Inadmisibilitatea in contenciosul administrativ a actiunii privind angajarea raspunderii patrimoniale a unui fost functionar public
Prin sentinta civila nr. 364/CA din 12.03.2015, pronuntata de Tribunalul Brasov in dosar nr. 5790/62/2014 a fost admisa exceptia inadmisibilitatii cererii, invocata din oficiu si respinsa cererea formulata de reclamanta P L F in contradictoriu cu paratul F.IV.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut in fapt ca in urma controlului efectuat de Curtea de Conturi, finalizat prin Decizia nr. 6/07.02.2012 a Camerei de Conturi a Judetului B si Incheierea nr. 76/10.5.2012 s-a impus reclamantei obligatia de a lua masuri pentru stabilirea intinderii prejudiciilor cauzate bugetului local prin plata fara baza legala in anii 2011-2012 si 2013 precum si in continuare catre functionarii publici si personalul contractual a sporului de dispozitiv in cuantum de 25% din salariul de baza, a sporului de confidentialitate in cuantum de 3- 20% din salariul de baza si a sumelor compensatorii de natura indemnizatiei de hrana, drepturilor pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii, respectiv sporului pentru conditii periculoase sau vatamatoare, sporului de fidelitate si sporului de suprasolicitare neuropsihica si recuperarea acestora.
Masurile dispuse de Curtea de Conturi au fost mentinute conform sentintei civile nr. 5687/CA/2013 a Tribunalului si deciziei civile nr. 1773/10.6.2014 a Curtii de Apel B.
Astfel, reclamanta a calculat in sarcina paratului sumele pretinse prin actiune, cu titlu de drepturi salariale incasate necuvenit in anul 2009-2010 si majorari de intarziere aferente pana la data de 1.9.2014.
Prin nota atasata la f.32 dosar, reclamanta a recunoscut ca paratului i-a incetat raportul de serviciu si astfel nu dispune de posibilitatea aplicarii art. 85 din L. nr. 188/1999 rep. pentru stabilirea raspunderii patrimoniale a fostului functionar public.
Raspunderea functionarului public se grefeaza pe existenta unui raport de serviciu, fiind guvernata de dispozitiile speciale cuprinse in L. nr. 188/1999 rep.
Referirea reclamantei si dezvoltarea ca motive de drept a normelor cuprinse in Codul muncii nu are corespondent in obiectul cauzei, Codul muncii aplicandu-se functionarilor publici numai in masura in care nu exista dispozitii exprese de reglementare in domeniu cuprinse in L. nr. 188/1999 rep., conform art. 117 din ultimul text legal.
Din considerentele cererii, tribunalul retine raportat la calificarea acesteia, ca reclamanta urmareste in fata instantei de contencios angajarea raspunderii patrimoniale a unui fost functionar public prin obligarea acestuia la restituirea unor sume incasate fara baza legala, cu titlu de drepturi salariale.
In consecinta, atunci cand functionarul public nu se mai afla in raport de serviciu cu autoritatea sau institutia publica prejudiciata, angajarea raspunderii patrimoniale, calificate generic in art. 75 si 84 din Legea nr.188/1999 ca fiind o raspundere civila, nu poate fi facuta decat pe calea de drept comun a antrenarii raspunderii civile delictuale, conform prevederilor cuprinse in Codul civil.
Obiectul ac?iunii in contencios administrativ privind raspunderea materiala a fostului func?ionar public nu il poate constitui decat o decizie ori ordin de impunere, emise in baza art. 84 sau 85 din Legea nr.544/2004. Daca o atare dispozi?ie nu a fost emisa, calea de reparare a pagubei este ac?iunea civila in preten?ii.
Solutia se impune fata de dispozitiile art. 18 alin. 1 si 3 coroborate cu cele ale art.19 din L. nr. 554/2004 din care rezulta cu claritate ca cererea de despagubire este subsecventa anularii unui act administrativ.
Inadmisibilitatea actiunii in contencios administrativ nu se confunda cu lipsa competentei materiale a instantei de contencios administrativ, pentru a se justifica declinarea unor cereri inadmisibile in regimul L. nr. 554/2004 catre instantele civile.
Instanta urmeaza sa verifice daca cererea intemeiata in materie administrativa se circumscrie ori nu acesteia, verificare ce nu poate interveni decat dupa retinerea competentei, operatiune care impune numai examinarea unor aspecte formale ale cererii.
In masura in care reclamanta si-a fundamentat actiunea pe calitatea paratului de functionar public si a dezvoltat conditiile atragerii raspunderii patrimoniale a acesteia pe fapta de incasare necuvenita ca functionar a unor drepturi salariale, cererea sa nu este fundamentata pe regimul raspunderii civile de drept comun ci pe raspunderea patrimoniala a functionarului public.
Niciunde in cuprinsul cererii, reclamanta nu a aratat ca intelege sa-si fundamenteze actiunea pe o raspundere civila de drept comun, ci din contra pe o raspundere speciala.
Or, instanta este tinuta de obiectul, cauza si motivele cererii de chemare in judecata, neputandu-le schimba din oficiu, chiar daca aceasta ar fi in interesul reclamantei.
Neintrunirea unei conditii esentiale de admisibilitate a sesizarii instantei de contencios administrativ nu poate atrage declinarea competentei ci respingerea ca atare a cererii, fara vreo autoritate de lucru judecat, tocmai pentru respectarea principiului disponibilitatii.
In consecinta, tribunalul va admite exceptia invocata din oficiu si va respinge actiunea ca inadmisibila in contencios administrativ, aceasta fiind si orientarea jurisprudentiala actuala ( Minuta Intalnirii reprezentan?ilor Consiliului Superior al Magistraturii cu pre?edin?ii sec?iilor de contencios administrativ ?i fiscal de la Inalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie ?i cur?ile de apel, Suceava, 23-24 octombrie 2014, pct. 8).