Procedura insolventei. Hotararea adunarii creditorilor. Controlul de legalitate exercitat de judecatorul sindic asupra acestui act.
Legea nr. 85/2006, art.2, art. 11 lit.m), art. 14 alin.7, art. 17 lit.a) si b),
Potrivit art. 11 lit. m) interpretat impreuna cu art. 14 alin. 7 din Legea nr.85/2006, hotararea adunarii creditorilor se impune judecatorului-sindic, care poate controla exclusiv legalitatea acestui act, iar nu oportunitatea sa.
Or, controlul de legalitate al hotararilor unui for, cum este adunarea creditorilor in cadrul procedurii insolventei, vizeaza nu cenzura libertatii de vointa a celor care exprima o anumita intentie juridica, ci conditiile in care aceasta vointa a fost exprimata, adica respectarea regulilor pe care legea le edicteaza pentru acest demers.
Judecatorul-sindic nu poate cezura aceasta hotarare prin prisma oportunitatii sale, cata vreme creditorii au decis ca masura incheierii contractului de locatiune corespunde intereselor lor, iar aceasta hotarare nu poate fi pusa in legatura cu faptul ca partea contractanta nu are mijloace financiare pentru efectuarea investitiilor propuse, cu durata mare a locatiunii sau lipsa autorizatiilor pentru desfasurarea activitatii propuse de catre locatara.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A VI-A COMERCIALA
DECIZIA COMERCIALA NR.755R/ 19 iunie 2008)
Prin sentinta comerciala nr.544/05.02.2008, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala in dosarul nr.24780/3/2007, instanta a dispus respingerea ca neintemeiate a contestatiilor formulate de catre creditoarele D.G.F.P. a M.B., S.C. A. S.R.L. si S.C. P.-C. S.R.L. impotriva hotararii adunarii creditorilor debitoarei S.C. L.G. M.I. S.R.L. din 14.12.2006 si s-a incuviintat incheierea contractului de inchiriere intre societatea debitoare reprezentata de administrator judiciar si Interservice SpA cu valabilitate pana la solutionarea cererii de admitere a planului de reorganizare si numai dupa obtinerea tuturor autorizatiilor de catre Interservice SpA.
Pentru a dispune astfel, judecatorul sindic a retinut ca prin sentinta comerciala nr.3048/21.08.2007 pronuntata in dosarul nr.24780/3/2007 s-a dispus admiterea cererii creditoarei I. SpA Milano avand ca obiect deschiderea procedurii insolventei debitoarei S.C. L.G. M. I. S.R.L., fiind desemnat ca administrator judiciar G.G.E.t S.P.R.L., luandu-se act de intentia debitoarei de reorganizare.
Intrucat la 27.11.2007 creditoarea I. SpA a depus in favoarea debitoarei o oferta de locatiune, a fost convocata sedinta adunarii generale a creditorilor pentru data de 14.12.2007 cand creditorii prezenti si cei care ai prezentat puncte de vedere in scris asupra acestei probleme a ordinii de zi au reprezentat 87,96% din totalul creantei inscrise la masa credala, din totalul carora votul favorabil acestei propuneri a apartinut creditorilor reprezentand 69,99% din totalul creantelor inscrise in tabel, restul votand impotriva.
Invocand dispozitiile art. 15 si pe celea le art. 17 din Legea nr.85/2006 judecatorul sindic a aratat ca si in conditiile in care se lipseste de relevanta votul creditorului aflat in conflict de interese cu debitoarea, fata de problema luata in dezbatere, conditia cvorumului si ponderea favorabila a votului este indeplinita, iar hotararea adoptata este legala.
In considerarea obiectiunilor de oportunitate asupra incheierii contractului, a lipsei de certitudine in ce priveste planul de reorganizare, a lipsei de mijloace financiare necesare pentru sustinerea planului de investitii pentru spatiul inchiriat, judecatorul sindic a aratat in fapt valabilitatea contractului de inchiriere depinde de hotararea instantei asupra planului de reorganizare propus si ca celelalte probleme sunt plasate in riscul I. SpA si nu afecteaza interesele creditorilor S.C. L.G. M.I. S.R.L.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs la 27.02.2008 creditoarele S.C. P.-C. S.R.L., S.C. A. S.R.L. si D.G.F.P. a M.B..
