cod procedura penala, cu atat mai mult cu cat autoturismul este proprietatea sa si nu a inculpatului. Inculpatul a invocat, de asemenea, ca este proprietarul bunului, acesta fiind ridicat din posesia sa si toate inscrisurile dovedesc acest lucru.
Verificand hotararea atacata, pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei, curtea constata ca fiind fondat numai recursul partii civile, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.163 Cod procedura penala, masura procesuala asiguratorie a sechestrului consta in indisponibilizarea bunurilor invinuitului sau inculpatului si ale persoanei responsabile civilmente, avand drept scop repararea pagubei produse prin infractiune, dupa caz, garantarea executarii pedepsei amenzii.
In speta, inculpatul CT a fost trimis in judecata pentru infractiunea de complicitate la talharie, prev. de art.26 rap.la art.211 alin.2 lit.c si alin.2/1 lit.a Cod penal.
Prin ordonanta din 12 octombrie 2005, procurorul a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra acestui autoturism, ridicat de la inculpat, motivand ca, desi din probele dosarului rezulta ca la data de 24 septembrie 2005, partea vatamata a cumparat autoturismul de la inculpat, fiind intocmit un contract de vanzare-cumparare si platindu-se o parte din pretul convenit, masura se impune pentru o buna desfasurare a procesului penal si in vederea asigurarii recuperarii prejudiciului.
In acest fel, a fost prejudiciata partea civila DI, care la data de 24 septembrie 2005 a devenit proprietarul autoturismului, contractul de vanzare-cumparare fiind, potrivit art.1295 Cod civil, translativ de proprietate, chiar daca nu tot pretul convenit a fost platit si autoturismul este insa inmatriculat pe numele inculpatului CT.
In conditiile in care a fost inceputa urmarirea penala impotriva inculpatului, procedura ce trebuia urmata de procuror era aceea prevazuta in art. 169 Cod procedura penala si anume ridicarea bunului de la inculpat si restituirea lui persoanei vatamate, cu impunerea obligatiei de a-l pastra pana la ramanerea definitiva a hotararii.
Atat procurorul, cat si prima instanta au nesocotit aceste dispozitii legale, prejudiciind grav interesele persoanei vatamate.
Apararea facuta de inculpat, in sensul ca bunul a fost ridicat din posesia sa, nu poate fi primita, atat timp cat se retine ca deposedarea persoanei vatamate s-a facut prin violenta.
Asa fiind, in baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedura penala, se va admite recursul partii civile, se va casa incheierea si se va dispune ridicarea sechestrului asigurator si restituirea bunului catre aceasta, atragandu-i atentia ca are obligatia de a-l pastra pana la ramanerea definitiva a hotararii.
In baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedura penala, se va respinge recursul declarat de inculpat, care va fi obligat, potrivit art.192 alin.2 Cod procedura penala, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.