In ce priveste recursurile formulate de S.C. P.-C. S.R.L. si S.C. A. S.R.L., acestea nu au fost motivate, iar in ce priveste recursul D.G.F. P. M.B., motivele expuse sunt cele prevazute de art.304 pct.6, pct.5 si pct.7 Cod procedura civila.
Astfel, solicitand modificarea hotararii atacate si admiterea exceptiei lipsei calitatii de reprezentant a domnului M.S., iar in subsidiar admiterea contestatiei formulate cu consecinta anularii hotararii adunarii creditorilor, recurenta D.G.F.P. M.B. arata urmatoarele:
In cursul procedurii insolventei desfasurate impotriva S.C. L.G. M. I. S.R.L., D.G.F.P.M.B. a inregistrat o creanta de 910.218 lei, detinand astfel o pozitie importanta intre creditorii societatii insolvente.
La 27.11.2007 creditoarea I. SpA a depus o oferta de locatiune pentru spatiile cu destinatie de birouri, productie si utilaje proprietatea debitorului, aratandu-si disponibilitatea pentru plata unei chirii lunare de 3.000 euro pe luna si de efectuare a unei investitii estimate la 70.000 euro, suma care urma sa fie inclusa in planul de reorganizare si platita cu prioritate.
In acest context a avut loc sedinta adunarii creditorilor din 14.12.2007 contestata de catre DGFPMB.
Se arata ca o prima problema consta in aceea ca instanta nu s-a pronuntat asupra exceptiei lipsei calitatii de reprezentant a I. SpA in privinta domnului M.S..
Sustine recurenta ca in realitate reprezentantul I. SpA este A. V., dar oferta societatii a fost facuta prin reprezentantul M.S., fara ca acesta sa isi legitimeze calitatea atat in ce priveste inaintarea ofertei cat si in ce priveste reprezentarea I. SpA in cadrul adunarii din 14.12.2007.
Un al doilea motiv al recursului invedereaza ca instanta a acordat mai mult decat s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut in masura in care respingand contestatia instanta s-a pronuntat pe un obiect care nu a facut obiectul litigiului, incuviintand incheierea contractului si limitele continutului acestuia.
Astfel, potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.85/2006, atributiile judecatorului sindic sunt limitate la controlul judecatoresc al activitatii administratorului, insa atributiile manageriale apartin reprezentantului judiciar iar nu instantei de judecata.
Al treilea motiv al recursului invedereaza ca hotararea nu este motivata sau nu arata suficient motivele pe care se sprijina.
Astfel, recurenta precizeaza ca prin contestatia recurata a invederat instantei ca incheierea contractului de inchiriere intre S.C. L.G. M.I. S.R.L. si I. SpA nu este o masura de oportunitate pentru debitor si nu serveste interesele creditorilor.
In opinia recurentei angajamentele contractuale ale Interservice SpA sunt lipsite de certitudine iar prin acceptarea acestei oferte se impune practic creditorilor obligatia de a vota un plan de reorganizare chiar daca acesta nu ar fi viabil.
Se arata ca judecatorul sindic si-a motivat hotararea exclusiv pe considerente care tin de exprimarea votului in adunarea generala, aspect care nu a facut obiectul contestatiei. Principalul motiv de nelegalitate invocat de catre DGFPMB vizeaza incalcarea interesului concursual al creditorilor, aspect ignorat de catre prima instanta.
Subliniaza recurenta ca instanta de fond trebuia sa verifice daca incheierea contractului de locatiune in conditiile propuse de ofertant are aptitudinea de a realiza scopul procedurii, or judecatorul sindic a ocolit in mod nepermis efectuarea acestor aprecieri.
Se considera ca incalcarea interesului creditorilor este si mai mult dovedita in masura in care rapoartele de activitate anterioare datei sedintei adunarii creditorilor mentioneaza ca pentru incheierea acestui contract sunt necesare demersuri pentru contractare de apa si canalizare, energie si gaze, salubrizare, etc., aspect de natura sa puna in dificultate societatea debitoare.
Recurenta subliniaza ca in contextul in care actionarul majoritar al S.C. L.G. M.I. S.R.L. a declarat ca doreste dezvoltarea in zona de birouri si productie a unor proiecte imobiliare, este evident ca nu exista nici un interes real pentru redresarea activitatii societatii.
S-au atasat la dosar probe cu inscrisuri, procesul-verbal al adunarii creditorilor din 14.12.2007, oferta de contract inaintata de S.C. I. SpA Milano, copia contractului de inchiriere incheiat ca urmare a hotararii adunarii creditorilor, copia contestatiei creditoarei si rapoartele de activitate ale administratorului judiciar.
In sedinta publica din 19.06.2008 Curtea a luat in dezbatere exceptia de netimbrare a recursurilor formulate de catre creditoarele S.C. A. S.R.L. si S.C. P.-C. S.R.L. si a retinut in pronuntare pe motivele invederate recursul formulat de DGFPMB.
Analizand cu prioritate incidentul derivat din reaua investire a instantei, luat in dezbatere la 19.06.2008, a carui solutionare se impune cu prioritate in conformitate cu dispozitiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, art. 35 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi si art.137 Cod procedura civila, Curtea apreciaza urmatoarele:
Cererile de recurs promovate individual de catre creditorii S.C. A. S.R.L. si S.C. P.-C. S.R.L. se timbreaza, conform art. 11 alin. 2 si art. 6 lit. c) din Legea nr.146/1997 si art. 3 din OG nr. 32/1995, cu taxa de timbru de 19,5 lei si timbru judiciar de 0,15 lei.
Avand in vedere dispozitiile art. 34 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 potrivit carora stabilirea timbrajului reprezinta o sarcina administrativa a instantelor si nu face parte din categoria activitatilor de judecata, dar si pe cele ale art. 35 din Norme si 20 alin.1 din Legea nr. 146/1997 instanta retine ca obligatia timbrarii cererilor de chemare in judecata si a cailor de atac promovate se impune premergator oricarui act de procedura si reprezinta o conditie a legalei investiri a instantei.
In conformitate cu dispozitiile art. 26 alin. 2 si art. 36 alin. 1 din Normele de aplicare a legii taxelor de timbru, Curtea a impus recurentelor obligatia de plata a taxei de timbru, stabilind cuantumul acesteia si comunicand partilor obligatia platii o data cu citatia publicata in Bultinul Procedurilor de Insolventa potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr.85/2006, astfel ca recurentele erau indatorate sa consemneze la dosar dovada atestand plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, ramanand in pasivitate cu privire la aceasta.
Constatand in consecinta ca la dosar recurentele S.C. P.-C. S.R.L. si S.C. A. S.R.L. nu au facut dovada achitarii taxei judiciare de timbru in cuantumul stabilit, in conditiile art. 39 alin. 1 din Normele de aplicare a legii taxelor de timbru, in conformitate cu dispozitiile art. 20 alin.3 din Legea 146/1997 instanta a dat eficienta sanctiunii nulitatii recursurilor promovate de catre aceste parti si a dispus in consecinta.
In ceea ce priveste recursul promovat de catre creditoarea recurenta DGFPMB, dupa expresia pe care aceasta parte isi ordoneaza motivele de recurs, Curtea constata ca in esenta, exista trei motive de recurs, dintre care unul este de casare si celelalte doua de modificare, astfel ca, fata de consecintele implicate le va analiza in aceasta ordine.
Astfel:
Motivul de casare la care recurenta se raporteaza in critica solutiei pronuntate se intemeiaza pe imprejurarea ca dl. M.S. nu are puterea de reprezentare a S.C. I. SpA Milano, atat in ce priveste propunerea ofertei de inchiriere adresata debitoarei S.C. L.G. M.I. S.R.L., cat si dreptul de a participa si vota in sedinta adunarii generale a creditorilor debitoarei, exceptia care nu a fost luata in dezbatere si pronuntare de catre prima instanta.
Supra acestui aspect, Curtea arata ca din verificarile proprii, constata ca in cuprinsul contestatiei creditoarei DGFPMB impotriva hotararii adunarii gerenale a creditorilor din 14.12.2007 adresata Tribunalului, rezulta ca problema lipsei de reprezentativitate a d-lui M. S. a fost specificata ca motiv de nulitate a actului atacat.
Insa, lipsa mandatului a fost invocata din doua directii:
1. M. S. nu avea puterea de a reprezenta S.C. I. SpA Milano la elaborarea ofertei de locatiune pentru spatiile cu destinatie de birouri, productie si utilaje proprietatea debitorului din 27.11.2007.
Aceasta este doar o problema legata de lipsa mandatului la elaborarea actului juridic si se transeaza dupa regulile incidente in materia mandatului. Insa, invocarea lipsei mandatului la momentul prezentarii ofertei in numele S.C. I. SpA Milano este lipsita de relevanta atunci cand se analizeaza legalitatea hotararii adunarii gerenale a creditorilor din 14.12.2007, analiza care presupune examinarea incalcarii legii care reglementeaza regulile de tinere a acestei adunari, iar nu a actelor independente si anterioare ale unui creditor
2. M.S. nu avea puterea de reprezentare a S.C. I. SpA Milano in hotararea adunarii gerenale a creditorilor din 14.12.2007 si impicit, nu putea vota pentru acest creditor. Acest aspect a fost insa analizat de catre prima instanta. Din suma considerentelor prezentate de catre instanta de fond atunci cand a expus rationamentul sau legat de legalitatea cvorumului sedintei si a ponderii votului favorabil in functie de incidenta dispozitiilor art. 17 alin. 5 din Legea nr.85/2006 si art. 15 din aceeasi lege s-a subliniat ca si in lipsa la sedinta a S.C. I. SpA Milano sau a votului acesteia, hotararea creditorilor din 14.12.2007 a fost adoptata in conditii legale de covorum si vot.
In ordinea de prioritate a legalitatii votului S.C. I. SpA Milano prima instanta a analizat in mod corect cu prioritate situatia de incompatibilitate la vot a acestui creditor datorita conflintului de interese in care se afla cu debitoarea, astfel, inlaturand de plano numararea acestui vot pentru acest motiv, era redundanta analiza nulitatii votului din perspectiva exprimarii sale pentru lipsa mandatului d-lui M.S..
Dincolo de aspecte care subliniaza ca prima instanta nu a depasit cu usurinta acest pretins motiv de nulitate, Curtea impune subliniera ca, in realitate, problema pusa in discutie de catre DGFPMB nu era in realitate o exceptie a lipsei calitatii de reprezentant, astfel ca nu trebuia sa primeasca o solutie disctincta in sensul in care impune art. 137 alin. 1 Cod procedura civila.
Exceptia lipsei calitatii de reprezentant este o exceptie de procedura absoluta si peremptorie, iar in sens propriu intelegem exceptia de procedura ca fiind un viciu al actului de procedura judiciar.
Astfel, in masura in care exceptia lipsei mandatului de reprezentare se refera exclusiv la mandatul ad litem (de reprezentare judiciara), asa cum se deduce din interpretarea dispozitiilor art. 83, art. 67 si art. 161 alin. 1 Cod procedura civila si este de natura sa vicieze actele de procedura ale instantei, urmeaza ca lipsa mandatului ca motiv de nulitate a unui act juridic nu se reprezinta in fata unei instante ca veritabila exceptie, ci ca motiv de nulitate al actului supus controlului jurisdictional.
Prin urmare, acest prim motiv al recursului nu este fondat.
Al doilea motiv al recursului vizeaza lipsa motivarii hotararii judecatorului sindic, in contexul in care considerentele instantei se opresc la aprecierea hotararii adunarii creditorilor din 14.12.2007 doar din perspectiva conditiei de cvorum si vot si nu si din cea a oportunitatii acestei hotarari.
Astfel, DGFPMB arata ca instanta trebuia sa verifice daca incheierea contractului de locatiune in conditiile propuse de ofertant are aptitudinea de a realiza scopul procedurii si daca aceasta nu se face totusi cu incalcarea interesului concursual al creditorilor.
Curtea infirma aceasta critica. Curtea subliniaza ca potrivit art. 11 lit. m) interpretat impreuna cu art. 14 alin. 7 din Legea nr.85/2006, hotararea adunarii creditorilor se impune judecatorului-sindic, care o poate controla exclusiv legalitatea acestui act, iar nu oportunitatea sa, asa cum recurenta sustine.
Or, controlul de legalitate al hotararilor unui for, cum este adunarea creditorilor in cadrul procedurii insolventei, vizeaza nu cenzura libertatii de vointa a celor care exprima o anumita intentie juridica, ci conditiile in care aceasta vointa a fost exprimata, adica respectarea regulilor pe care legea le edicteaza pentru acest demers.
Astfel, desi este adevarat ca in cadrul contestatiei sale DGFPMB nu a contestat cvorumul si votul exprimat in sedinta din 14.12.2007, considerentele instantei nu sunt straine de natura pricinii atunci cand analizeaza aceasta problema, deoarece ele au derivat din incompatibilitatea I. SpA de a vota in aceasta sedinta.
Este in egala masura adevarat ca scopul legii insolventei este acela de a acoperi pasivul debitorului si ca, implicit, aceasta se desfasoara in interesul creditorilor, dar tocmai de aceea, legiuitorul acorda acestor creditori dreptul de a hotari in adunarile generale acele masuri care corespund intereselor lor, inclusiv in privinta incheierii unor acte de catre debitor cum este situatia contractului de inchiriere al S.C. L.G. M.I. S.R.L..
Chiar recurenta arata in expunerile sale ca procedura insolventei legiuitorul lasa la aprecierea creditorilor alegerea modalitatii in care procedura se desfasoara si de aceea, judecatorul-sindic nu poate sa infirme deciziile pe care creditorii le iau in interesul lor printr-un control de oportunitate asupra deciziei acestora.
In masura in care DGFPMB arata ca aceasta hotarare este contrara intereselor sale si ca s-a votat printr-o coniventa a creditorilor contrara scopului legii, practic, se ataca din prunct de vedere juridic cauza actului adoptat la 14.12.2007.
Or, cauza actului este prezumata in actele juridice, oricare ar fi natura lor, ca fiind existenta si licita (art. 967, 968 Cod civil), astfel ca revine contestatorului obligatia de a proba ca hotararea din 14.12.2007 a fost luata printr-o intelegere ilicita a celor care au votat favorabil, proba pe care contestatoarea nu a realizat-o.
Judecatorul-sindic nu poate cezura aceasta hotarare prin prisma oportunitatii sale cate vreme creditorii au decis ca masura incheierii contractului de locatiune corespunde intereselor lor, iar aceasta hotarare nu poate fi pusa in legatura cu faptul ca I. SpA nu are mijloace financiare pentru efectuarea investitiilor propuse, cu durata mare a locatiunii sau lipsa autorizatiilor pentru desfasurarea activitatii propuse de catre locatara.
De asemenea, legalitatea acestei hotarari nu poate fi controlata, asa cum sustine administratorul judiciar al S.C. L.G. M. I. S.R.L. in cadrul dezbaterilor pe fond ale recursului, in sensul in care ea ar constitui o garantie a aprobarii planului de reorganizare, deoarece intre cele doua etape nu exista nicio legatura sau implicatie.
Al treilea motiv de recurs vizeaza incalcarea principiului disponibilitatii de catre prima instanta, recurenta aratand ca judecatorul-sindic s-a pronuntat pe aspecte care nu au facut obiectul litigiului in masura in care a stabilit anumite aspecte de continut ale contractului de inchiriere, depasind astfel si sfera competentelor legale stabilite prin art. 11 din Legea nr.85/2006.
Este adevarata ca judecatorul sindic nu incuviinteaza incheierea actelor debitorului intrat in insolventa, potrivit delimitarii de competente pe care o fixeaza art. 11 din Legea nr.85/2006. De altfel, incuviintarea incheierii contractului de locatiune pentru spatiile cu destinatie de birouri, productie si utilaje proprietatea debitorului este o masura care nu necesita interventia instantei si este independenta de incuviintarea judecatorului sindic cata vreme oferta de contract s-a intalnit cu acceptarea sa, potrivit hotararii adunarii gerenale a creditorilor din 14.12.2007.
Trebuie specificat ca din interpretarea logica a art. 17 lit. a) si d), adunarea generala a creditorilor, in interesul carora se desfasoara intreaga procedura, asa cum art. 2 din Legea nr.85/2006 afirma explicit, poate avea initiativa incheierii unor contracte de catre debitor daca acestea deservesc interesului creditorilor si poate hotari pentru debitor in acest domeniu. Or astfel, o data ce oferta S.C. I. SpA Milano a fost acceptata de catre forul creditorilor, conventia de inchiriere este perfecta si nu depinde de dispozitia de incuviintare a judecatorului-sindic.
De asemenea, in masura in care judecatorul-sindic a stabilit, prin dispozitiile date ca efectele contractului sunt conditionate de analiza instantei cu privire la planul de reorganizare, Curtea arata ca, practic, acest dispozitiv nu echivaleaza unei pronuntari extra petita deoarece instanta nu face mai mult decat sa reproduca in dispozitiv consecintele legale pe care legea le impune asupra activitatii debitorului dupa adoptarea unei hotarari de admitere sau de respingere a initiativei de reorganizare.
In consecinta, si acest ultim motiv al recursului este considerat neintemeiat.
Fata de toate considerentele prezentate cu privire la motivele de recurs analizate, Curtea, fata de dispozitiile art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, a respins si recursul DGFPMB.
1